jurnal de librar, inventar

Jurnal de librar: Inventar

de / May 23rd, 2016 / 579 vizualizari

Am ajuns la numărul de articole din seria cu Jurnal de librar pân-acolo unde știu eu să număr fără probleme: 10. Nu săriți cu hate-ăreala, eu citesc, nu-s IT-st/inginer/arhitect de succes. În plus, doar eu urăsc pe terenul meu de joacă.

Și e devreme să te gândești la moarte, dar am avut ceva flash-uri în ultima vreme… și niciodată nu-i târziu, mai bine mai târziu decât să mor și să nu apuc, ce bine e când e bine și ești liber și bei cafea la umbră și-ți scrii articolele cu Pax pe un umăr. Și Hades pe celălalt, desigur.

Și că tot am făcut trecerea așa subtil la subiect: știe cineva unde merge un librar după ce moare?

Recunosc, nu știu nici eu. Dar am bănuit și-am început să mă gândesc serios la teoria mea. Acolo unde merg și ceilalți muritori (da, nu suntem chiar așa de speciali, got it?), Purgatoriu i-ar zice, însă trebuie să ne gândim că există motive serioase pentru ca librarul să-i spună altfel: Inventar.

inventar

Când moare, librarul se duce-n Inventar.

Acest loc seamănă cu Purgatoriul pentru că-ți ispășești ceva păcate și e un continuum infect, dar care are toate caracteristicile unui Iad veritabil, cu flăcărele la tot pasul, cu „plângerea și scrâșnirea dinților”. Da, am citat din Biblie, vreau și pernuță la scaunul confortabil care mi se pregătește-n Rai (mai ales) atunci când fac chestii drăguțe.

Pentru cei nefamiliarizați cu inventarul: trebuie să spun că-n banalitatea vieților noastre s-a strecurat această acțiune aparent inofensivă de a număra, scana, lista, verifica, reverifica, asocia cu o valoare și-un număr… cam orice se întâmplă să existe-n bătătura omului.

Dacă vorbim de magazine mixte, sclavii de acolo au o zi sau mai multe în care scanează, numără, trec pe listă sălămioare, șervețele, prezervative – sortate pe arome, gusturi, prețuri. Dacă vorbim de librărie, atunci asta înseamnă că scanezi fiecare carte afurisită (singurul moment când urăști cărțile), iei de pe raft fiecare cărțoaie și-o pui apoi la loc. Și faci toate astea tot în defavoarea ta, ca să afli ce și cât s-a furat și ce bani ai de acoperit din buzunarul tău de librar care nu stă cu arma-n mână pe lângă idioții care șterpelesc „Suge-o, Ramona” și CD-uri triste cu André Rieu la infinit.

Sunt librar de 2 ani și jumătate, dar în intervalul ăsta relativ scurt am inventariat atâtea cărți încât mă miră că n-am început să arăt a Schwarzenegger, fie și varianta bătrână, mai fleșcăită.

Am început, la primul job (un stand de carte dintr-un hypermarket), cu un inventar, și-am terminat tot cu unul, la vreo șase luni mai târziu. Apoi m-am angajat într-un ianuarie la o librărie „serioasă” (pe dracu’), unde în februarie s-a făcut inventar pentru că se schimbase deja o mare parte din personal. Câteva luni mai târziu, șefa librăriei demisiona, iar inventar se face la schimbare de boss. În următorul ianuarie m-am reîntors la cei cu standul, de data asta într-un mall. Inventar la început, inventar săptămâna următoare (lunea parcă) pentru că „așa se face”, iar eu și cu colega mea am decis, câteva zile mai târziu, că plecăm de acolo, așa că vinerea, în aceeași săptămână deci, a venit și-un tip de la sediul central care să ne ajute să… facem un inventar, că se schimba echipa. Am stat acasă o săptămână, apoi am început lucrul la actualul job, nimerind acolo chiar în plin inventar, din ăla care durează două zile, de la 8 dimineața la 12 noaptea.

Inventar – Purgatoriul celor ca mine – trebuie să fie asta: să fii făcut să plătești pentru „ce-ai făcut sau n-ai făcut” (am mai citat ceva, mai fain decât Biblia, da?), stând în căldură insuportabilă, fără timp să bei apă, de exemplu, scanând mereu-mereu aceleași cărți aproape imposibil de ridicat, înghițind praf atât de mult încât să te gândești că ți se blochează ceva și mori, doar că e deja imposibil, că ești mort, iar asta ți-e pedeapsa, să scanezi, să scanezi toate cărțile din Univers, apoi s-o iei de la capăt, căci ispășirea nu se va termina vreodată, iar sufletul tău va trudi la nesfârșit, mai ceva decât trupul în existența lui scurtă, intensă, împuțită și dominată de inventare!

Citește toate episoadele din Jurnal de librar >>

Cartea Jurnal de librar este disponibilă pe Libris, aici, pe Cartepedia, aici
și pe situl editurii Herg Benet, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Sursă foto

# # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Postul urmator

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare