sad reading

Renunțăm să citim cărțile care nu ne plac sau nu?

de / February 16th, 2021 / 96 vizualizari

Consider cititul pasiunea mea și îi dedic timp considerabil în calendarul meu zilnic. Îmi place să citesc cărți bune, cărți de calitate. Asemenea multor cititori avizi, de multe ori arunc în stânga și dreapta pe grupuri de profil una dintre versiunile expresiei „viața este prea scurtă pentru a citi cărți pe care să nu le ador” sau „viața este prea scurtă pentru cărți proaste”. În general, cred că este o regulă de bun simț. Oricât am dori cu toții să credem altfel, adevărul este că fiecare dintre noi va muri având pe listă cărți pe care am fi vrut să le citim, însă nu am reușit. Este unul din sacrificiile (cu ghilimelele de rigoare) pe care trebuie să le facă un cititor. Așadar, să renunți la a mai citi o carte ce nu te satisface este adesea incredibil de eliberator. Având timp limitat, atât pe planetă, cât și pentru lectură, nu văd sensul la a-l pierde citind cărți care nu îmi aduc bucurie într-un fel sau altul. Am renunțat la o mulțime de cărți și nu am regretat niciodată. La urma urmei, viața este prea scurtă pentru cărți proaste. Nu-i așa?

Mda, hmmm, poate!

În ultima vreme m-am tot gândit la această idee, la acestă atitudine de renunță la cărțile pe care nu le iubești! Îi lipsește oarecum subtilitatea. Întotdeauna există o zonă gri, nu totul e negru și alb, mereu e un spațiu fuzzy la mijloc, unde putem pune cărțile care sunt așa și așa, pe care nici nu le urâm, dar nici nu le adorăm, cărți care nu sunt cu nimic speciale, fără a simți însă că sunt o pierdere de vreme. Pentru că, da, uneori îmi place să citesc cărți care sunt doar… meh.

Opiniile despre cărți sunt incredibil de subiective. Fiecăruia dintre noi ne plac lucruri diferite. Cred cu tărie că există un cititor pentru (aproape) orice carte. Singurele cărți cărora le dau un vot de neîncredere sunt cărțile sexiste, rasiste, homofobe etc. – cărți care perpetuează retorica violentă despre comunitățile marginalizate. Aceste cărți nu că sunt proaste, dar sunt o categorie pe care o urăsc din suflet, sunt rele în profunzimea lor. Dar să mergem mai departe…

sad reading

Când vorbesc despre cărți mediocre, nu vorbesc despre anumite tipuri de cărți sau genuri. Nu am chef să aud tâmpenii de genul sunt un cititor adevărat, eu nu citesc cărți romantice. Iar de asta m-am convins în cadrul clubului de lectură de la Penitenciarul Timișoara, unde am văzut efectul unor cărți considerate proaste de unii asupra unei părți a deținuților. Pentru că fiecare carte are cititorii săi. Nu îți place? Treci mai departe! Mi se pare o porcărie mai mare decât universul să te transformi în judecător doar pe baza gusturilor tale absolut subiective. Gusturile nu se discută, ca să nu folosesc expresia cealaltă, mai puțin formală . Am decis demult să nu îmi pierd vremea cu oameni neinformați care scot idei dăunătoare cum că nu există ficțiune sci-fi frumoasă sau cărți romantice cu personaje complexe sau romane thriller care să te facă să-ți regândești viziunea despre lume. Cărți strălucitoare există în fiecare gen. Punct.

Și când spun că uneori mă bucur de cărți care sunt doar meh, nu vorbesc despre „plăceri vinovate”. Ceea ce vreau să spun este că uneori citesc cărți cu scriere neglijentă, repetitivă sau anostă doar pentru că sunt foarte îndrăgostită de personaje, așa că nu-mi pasă când autorul folosește a treia oară aceeași expresie în tot atâtea pagini. Sau poate citesc un roman plin de fire narative lăsate în aer și o mică parte din creierul meu spune Ce?! Nu are niciun sens!, dar cea mai mare parte a creierului meu e ancorată în poveste Wow! Nava asta spațială este atât de cool! Extratereștrii ăștia sunt hilari și minunați! Nu mă pot opri acum din citit, în niciun caz!

Ceea ce vreau să spun este că, deși iubesc cărțile care mă emoționează, care mă fac să plâng, care intră sub pielea mea și mă schimbă cu totul, acestea nu sunt singurele tipuri de cărți care îmi plac.

M-am gândit la acest articol mult timp, am ezitat să îl scriu din cauza modurilor în care ar putea fi interpretată greșit ideea în sine. Nu sunt un judecător obiectiv al literaturii și nici nu aș pretinde că sunt. Nu încerc să sugerez că gusturile mele particulare în materie de cărți sunt absolute sau că am cunoștințe definitive despre ceea ce face o scriere bună sau proastă. O carte pe care eu o consider bună ar putea fi una care pe tine nu te dă deloc pe spate. De-a lungul anilor am conștientizat că îmi place să citesc multe feluri diferite de cărți. Unele dintre ele m-au bucurat mai mult decât altele.

Îmi place să gătesc, așa că voi face o analogie culinară. Îmi place să prepar mese fancy pentru ai mei, mâncăruri sofisticate, cu alură exotică. Dar, evident, nu mănânc așa în fiecare zi. Știi ce pun pe masă cel puțin o dată pe săptămână? Omletă cu brânză și șuncă. Am nevoie de zece minute pentru a o prepara. Este ușor, rapid și sățios. Vreau să mănânc omletă în fiecare zi? Nu. Este cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o vreodată? Cu siguranță nu! Îmi place? Da, absolut.

Ca cititori, punem adesea extrem de multă presiune pe noi înșine, indiferent de ce fel de cărți citim. Cu toții avem diferite tipuri de cărți de care ne bucurăm și toleranțe diferite pentru cărțile care nu sunt pe gustul nostru. Da, sunt pentru a renunța la o carte care nu ne bucură. Nu avem timp! Dar cred că este în regulă și să te bucuri de cărți mediocre. De fapt, nu trebuie să judecăm fiecare carte din perspectiva cărții noastre preferate din toate timpurile. Nici măcar nu trebuie să evaluăm cărțile! Putem doar să citim – cărți strălucitoare și cărți mediocre și tot ce există între ele.

Plăcerea este un spectru larg. Nu mă bucur de toate cărțile în mod egal. De ce ar trebui să o fac? Uneori îmi trebuie o lectură care să mă ajute să evoluez, să mă pună să gândesc. Dar uneori vreau doar o omletă cu brânză și șuncă. Dar știi ce? În timp ce mâncam, ambele au fost perfecte pentru mine, fix ce aveam nevoie în acel moment.

Cover photo by Min An from Pexels

# # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare