vii in vizita si nu stii ce sa mi aduci

Vii în vizită și nu știi ce să-mi aduci?

de / November 8th, 2019 / 120 vizualizari

Dau acestui articol titlul pe care îl are un album de-ale mele de pe Facebook, o unealtă despre care am descoperit că este una dintre cele mai utile și deloc ambigue atât pentru relaționarea cu cei apropiați, cât și cu necunoscuți sau prea puțini cunoscuți, dar cu care interacționezi la un moment dat și care poate că simt nevoia să se prezinte la tine cu o cutie de bomboane sau o pungă de cafea, deși tu nu ești medic, iar anul nu mai e 2001. Vii în vizită și nu știi ce să-mi aduci? Perfect, îți spun ce mă bucură pe mine cel mai mult: cărțile. Îți arăt și ce nu am, dar mi-aș dori, adăugând în album pozele copertelor cărților care îmi lipsesc.

Totul a început acum exact doi ani, după discuții cu câteva prietene în care ne plângeam că uite, dacă ar fi și la cărți cum e la nunțile mai moderne, cu liste de ce e necesar pe care invitații să le împartă între ei și a căror procurare să și-o asume… și-atunci a apărut albumul de pe profilul meu de Facebook, unul din care șterg cam o dată pe lună ce am primit sau mi-am cumpărat și în care adaug, cam tot atunci, cel puțin încă vreo câteva (trei, cinci sau zece) titluri noi.

E motiv de amuzament modul acesta al meu de a „cerși” pe Facebook, cel puțin unii dintre prietenii de acolo par extrem de amuzați. Dar mie îmi este foarte utilă abordarea asta. E un fel de wishlist cu dublu rol: reminder pentru mine, să nu mai intru ca năluca în librărie și să fie chiar toate cele zece cărți noi neplanificate și nedorite până să le iau din raft, dar și de ajutor pentru cei care, cum spuneam la început, mi-ar face un cadou și nu știu ce tip de ciocolată mă mulțumește. Răspuns corect: cărțile din acel album.

Am primit cartea asta de la Mădălina după ce i-am recomandat O viață măruntă,
cartea după care nu îmi voi reveni niciodată

Ce mă mulțumește cel mai mult? Faptul că funcționează. Am primit, de când a apărut albumul meu acolo, printre selfie-uri și ocazionale poze cu ce gătesc și ce citesc, cadouri de la necunoscuți, dar care mi-au devenit prieteni între timp și care, remarcând că aveau în bibliotecă două exemplare dintr-o carte, s-au oferit să-mi dea mie pe unul dintre acestea. Zilele de naștere sau de nume, pe care eu încerc să le ascund, s-au mai simplificat și ele. Iar cireașa de pe tortul cu mulțumiri este că am văzut și la alți cititori că au preluat metoda mea de informare publică asupra necesităților de lectură.

Dacă ajung vreodată în Rai, șansele sunt că albumul „Vii în vizită și nu știi ce să-mi aduci?” să aibă și el o anume influență. Iar în lume vor exista măcar câțiva oameni fericiți că au oferit cuiva o carte pe care acela chiar și-o dorea, măcar alți câțiva bucuroși pentru ce au primit, dar și niște librării mai vesele pentru că librarii de acolo au sărit, cel puțin de câteva ori, peste jenantul schimb de replici care începe cu: „Aș face cadou o carte, dar nu știu ce, mie nu-mi place să citesc, celălalt nu știu ce citește, dă și mie ceva, orice.” Sau ceva asemănător.

# # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare