carti care aduc vara

Cărți care aduc vara înapoi (3+1 recomandări)

de / October 15th, 2018 / 156 vizualizari

La finalul fiecărei vacanțe (sună mai frumos decât concediu) revin acasă cu o carte neterminată – uneori mai multe. Continui lectura și starea de vacanță rămâne în aer până la finalul cărții. Un alt obicei pe care îl am e să îmi iau concediu la finalul lunii august, atunci când vara trece ușor către toamnă. Astfel, vara mea pare mai lungă. Mă amăgesc, știu, dar a pleca departe de oraș atunci când ceilalți se întorc, e ca și cum aș primi cireașa de pe tort. M-am bucurat de concediile văzute prin ochii altora, mi-am creat așteptări asupra zilelor mele libere, și, iată, a venit momentul să-mi primesc cadoul: o binemeritată vacanță! Ceea ce nu e deloc plăcut, e faptul că pe cât de mult aștept aceste zile libere, ele trec cât ai bate din palme. Și acum revin la ce spuneam mai sus, cartea cu care îmi prelungesc vacanța…

Anul acesta, deși am avut parte de mai multe zile de concediu față de alți ani, nu am mai citit la fel de mult. Am ales cărți ușurele sau cărți care știam că mă vor captiva de la primele și până la ultimele pagini. Mi-am prelungit vacanța lecturând Prince Lestat and the Realms of Atlantis, de Anne Rice. Dar nu aș putea spune că a fost o alegere bună. Nu mă înțelegeți greșit, Anne Rice este scriitoarea mea preferată de peste douăzeci de ani și nimeni nu a reușit să o depășească, dar cărțile ei au darul de a te transporta în alte lumi, te rup de realitate și nu îți mai dau drumul decât la final sau chiar la multe zile de la ultima pagină citită. Tocmai din acest motiv, vacanțele au nevoie de lecturi lejere. Povești care să te gâdile, care să aibă un fir al acțiunii ușor de urmărit, poate chiar ușor previzibil, și un final care să te facă să zâmbești. Lectură de vacanță e cea care te relaxează, care te ajută să-ți încarci bateriile pentru un nou sezon de „heirup”. Fiecare are propria definiție pentru relaxare. Unii preferă un roman polițist, alții un SF, eu îmi îndrept atenția către un chicklit colorat.

Acum, la mijloc de octombrie, gândul mi-a zburat la vară și la câteva dintre cărțile pe care le-am citit (nu chiar în concediu), cărți care au darul de a te relaxa, de a-ți da impresia că încă este vară, că vacanța nu a trecut și că ai toate motivele din lume să zâmbești.

Viața mea nu chiar perfectă de Sophie Kinsella este o lectură obligatorie pentru cititoarele de chicklit – am spus cititoarele pentru că nu am auzit încă vreun băiat care preferă acest gen. Povestea o are în centrul acțiunii pe Katie Brenner, o tânără aflată la primul job important într-o companie din Londra și care visează la o carieră în domeniul publicității. Când are impresia că se află pe drumul cel bun, se trezește concediată și e nevoită să se întoarcă acasă, la ferma părinților. Desigur, în poveste apare și un el. Șefa ei, cea pe care o idolatriza și care a concediat-o, apare din nou în peisaj, iar povestea micuței Katie cea supărată pe viață se transformă în ceva minunat. Există și un hashtag, #MyNotSoPerfectLife, care va plasa povestea lui Katie pe Instagram (veți descoperi și contul ei). Vă va plăcea, vă asigur!

Viata mea nu chiar perfecta

Galerista de Wendy Holden este o invitație în lumea artei, dar nu orice fel de invitație. Este o satiră chicklit la adresa extravaganței din lumea artei contemporane, a snobismului, a falselor pretenții de rafinament ale artiștilor, a grotescului așa-ziselor obiecte de artă licitate la prețuri exorbitante. Am râs, vai ce am râs la unele scene. Autoarea creionează poveștile mai multor personaje, fie artiști la început de drum sau artiști ajunși celebri peste noapte, fie colecționari sau curatori ai unor mari galerii. Se întâlnește cererea cu oferta în materie de muzică, sculptură, pictură, dar și viața de cuplu. Poate că domeniul artei nu atrage în mod deosebit, dar felul în care este prezentată această lume de către autoare, s-ar putea să vă placă mai mult decât vă așteptați.

Galerista

După ce te-am pierdut de Jojo Moyes. Am citit cartea în concediu, pe plajă. Este exact genul de carte pe care o citești când vrei să te relaxezi, dar nu este o carte care să te dea pe spate în vreun fel. Dacă nu aș fi auzit una alta despre ea, aș fi avut așteptări, asta pentru că Înainte să te cunosc m-a ținut într-o stare de „unde-s șervețelele” mai mult de jumătate de carte. Moyes contiună povestea Louisei după moartea lui Will. Este, cumva, perioada de doliu în care ea se reface. Nu am regăsit carisma fetei din primul volum, avem parte de o altă Louisa, mai ștearsă, mai tristă. Acum, că mă gândesc mai bine, cred că nici nu avea cum altfel să fie. Cum să fie un om după moarea cuiva drag? Dar stilul este lejer, lectura curge lin, și cred că însoțită de ultimul volum al seriei, Eu, și totuși alta, cartea te poate duce cu gândul la zile senine de vară. Față de prima, are un mare avantaj, nu mai ai nevoie de șervețele și parcă se întrevede o doză de optimism printre pagini.

Dupa ce te-am pierdut

Fiecare dintre aceste titluri merg citite oricând, fie că ești în concediu și vrei să te relaxezi, fie că îți dorești să te relaxezi la final de săptămână sau să evadezi pentru câteva pagini în fiecare zi. La început de an, când am terminat de citit O viață măruntă, mi-am promis să echilibrez balanța cu lecturi ușoare. Nu am ajuns la finalul anului încă, dar să zicem că am bifat ce mi-am propus.

Zilele acestea, m-am abătut de la lista de lecturi care mă așteaptă și am citit Mica enciclopedie Ikigai. Mi-au atras atenția primele cuvinte din descrierea cărții, „japonezii vorbesc despre ikigai ca despre un motiv de a te trezi dimineața”, de fapt, m-au intrigat. Citisem despre ikigai acum ceva timp în articolul semnat Vlad T. Popescu, Eu am drept ikigai lectura, și am simțit nevoia să aflu mai multe. Cum îți găsești propriul ikigai, este una dintre întrebările pe care mi le-am pus. Mi-au plăcut răspunsurile pe care le-am găsit în carte. Ikigai este ceea ce ne ajută să mergem mai departe atunci când simțim că totul se năruie, ikigai este ceea ce ne face fericiți, ikigai este atunci când nu aștepți răsplată pentru ceea ce faci. Vlad spunea în articol că ikigai pentru el este lectura. La fel și pentru mine. Dacă ai citit până aici, cred că la fel și pentru tine.

Am început să scriu acest articol cu gândul de a vă recomanda cele trei titluri de la sus, dar îmi dau seama că nu noi alegem cărțile, ci ele ne aleg pe noi. Fiecare carte ne cade în mâini când îi vine momentul. Dacă vreți un chicklit, alegeți cu încredere una dintre cărțile menționate, altfel, vă puteți îndrepta atenția către cartea pe ați tot amânat-o. S-ar putea ca ea să fie cea care vă oferă doza de relaxare necesară, starea de vacanță de carte ai nevoie când te simți copleșit. Oricare ar fi cartea pe care alegeți să o citiți, bucurați-vă de clipele petrecute citind!

Comandă cărțile pe Elefant, aici, pe Libris, aici sau pe Cartepedia, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare