Frica. Trump la Casa Albă

Frica. Trump la Casa Albă – un portret controversat

de / April 5th, 2019 / 124 vizualizari

Let’s make America great again! Să readucem măreția Americii! Acesta a fost sloganul lui Donald Trump, cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite, în campania sa electorală din partea republicanilor. În 2016, când a candidat, nimeni n-ar fi crezut că va ajunge cel mai puternic om de pe planetă, cum se zice de o vreme tuturor președinților americani. Nici măcar Steve Bannon, strategul care a condus campania sa electorală. Iar dacă nici măcar șeful tău de campanie nu e convins de victorie, ce șanse să ai? Sigur că e doar o întrebare retorică, căci prezentul ne răspunde. Însă cine s-ar fi gândit că acela care îi arăta lui Kevin McCallister în 1992, în filmul Singur acasă, drumul către recepția hotelului Crowne Plaza (al cărui proprietar era) va ajunge, peste ani, să indice direcția în care trebuie să meargă America? Bob Woodward, jurnalist la Washington Post, cu o experiență de 47 de ani, face în cartea lui, Frica. Trump la Casa Albă, o radiografie a personalității președintelui, dar și o analiză a primului an și jumătate din mandatul lui Trump. O analiză care, spune autorul, se bazează pe surse de primă mână, pe cercetări minuțioase, dar și pe informații publice.

Frica. Trump la Casa Albă

Voi divaga puțin, însă trebuie să spun că atunci când am aflat despre candidatura lui mi-a luat doar câteva secunde să fac o analogie cu una dintre cărțile lui Stephen King, numită Zona moartă. În roman, aflăm despre Johnny Smith, un profesor care, în urma unui accident de mașină, intră într-o comă profundă, din care se trezește după câțiva ani. Lui Johnny nu îi ia multă vreme să descopere că și-a dezvoltat, nu se știe cum, o abilitate cu ajutorul căreia vede frânturi din viitorul oamenilor pe care îi atinge. Ajunge să-l cunoască pe candidatul la președinție, un tip violent, extremist și cu vederi radicale, pe care îl atinge întâmplător, având instantaneu o viziune cu acesta devenit președinte, în timp ce apăsa celebrul buton roșu, declanșator al apocalipsei. Poate că exagerez, dar acolo m-a dus pe mine gândul, firea lui Donald Trump seamănă într-o oarecare măsură cu infamul personaj al lui King.

Totuși, rămâne întrebarea: cum a reușit Trump să ajungă președintele Statelor Unite ale Americii? E un om bogat, fără îndoială, cu experiență în zona afacerilor, dar nu și în cea a politicii. Și chiar nu avea habar de politică, dacă relatările și sursele autorului sunt reale. Mai ales la acest nivel, unde trebuie să jonglezi cu toate elementele, resursele și informațiile de care dispui, în care trebuie să menții un echilibru delicat, fiecare acțiune sau declarație având ramificații adânci și sensibile, ce au de multe ori consecințe nebănuite. L-au ajutat, probabil, și faima negativă pe care a dobândit-o familia Clinton, alimentată și de bănuielile de corupție care planau asupra principalului contracandidat, Hillary Clinton. Mai simplu spus, oamenii se săturaseră de clasa politică existentă, democrații nu mai prezentau încredere, iar actualul președinte a apărut într-un moment cât se poate de potrivit, cu un mesaj populist, spunând potențialilor alegători exact ce voiau să audă, folosind un limbaj simplu, pe înțelesul lor.

Donald Trump

Dar de ce acest titlu? De ce frică? La început n-am înțeles, apoi, avansând în lectură, cunoscându-l mai bine prin intermediul portretului pe care i-l face Bob Woodward, am înțeles cu adevărat cât de instabil este Trump. Personalitate impulsivă, uneori copilăroasă, voia să se retragă din toate tratatele internaționale care aduceau pierderi însemnate de bani Americii, chiar dacă aceste tratate erau importante din punct de vedere al securității naționale ori afectau grav comerțul global, relațiile economice cu alte state și proiecte pentru mediu și ecologia planetară. Devenise o practică obișnuită dispariția scrisorilor și documentelor oficiale cu decizii semnate de președinte, decizii ce aveau posibile consecințe cu efecte imprevizibile și periculoase, acestea fiind subtilizate chiar de către membrii cabinetului de la Casa Albă. Trebuie să amintesc și de obsesia lui cu imigranții și zidul de la granița cu Mexicul, care e una dintre cele mai absurde decizii pe care le-a luat până acum.

Apoi mai e și apropierea de Rusia, dușmanul tradițional al Americii. Există niște zvonuri care vehiculează ideea că ar fi primit ajutor în alegeri chiar de la ruși, care ar fi sabotat-o pe Hillary Clinton. Mandatul lui Trump e plin de controverse și scandaluri. A fost anchetat pentru acuzații de obstrucționare a justiției, fiind acuzat că l-a îndemnat pe James Comey, fost director al FBI, să renunțe la o investigație ce-l viza pe generalul Michael Flynn, care a ocupat funcția de consilier principal în domeniul securității naționale. Să nu uităm și de duelul verbal dus pe Twitter cu Kim Jong-un, conducătorul despotic al Coreei de Nord, care este o amenințare constantă pentru SUA și aliații lor.  Aproape că ar fi fost în stare să declanșeze un război cu Jong-un, provocându-l în repetate rânduri, doar pentru a demonstra că e mai tare. Pentru mai multe informații despre cum s-a ajuns la ura dintre cele două state, recomand cartea scrisă de Loretta Napoleoni, Coreea de Nord. Între fascinație și teroare (despre care am scris aici).

În seara acelei zile, Trump a publicat pe Twitter un mesaj agresiv, care a șocat Casa Albă și comunitatea diplomatică: “Liderul nord-coreean Kim Jong Un tocmai a declarat că butonul nuclear se află tot timpul pe masa lui”, a scris Trump pe Twitter, la ora 7:49. “Aș vrea să rog pe cineva din țara lui lihnită și slăbită de foame să-l informeze pe președinte că și eu am un buton nuclear, doar că al meu este mult mai mare și mai puternic decât al lui; iar butonul meu funcționează!”

Donald Trump

Bob Woodward nu-i face o descriere laudativă, ba dimpotrivă. Dar să fie dracul chiar atât de negru? N-aș prea crede. Cu toată nepriceperea și instabilitatea lui, a încercat să facă și lucruri bune. Două exemple pot să dau, și poate sunt singurele pe care le am. Unul ar fi că economia Americii a crescut vizibil, comparativ cu era Bill Clinton, deși mă întreb dacă acest lucru i se poate atribui în totalitate; al doilea ar fi dorința de a aduce acasă soldații americani staționați în bazele militare externe. Asta nu prea i-a reușit, dar măcar a încercat. Însă nu sunt de ajuns cele două exemple, tot mi se pare absolut nepotrivit pentru cea mai înaltă funcție din SUA.

Cartea lui Woodward mi-a dat de multe ori impresia că citesc un thriller politic. Are un stil alert, care te ține în priză, cu multe dialoguri scrise într-un fel care-ți dă impresia că te afli în aceeași încăpere cu Trump și toți înalții demnitari de la Casa Albă. Și mi-a plăcut mai ales pentru că întâmplările relatate de autor sunt lucruri cunoscute, pe care le trăiesc, le aud, se petrec în prezent, în aceeași lume din care și eu fac parte.

Comandă cartea Frica. Trump la Casa Albă
pe Elefant, aici, pe 
Libris, aici sau pe Cartepedia, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # # # #

Costin Beda

Îmi plac deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, ori poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare