Virginie Grimaldi

Virginie Grimaldi: ”Fericirea este sub ochii noștri”

de / November 3rd, 2021 / 137 vizualizari

Îmi place să cred că dacă nu ar fi fost perioada aceasta… aparte, să-i zicem, ca să nu ne stricăm zen-ul, aș fi avut ocazia, poate, să o cunosc personal pe Virginie Grimaldi, noua mea feblețe literară. Până când ne vom întâlni – doar nu credeați că renunț așa ușor la dorințele mele – nu voi face altceva decât să adun și mai multe motive pentru care să-i fiu recunoscătoare. Cărțile ei mi-au ținut companie, m-au făcut să râd mai ceva ca un film de comedie dintr-ăla bun, m-au emoționat și m-au menținut pe linia de plutire (și, adeseori, mult deasupra ei) fix când aveam cea mai mare nevoie: în anul de dizgrație 2020.

Și pentru că la editura Univers este în pregătire un nou roman de Virginie Grimaldi, m-am gândit că este momentul oportun să împart cu voi acest interviu pe care, până acum, l-am păstrat doar pentru mine. E drept, interviurile pe mail nu se compară cu cele față în față, dar, cum spuneam, acesta este doar de încălzire. Iar Virginie este minunată oricum – dacă nu vă conving rândurile de mai jos, vă vor convinge, cu siguranță, cărțile ei, pe care insist cu tărie să le citiți. 

SR: Încep prin a-ți mărturisi că aș fi preferat ca această discuție să aibă loc față în față, într-o librărie cochetă. Am impresia că am fi avut multe de povestit: scrii exact așa cum mi-ar fi plăcut mie să pot să o fac. Eu tot sper că o să vii în România când se vor mai calma puțin lucrurile.

Îți mulțumesc tare, cuvintele tale mă ating profund și sper că într-adevăr vom avea ocazia să ne întâlnim cândva, într-o librărie cochetă, după cum ai zis. Profit și îți mulțumesc și pentru aceste întrebări – a fost o reală plăcere pentru mine să-ți răspund. Sunt extrem de fericită când cuvintele mele traversează frontiere și ajung, iată, până în România, să te întâlnească. 

SR: Cum a fost perioada aceasta pentru tine? Te-a schimbat în vreun fel pandemia? Mă gândesc că nu e obligatoriu. Și, cel mai important, ai scris mai mult în această perioadă?

Nu mă pot plânge, toți apropiații mei sunt bine, am fost doar ușor afectați de virus. Este o perioadă dificilă și, la fel ca toată lumea, îmi păstrez speranța că vom reveni la viața dinainte și că ne vom regăsi cu cei dragi. 

Am scris mult, scrisul a fost o formă de evadare pentru mine, o fereastră către exterior. Dar nu mi-a fost ușor, cu doi copii mici acasă în permanență.

Carti Virginie Grimaldi

SR: Cărțile tale îmi par exemplul perfect de feel-good books și m-au ajutat să trec cu bine peste zilele de carantină. Nu știu dacă cititul poate să schimbe vieți, dar știu, cu certitudine, că ajută enorm la păstrarea sănătății mintale. Episodul cu ședința de aerobic din ”O să-nțelegi când o să fii mai mare” este unul dintre cele mai amuzante, nu țin minte când am râs ultima dată cu atâta poftă la o carte. Cum reușești să găsești echilibrul perfect între temele serioase și stilul de scriere amuzant?

Mulțumesc frumos! Mă bucur că ți-am ținut companie în această perioadă de tot plânsul și că te-am făcut să râzi. Așa este firea mea, obișnuiesc să râd mult, mai ales când subiectul este unul care mă atinge și cu care rezonez. Am un fundal anxios, iar acest umor mă ajută să trăiesc mai bine.

SR: Ce ți se pare mai ușor – să-i faci pe cititori să râdă sau să plângă? Scrii cu intenția de a provoca emoții puternice?

Nu mă gândesc conștient la acest aspect, dar eu însămi trăiesc multe emoții atunci când scriu. Ce bine că nu mă filmează nimeni în timp ce scriu, trec de la hohote de râs la lacrimi, este ceva de speriat! Îmi este întotdeauna teamă că emoțiile mele nu vor ajunge la cititori, iar atunci când se întâmplă, sunt teribil de mișcată. Este un fel de magie, o conexiune între noi.

SR: Cu ce carte le-ai recomanda să înceapă cititorilor care nu te-au descoperit încă?

Dificil de zis, întrucât fiecare cititor își are preferata. Depinde de experiențele și de sensibilitatea fiecăruia. Le recomand persoanelor dornice să mă descopere să citească mai întâi descrierile cărților și apoi să își asculte inima. 

Parfumul fericirii

SR: Ce roman ți s-a părut cel mai greu de scris și din ce motiv?

La fiecare nou roman declar că a fost cel mai dificil de scris și toată lumea râde de mine, fiindcă am zis același lucru și la romanul precedent. Toate sunt greu de scris, pentru că toate implică o sondare adâncă în emoțiile mele și pentru că toate abordează doar subiecte care mă bulversează. Îți pot spune însă că cel mai recent roman al meu, “Les possibles”, m-a făcut să vărs multe lacrimi.

SR: Titlurile romanelor tale sunt o poveste în sine. Sunt curioasă cum le alegi și dacă ai titlul în minte de la început sau îl pui la final, când ai terminat de scris.

În general, titlul îmi apare când încep să scriu. Se impune, mi se dezvăluie fără ca eu să îl caut neapărat și, de cele mai multe ori, este evident.

Virginie Grimaldi
LE 15 SEPTEMBRE 2017/ A LEOGNAN / VIRGINIE GRIMALDI / ECRIVAIN – Bonnaud Guillaume ( Léognan )

SR: Prin ceea ce scrii și transmiți și judecând după fotografiile în care apari zâmbind de fiecare dată, îmi lași impresia că ești o persoană jovială și optimistă. Ce înseamnă fericirea pentru tine?

Sunt nostalgică din fire, trecerea timpului mă sperie, așa că încerc să mă concentrez pe prezent. Sunt convinsă că fericirea se ascunde în micile momente ale vieții de zi cu zi. Râsetele copiilor mei, parfumul de iarbă proaspăt tăiată, o rază de soare, clipele petrecute cu oameni pe care îi iubesc. Acolo este fericirea, sub ochii noștri.

SR: Este o adevărată plăcere pentru mine să citesc mulțumirile de la finalul fiecărui roman. Ca cititor, mă simt cu atât mai important și mai aproape de tine, ca autor, când constat cu cât aplomb le mulțumești cititorilor tăi, de fiecare dată. Și de fiecare dată o faci într-un mod diferit, fără să te repeți.

Acest lucru este esențial pentru mine. Mi-am dorit să devin scriitoare încă de când eram mic copil. Îmi imaginam că trebuie să fie grozav să-ți vezi numele pe coperta unei cărți și chiar este. Ceea ce nu mi-am imaginat niciodată însă este că ar exista ceva chiar mai minunat: legătura cu cititorii. Aceasta este cea mai frumoasă parte a visului meu de fetiță. Simt că sunteți parte din această aventură pe care o trăiesc, astfel că mi se pare normal să vă mulțumesc că îmi sunteți alături.

SR: Am păstrat pentru final întrebarea tradițională: ce citești în acest moment (n.r.: ”acest moment” se referă la momentul în care a fost realizat interviul și anume, aprilie 2021)? Ce sau pe cine ai citi oricând?

Scriitorul meu preferat este Romain Gary. Îi iubesc viziunea asupra vieții, sensibilitatea, umorul și stilul de scris. Aș putea să citesc ”Ai toată viața înainte” iar și iar, fără să mă satur vreodată. 

În acest moment citesc noul roman al lui Baptiste Beaulieu – ”Celle qu“il attendait”/ ”Cea pe care o aștepta”. Îl recomand din toată inima!

***

Sper ca la finalul acestui interviu să nu fiu singura care așteaptă cu nerăbdare noul roman al lui Virginie Grimaldi (care, apropo, arată superb, vă las coperta mai jos) și mai sper să îmi dați dreptate după ce terminați de citit orice titlu de-al ei v-ar pica în mână: este minunată! Spor la citit!

Cand amintirile noastre vor veni sa danseze_BT

Comandă cărțile minunatei Virginie Grimaldi pe Cartepedia, aici, pe Libris, aici, sau pe Elefant, aici >>

Cover photo: News.in-24.com

# # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare