coreea de nord

Coreea de Nord, între fascinație și teroare

de / August 8th, 2018 / 106 vizualizari

Întotdeauna am fost atras de distopii ca și gen literar, ficțiune sau non-ficțiune. De asemenea, m-a interesat mereu să aflu mai multe despre regimuri opresive ori represive, despre comunism (care nu a fost niciodată și nicăieri implementat în adevăratul lui înțeles, ca ideologie) sau nazism. În general, cam tot ce implică dictatură, sub o formă sau alta. Ca un paradox, asta se datorează probabil și personalității mele rebele și care nu prea se conformează în fața regulilor, lucru care nu s-ar potrivi deloc cu sistemele totalitare de mai sus. Mi-a plăcut mereu să citesc despre istoria recentă a Germaniei, Rusiei, Chinei, Cambodgiei sau a… Coreei de Nord.

Coreea de Nord, între fascinație și teroare, scrisă de Loretta Napoleoni, este o carte care mi-a satisfăcut curiozitatea pe care o aveam față de această țară. Ori, mai bine zis, Republica Populară Democrată Coreea (RPDC), aceasta fiind titulatura oficială. Autoarea este specializată în problema terorismului și a relațiilor internaționale; a mai scris, pe lângă altele, și două cărți despre gruparea teroristă ISIS, apărute tot la editura Corint.

 

Spuneam cum această carte mi-a satisfăcut curiozitatea, dar a răspuns și multor întrebări. De exemplu, de ce sunt două Corei, de Sud și de Nord, și cum s-a ajuns în situația de a exista două state. Așa am aflat cum Coreea a fost ocupată și administrată de Japonia între anii 1910-1945, iar după încheierea celui de-al II-lea Război Mondial a fost împărțită între URSS și Statele Unite, ca atâtea alte state în vremurile acelea tulburi și nesigure. Acesta este motivul separației dintre cele două țări, de-o parte și de alta a paralelei 38. După cum probabil știți, Coreea de Sud a ajuns în sfera de influență a SUA, situându-se în partea occidentală. În schimb, Coreea de Nord s-a aflat în proximitatea Rusiei pe toată durata Războiului Rece. Care, de altfel, continuă și azi, dar într-un mod mult mai discret. După 1990, China, un alt puternic stat de ideologie comunistă, a devenit principalul partener economic al RPDC.

O întrebare interesantă este de ce nu s-a reunificat Coreea.  De-a lungul istoriei, dorința de reunificare a fost foarte populară atît în Nord cât și în Sud. Răspunsul nu se află în Zona Demiltarizată – Cortina de Fier a fost la fel  de descurajantă; nici în totalitarismul Coreei de Nord sau autoritarismul Coreei de Sud – oamenii s-au opus cu succes unor regimuri asemănătoare; și nici în rezistența regimului nord-coreean – au existat mai multe șanse pentru un colaps.

Totuși, chiar dacă s-a situat în apropierea unor țări comuniste cum erau, ori sunt încă, Rusia și China, Coreea de Nord nu a fost înfluențată la acest capitol. Ideologia nord-coreenilor nu e de aceeași factură, ei au o doctrină proprie, numită juche, care are trei principii de bază. Mă gândeam să le înșir aici, însă nu o voi face. Eu, de fapt, încerc să vă recomand cartea, nu să v-o povestesc, acesta nefiind un rezumat. Ideea e că această doctrină e profund înrădăcinată în mentalitatea colectivă a populației. Doctrina juche le-a fost inoculată nord-coreenilor de către Kim Il-sung, primul președinte al Republicii, considerat a fi eroul și salvatorul națiunii, mai ales în lupta împotriva japonezilor. Kim-Il-sung chiar a pus bazele unei dinastii, foarte asemănătoare monarhiilor, unde puterea se transferă de la tată la fiu. Și chiar dacă nu mai trăiește, acesta a fost ales Președinte etern al Coreei. Din anul 2011, conducător suprem este Kim Jong-un, nepotul acestuia.

Pentru pasionații de istorie, cartea asta e foarte utilă. Are puțin peste 200 de pagini de istorie, politică actuală, anexe și note, e bine scrisă și structurată, informația e ușor de asimilat și acoperă cam toate domeniile de interes. Mai ales în contextul politicii internaționale, și aici vorbesc despre intâlnirea recentă dintre conducătorii celor două Corei, care este un subiect foarte actual. Sau despre testele nucleare din ce în ce mai îndrăznețe, prin care Kim Jong-un încearcă să dovedească, cu succes, că este o voce care trebuie ascultată cu atenție. Iar războiul verbal de pe Twitter și alte rețele sociale, pe lângă încordarea mușchilor, dintre el  și președintele Americii, Donald Trump (care nu prea e cunoscut pentru diplomația sa), par amuzante și savuroase, dar sunt, în realitate, cam riscante și periculoase. Fac o paranteză aici ca să spun că am aflat și niste informații extrem de interesante și inedite în urma lecturării ei. În special despre Coreea de Sud, despre care aveam o idee greșită crezând că, fiind un stat occidental, susținut de Statele Unite ale Americii, traiul ar fi unul ideal. Dar nu, am aflat cu surprindere că și ei au avut un sistem politic autoritar, foarte apropiat de dictatură. Ori mituri demontate despre capacitatea cibernetică și din domeniul IT al Coreei de Nord, care este “vinovatul de serviciu” când e vorba de hacking și furturi informaționale la nivel înalt. Cu siguranță n-am reușit să scriu despre toate subiectele tratate, cum ar fi sistemul de caste ( aici se potrivește perfect vorba aceea : “toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții” ), despre economie, politica internă și externă, sau viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Ori despre războiul ce a avut loc în 1953  între cele două Corei, război ce s-a sfârșit doar prin semnarea unui armistițiu. Poate vreți să aflați mai multe despre programul lor nuclear sau relația pe care o au în prezent cu vecinul din sud și cu America. Tocmai de aceea vă invit să descoperiți singuri toate aceste lucruri, citind cartea.

Comandă cartea pe Elefant, aici, pe Libris, aici, sau pe Cartepedia, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Foto: arhiva personală, fortune.com

# # # # # # #

Costin Beda

Îmi place deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, sau poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare