Jo Nesbo

Jo Nesbø: ”Ca scriitor, ai șansa de a-ți manipula publicul și a-l face să țină cu băiatul rău”

de / May 20th, 2019 / 140 vizualizari

Înainte să aflu că scriitorul norvegian Jo Nesbø va veni în România, tot ce știam despre el era că…  îmi plac cărțile lui. Noroc cu prietenii de la editura Trei care mi-au facilitat acest interviu și mi-au dat astfel ocazia să cunosc un personaj mai complex decât orice personaj imaginat de Nesbø vreodată. Nu mi se întâmplă în fiecare zi să întâlnesc un autor apreciat pentru romanele sale Nordic Noir, care, atunci când nu își imaginează crime, scrie cărți pentru copii și scenarii pentru televiziune, cântă într-o trupă rock (și compune versuri) și se cațără pe stânci. Asta în condițiile în care, până la vârsta de 19 ani, a jucat fotbal pentru Molde FK, echipă din prima ligă norvegiană. Dar avântul fotbalistic i-a fost curmat de o accidentare la genunchi, așa că și-a îndreptat atenția, în primă fază, spre studiile economice, devenind broker.

Astăzi, Jo Nesbø se poate lăuda – dar nu o face – cu peste 3 milioane de copii ale romanelor sale polițiste vândute doar în Norvegia și 33 milioane vândute în întreaga lume, cărțile lui fiind traduse în 40 de limbi. Tot cărțile l-au adus și la București, unde și-a bucurat cititorii cu două lansări diferite, pentru două edituri diferite: ”Cărăbușii”, al doilea volum al seriei Harry Hole și ”Macbeth” o reinterpretare modernă a piesei cu același nume de William Shakespeare.

jo nesbo - editura trei

Sursa foto: editura Trei

SR: Trebuie să încep prin a-ți spune că viața ta este un roman în sine. Unul foarte palpitant.

Nu, chiar deloc. Nu aș zice că am o viață plictisitoare, dar chiar mă gândeam: care este momentul potrivit pentru a ți se scrie biografia? Eu cred că a mea ar fi mai degrabă plictisitoare. Ai nevoie de o tragedie majoră în viață, iar eu chiar nu am avut parte de una. Mi-am dorit să fiu fotbalist, dar mi-am rupt ligamentul din genunchi când aveam 19 ani, lucru care se pare că mi-a purtat noroc, întrucât, de atunci, talentul mi-a fost exacerbat. Așa că a trebuit să vin cu un plan de rezervă după accidentare. Am studiat economia, nu pentru ca eram interesat în mod special de acest domeniu, ci pentru că asta este ceea ce studiezi când nu știi, de fapt, ce vrei să studiezi. Am lucrat ca analist financiar și broker pentru câțiva ani, în timp ce cântam și într-o trupă. Și nici măcar nu eram așa strălucit la asta: cu siguranță eram cel mai slab muzician dintr-o trupă în care oricum nu prea erau muzicieni buni. Am început să ne scriem cântecele singuri și cred că versurile sunt cele care au atras publicul, în primul și în primul rând.

SR: Ai scris și tu versuri, să înțeleg?

Da. Probabil că atunci a fost prima dată când am spus povești, pentru că erau versuri bazate pe povești. Am devenit tot mai populari și poate că de aceea mi-au propus cei de la editură să scriu un roman. Așa că am scris un roman.

SR: Un roman polițist?

Da, dar nu pentru că eram un mare fan al acestor romane, preferam, mai degrabă, filmele polițiste, gen Usual Suspects, The Godfather, filmele lui Francis Ford Copolla și Martin Scorsese, peliculele anilor ’70. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, dar mai mult literatură clasică și orice alte romane care nu intrau în categoria crime. Era un autor de crime fiction, Jim Thompson, care a scris în anii ’50-’60, al cărui fan eram. Prin urmare, am considerat că știu care este structura unei povești polițiste și aveam doar 5 săptămâni la dispoziție să termin romanul – plecam în Australia, în vacanță. Așa am decis să scriu o scurtă nuvelă, dar care a evoluat într-un roman – primul meu roman publicat, ”Liliacul”.

SR: Ai menționat Australia și mi-am amintit că acțiunea primului roman din seria Harry Hole (”Liliacul”) se desfășoară în Sydney, Australia. În al doilea roman, ”Cărăbușii”, acțiunea se mută în Bangkok, Thailanda. Nu știu ce destinații mai urmează, întrucât, momentan, doar aceste două cărți din serie au fost traduse în limba română. Ai fost în toate aceste locuri, să înțeleg?

Da, am fost în locurile respective în timp ce scriam aceste două cărți. Dar acestea sunt singurele cărți a căror acțiune are loc în afara Norvegiei. În al treilea roman, Harry Hole se va întoarce în Oslo și va rămâne acolo.

SR: În momentul de față, seria Harry Hole numără 11 cărți. Ai știut de la început că povestea va fi una de o așa amploare sau ai fost surprins și tu de cât de departe te-a purtat această aventură literară?

Nici măcar nu credeam că îmi va fi publicat primul roman, darămite că voi ajunge până aici, cu acest personaj principal. Abia cu cel de-al doilea roman, ”Cărăbușii”, a început să mi se contureze o idee de poveste, dar încă nu eram convins că îl voi folosi pe Harry Hole pentru a spune acea poveste. Însă am făcut-o. În timp ce scriam al treilea roman, care tratează implicarea Norvegiei în cel de-al Doilea Război Mondial și care urmează să apară și în România, anul acesta, am realizat că va fi o serie și că Harry Hole va fi un personaj care va rămâne cu mine pentru o perioadă îndelungată.

SR: Anul acesta va apărea în Norvegia un nou roman din serie, al doisprezecelea. Povestea se termină aici sau…?

Nu pot să răspund la această întrebare fără să dau spoilere, întrucât răspunsul meu este strict legat de finalul ultimei cărți. Rămâne de văzut.

jo nesbo books

SR: Ce este cu cărțile tale de prind așa de bine la un public atât de variat? Fie că citești preponderent romance, ca mine, sau SF-uri, literatură clasică sau contemporană, șansele să îți placă Jo Nesbø sunt foarte mari.

Reacția cititorilor este cam aceeași, peste tot, ceea ce mă surprinde, într-un fel, întrucât nu scriu niciodată cu gândul la un public internațional. Sunt conștient că nu sunt citit doar în Norvegia, dar părerea mea este că în zilele noastre poți să scrii local, cu focus pe o anumită zonă și să fii perceput universal. Probabil că dacă aș adormi într-un taxi aici, în București, și m-aș trezi cu 50 de ani în urmă, mi-aș da seama instant că sunt într-un oraș total diferit de cel din care vin. Dar acum, dacă m-aș trezi aici, în prezent, când m-aș uita la oamenii de pe stradă, la felul în care se îmbracă, la muzica pe care o ascultă șoferul de taxi, la firmele cunoscute ale magazinelor, mi-ar fi greu să îmi dau seama dacă sunt în Londra, București, Paris, Oslo, poate chiar Beijing sau Bangkok, de ce nu? Devenim din ce în ce mai asemănători, ceea ce poate părea un lucru negativ, dar eu nu îl percep așa. Sunt chiar foarte optimist. Avem referințe culturale comune, ceea ce înseamnă că putem să ne împărtășim poveștile, muzica, într-un mod cu totul diferit față de acum 50 de ani. De aici și reacțiile similare vizavi de cărțile mele. Toată lumea este interesată de aceleași lucruri: viața amoroasă a lui Harry Hole, criminali în serie, Oslo și așa mai departe.

SR: Cum se face că se scrie atât de mult crime fiction în Scandinavia?

Este o tradiție care datează de ceva timp în Scandinavia, s-ar putea ca asta să fie explicația. În anii ’70 era un cuplu suedez, Per Wahlöö și Maj Sjöwall, care scria romane polițiste cu o tentă politică. Erau scriitori de stânga și atingeau subiecte sensibile în cărțile lor, criticând societatea și instituțiile publice, dar cel mai important este că scriau foarte bine. Ei au popularizat acest gen, mutând romanele crime din chioșcurile de ziare în rafturile librăriilor importante. Apoi, avem scriitorii tineri care, în mod normal, ar evita genul crime fiction, dar care acum se folosesc de acest gen literar ca de un vehicul menit să pună în valoare talentul lor de povestitori. Așa că, dintr-o dată, au apărut toți acești scriitori talentați care concurează pentru lumina reflectoarelor. Mulți autori consacrați scandinavi își încearcă mâna cu un roman polițist, măcar o dată. Există un anumit prestigiu în a scrie crime fiction în Scandinavia, comparativ cu multe alte țări unde acest gen este privit ca fiind literatură ușoară. Bineînțeles, există și mulți reprezentanți slabi ai genului, atât în țările nordice, cât și în restul lumii.

SR: Spune-ne câte ceva despre Harry Hole, sunt curioasă care a fost sursa ta de inspirație pentru acest detectiv pe care, așa cum îmi place mie să zic, ”urăști să îl iubești”. Am remarcat că toți protagoniștii cărților tale sunt, mai degrabă, anti-eroi, dar, cu toate acestea, te câștigă destul de ușor de partea lor.

Harry Hole este îmbinarea a trei surse de inspirație. Sunt și eu în el, evident. Nu cred că realizezi în momentul în care te apuci de scris că îți oglindești propria persoană în personajul principal. Așa că da, Harry Hole sunt eu. Dar Harry este, în același timp, parte din prietenii mei, oameni pe care îi cunosc foarte bine. Este detectivul american tipic, trecut prin toate încercările, așa cum este el prezentat în toate lucrările de ficțiune. Batman din benzile desenate ale lui Frank Miller mi-a fost cea mai clară sursă de inspirație: eroul aflat la limita transformării în personajul negativ al poveștii. Cam astea ar fi cele trei surse de care îți spuneam.

SR: Mă așteptam să îl amintești și pe Macbeth aici și așa făceam trecerea și către următoarea întrebare.

Ai absolută dreptate. Când aveam 13 ani, am văzut Macbeth în ecranizarea lui Roman Polanski. Cum eram foarte tânăr, am fost șocat, dar și inspirat, de acest erou atât de atipic. Am realizat atunci, pe când urmăream desfășurarea poveștii, că Macbeth nu era, de fapt, eroul, ci personajul negativ. Cred că ăsta este și motivul pentru care am fost intrigat dintotdeauna de aceasta șansă pe care o ai, ca scriitor, de a-ți manipula publicul și a-l face să țină cu băiatul rău (sau cu fata rea).

 

macbeth

Sursa foto: Mihaela Petre

SR: Cum ai ajuns să faci parte din proiectul Hogarth Shakespeare și de ce ai ales să reinterpretezi tocmai Macbeth? De fapt, a fost alegerea ta?

Da, cu siguranță a fost alegerea mea. Pentru mine a fost o condiție obligatorie pentru a participa la acest proiect, prin care autori cunoscuți, aparținând diverselor genuri literare, reimaginează și rescriu piesele lui Shakespeare sub formă de romane. În Norvegia nu prea se citește Shakespeare în școală, așa că m-am familiarizat cu operele lui destul de târziu. După ce am văzut filmul, am încercat să citesc și piesa, dar mi s-a părut impenetrabilă. Îmi amintesc că am citit primele patru pagini și că am înțeles o singură propoziție. Mult mai târziu am revenit asupra piesei și am fost capabil să o citesc și să o înțeleg. Și, chiar și atunci, am citit traducerea ei în norvegiană.

Așa că da, aceasta a fost condiția mea: să mi se dea Macbeth, singura piesă cu care sunt familiarizat și care m-a inspirat în tinerețe.

SR: Mi se pare foarte curios faptul că multă lume cunoaște piesele lui Shakespeare, fără să le fi citit vreodată.

Piesele astea au dat atâtea propoziții și fraze care s-au integrat perfect în limba engleză! Au influențat nu doar stilul de scriere, ci și limbajul.”A fi sau a nu fi” a devenit aproape un clișeu și mulți îl folosesc fără să-i cunoască proveniența, ce înseamnă, de fapt, și la ce se gândea Hamlet când a rostit aceste vorbe. Pentru asta, ar trebui fie să citești, fie să vezi piesa.

SR: Pe lângă crime fiction și Macbeth reinterpretat, ai scris și cărți pentru copii. Contraste, din nou.

Da și nu. Ambele sunt lucruri pe care le fac din pasiune și care au la bază poveștile. Fata mea, încă de la o vârstă foarte fragedă, mi-a cerut (a se citi ”ordonat”) să îi spun povești. Când mergeam cu mașina și aveam mult de condus, îmi dădea ingredientele pentru poveste și porneam de acolo. De exemplu, îmi spunea că vrea o poveste în care să apară o prințesă, un dinozaur și un cartof, iar eu trebuia să vin cu un scenariu care să combine toate aceste elemente. A fost o provocare pe cinste. Într-o bună zi, ne-a venit ideea acestui profesor nebun, care a inventat praful pentru flatulență, și a copiilor lui, o fetiță și un băiețel. De atunci și până acum, s-au adunat cinci cărți în această serie.

jo nesbo

Jo Nesbø este un povestitor înnăscut, e o plăcere să îl citești, dar și să îl asculți. L-aș mai fi întrebat eu multe, dar nu am vrut să abuzez de timpul lui și nici de răbdarea voastră. Atât vă mai spun: avea în bagaj cartea lui Steven Pinker, ”Enlightement Now”, ne-a recomandat ”Foamea” lui Knut Hamsun și cafenelele din Oslo (cu mențiunea că este un oraș foarte scump). Nu știu voi, dar eu intenționez să citesc tot ce iese din mâinile acestui om. Da, chiar și cărțile pentru copii, în pregătire la Pandora M.

Comandă cărțile lui Jo Nesbø
pe Elefant, aici, pe 
Libris, aici sau pe Cartepedia, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Cover photo: Douglas O`Connor

# # # # # # # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare