Brutalitatea războiului ca moștenire a rasei umane

de / March 5th, 2018 / 370 vizualizari

John Scalzi a publicat Războiul bătrânilor în 2005, acesta fiind primul roman dintr-o serie formată din 5 volume. Editura Millennium Press a publicat 4 dintre ele între 2010 și 2013: Războiul bătrânilor, Brigăzile fantomă, Ultima colonie și Povestea lui Zoe; cel de-al cincilea, The Humanitas Division, nu a fost tradus și la noi. În 2015 Nemira a preluat reeditarea volumelor, până acum au apărut primele trei, am speranța că le vom vedea și pe celelalte două în curând. Am citit pentru prima dată titlul de față nu de mult, chiar anul acesta, cu mirarea că mi-a luat atât de mult până să-i vină rândul. Am zis bine “prima dată” pentru că poate face parte cu ușurință din categoria cărților ce pot fi citite de mai multe ori.

Mă întrebam înainte să o citesc, după ce am parcurs descrierea de pe ultima copertă, ce să caute bătrânii într-un asemenea război. Aveam tot felul de scenarii și analogii în cap, printre care și cu Jocul lui Ender (cu deosebirea că acolo copiii erau cei care mergeau la răzbel). Oare acești bătrâni primeau un fel de antrenament tactic și strategic prin care să direcționeze adevărații combatanți prin intermediul unei interfețe sau computer? Nu, nimic de genul ăsta. N-aș vrea să dezvălui prea mult, pot spune doar că vor primi niște trupuri noi și îmbunătățite, cine vrea să afle cum și de ce să dea fuga la librărie sau biblioteca personală, după caz, să citească cartea. Conceptul e interesant, deși nu foarte original, cred că l-am mai întâlnit sub diverse forme și variațiuni în alte cărți. Pe lângă asta, alte două teme importante pentru rasa umană mai sunt tratate în carte, cucerirea stelelor și expansiunea în Univers, dar și teama de neputința bătrâneții, urmată de inevitabila moarte.

Razboiul batranilor

Într-un viitor oarecare, oamenii au reușit să se desprindă de căminul originar, Terra, și să colonizeze o serie de planete propice vieții. Astfel, au descoperit că nu sunt singuri în Univers, și că extratereștrii chiar există. Extratereștri care nu sunt chiar pașnici și primitori, fapt pentru care încep războaiele pentru cucerirea planetelor râvnite sau pentru menținerea coloniilor deja înființate. Războaie în care luptă vârstnici care se oferă voluntari din momentul în care împlinesc 75 de ani, presupunându-se că au mai multă experiență de viață, fiind recompensați cu șansa unui nou viitor pe una dintre colonii, după îndeplinirea a minim doi ani de serviciu activ în armată.

« Din perspectivă metafizică ar trebui să vă simțiți atașați emoțional de colonii. Sunteți produsul unei specii care are suficient potențial pentru a supraviețui în Univers. Coloniile reprezintă viitorul speciei umane, iar voi, chiar așa modificați, sunteți mai aproape de umanitate decât de oricare altă specie inteligentă. Mai mult de atât… ar trebui să vă pese, deoarece sunteți destul de bătrâni să știți că așa trebuie. »

John Perry, eroul și protagonistul poveștii, este unul dintre acești bătrâni recruți. El decide să lase totul în urmă și să se ia de piept cu ființe de pe alte planete, într-un Univers plin de violență și pericole.

« – Nu mai sunt atât de amuzant, nu-i așa? Nu mai sunt sergentul ăla de instrucție, bășcălios și plin de poante, așa-i? Bun venit în căcatul ăsta de univers. Universul este un loc în care ați cam belit-o, prieteni. »

Perry este un personaj interesant, sarcastic și amuzant, de care nu e greu să te atașezi, cu o evoluție rapidă în meseria de soldat, dar și în ipostaza de om nou, în deplină corelație cu ritmul alert și plin de acțiune al cărții.

« – Așadar… atâta vreme cât nu mor… voi trăi.

– Un mod interesant de a pune problema. Așa este. »

Razboiul batranilor

Extratereștrii sunt, de asemenea, bine conturați, nu voi enumera speciile întâlnite în carte, cel mai mult mi-au atras interesul cei numiți Consu, războinici cu un înalt cod al onoarei, dar și Covandu, foarte curajoși, deși nu măsurau nici măcar trei centimetri.

Se presupune că genul SF este, de regulă, unul serios și grav, în care nu prea e loc de râs. Nu și acum, romanul lui Scalzi se numără printre cele mai amuzante citite vreodată. Poate și datorită faptului că, înainte de a se dedica cu totul scrisului, autorul s-a ocupat de rubrica umoristică a unui ziar.

Dar nu e numai comedie acolo, subiectul e despre război și conflictul între specii, ori poate despre respingerea agresivă a ceea ce nu putem înțelege, a ceea ce e străin de noi și de ideea de umanitate, greșit înțeleasă uneori. Momentele de violență și brutalitate sunt redate fără menajamente, spectrul morții este prezent pretutindeni, parcă pentru a ne aduce aminte că războiul va fi prezent mereu în genele noastre și în natura umană.

« După ce și-a terminat muniția s-a răsucit cu fața spre planeta care urmă să o ucidă și, ca un bun profesor de religie orientală, așa cum fusese, a compus un jisei, un poem al morții sub formă de haiku.

Nu jeliți, prieteni.

Sunt stea căzătoare.

Spre altă viață.

L-a trimis împreună cu ultimele ei clipe. Apoi a murit, un fulger iute pe cerul întunecat al Cumpătării. »

Comandă cartea pe Elefant, aici, pe Libris, aici, și pe Cartepedia, aici>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # #

Costin Beda

Îmi plac deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, ori poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare