Interviu cu un anume domn Désérable

de / November 6th, 2018 / 118 vizualizari

Recunosc, spășită, că până să primesc invitația la evenimentul de lansare al cărții ”Un anume domn Piekielny”, în prezența carismaticului autor, nu știam nimic nici despre François-Henri Désérable, nici despre domnul din titlu. Între timp, s-au mai schimbat puțin lucrurile: am citit atât cartea în discuție, cât și cea de la care a pornit totul – ”Promisiunea zorilor”, de Romain Gary – și am avut ocazia să îi iau un interviu scurt, dar agreabil, lui François-Henri Désérable, ocrotitorul ”șoarecilor triști”. Mulțumesc, pe această cale, prietenilor de la Humanitas Fiction pentru sprijin și traducătoarei Alice Mehedințeanu, care mi-a ușurat munca și de această dată. Chapeau à vous!

deserable

  • Sunt sigură că ești întrebat foarte des acest lucru, dar de ce domnul Piekielny dintre toate personajele? Ce este așa de special la el?

A fost pură întâmplare, după cum povestesc chiar la începutul romanului. M-am trezit, printr-un hazard, în Vilnius. Planul era să ajung în Minsk, știi povestea. Mi s-a furat portofelul, iar urmatorul tren spre Minsk venea abia peste  8 ore.

Și plimbându-mă pe străzile din Vilnius, cum aveam mult timp la dispoziție până la următorul tren, am dat peste această placă memorială, care consemna faptul că Romain Gary a locuit în acest oraș în copilăria sa. Numele lui Piekielny mi-a venit în minte imediat. Și mi-am amintit de numele lui pentru că am citit autobiografia lui Romain Gary – ”Promisiunea zorilor” – la vârsta de 17 ani. Și nu doar numele lui, ci întreaga frază din carte: ”La numărul 16, pe strada Wielka Pohulanka, la Wilno, locuia un anume domn Piekielny”.

  • Mă fascinează faptul că ai memorat citate întregi din ”Promisiunea zorilor”, inclusiv această adresă alambicată pe care, indiferent de câte ori o citesc, eu, personal, nu reușesc să o rețin.

Explicația stă în faptul că am citit această carte de nenumărate ori. Chiar mi-a plăcut, ce poți să-i faci? Iar acest capitol, în special, m-a marcat, așa că mi l-am amintit. Nu aș putea să spun exact de ce acest capitol și nu altul, pentru că sunt multe lucruri pe care nu le țin minte din ”Promisiunea zorilor”.

Când am ajuns în fața plăcii comemorative despre care îți spuneam, am fost surprins să realizez că, ”Dumnezeule! Romain Gary chiar a locuit aici!”. Știam că trebuie să fie vorba despre strada Pohulanka, m-am întors câțiva pași, să verific numele străzii, și era Jono Basanavičiaus. Prin urmare, m-am gândit că poate am greșit, poate nu îmi amintesc eu corect, așa că am căutat pe Internet și am aflat că numele străzii a fost schimbat.

Ceea ce mi se pare fascinant este că un tânăr francez ca mine, plimbându-se prin Vilnius, a putut să-și amintească acest nume, Piekielny, dintr-odată. Practic, Romain Gary a avut această putere asupra mea, pentru că el este cel care m-a determinat să îmi amintesc acest nume. Așa am plecat în căutarea poveștii lui Piekileny: cine era, cum a trăit, ce s-a ales de el. Bineînțeles, prin intermediul lui Piekielny, explorez și universul lui Romain Gary, dar și pe al meu, personal.

Dar pentru a-ți răspunde la întrebare printr-o singură frază, hazardul a fost cel care mi-a mânat pașii pe strada respectivă și a dus la povestea de față.

  • Cât a durat toată această anchetă literară?

Doi ani și jumătate.

  • Intenționezi să mai aplici această formulă și pe viitor?

Nu! Este un caz singular, nu mă voi specializa în a scrie despre cărțile altora. Dar, cel mai frumos omagiu pe care mi l-ar putea aduce cineva, ar fi să scrie o carte pornind de la unul dintre personajele mele.

  • Apropo, ar trebui să îți scrii propria poveste într-o carte viitoare.

Despre viața mea? Nu cred că i-ar interesa pe oameni să citească despre asta.

  • Îmi lași impresia că, prin această carte, respecți promisiunea pe care micul Roman i-a făcut-o domnului Piekielny, aceea de a-i face numele cunoscut în lumea întreagă.

Nu aș zice chiar așa, este o exagerare, întrucât nu am fost tradus în toată lumea. Doar în 10 limbi și  deloc în engleză, momentan. Dar da, îmi place să cred că am perpetuat promisiunea făcută de Romain Gary acestui domn Piekielny.

piekielny

  • Te-ai întrebat vreodată ce părere ar fi avut Romain Gary despre cartea ta?

Bună întrebare! Nu știu dacă ar fi citit-o. Nu știu dacă l-ar fi recunoscut pe domnul Piekielny, vecinul lui. În cartea mea, se regăsește o scenă în care Romain Gary este invitat în platoul emisiunii Apostrophes. Câțiva dintre cititorii cărții, mi-au spus că își amintesc foarte bine acea emisiune, că țin minte că au văzut-o în 1979; asta deși acel capitol a fost inventat în totalitate, iar Romain Gary nu a fost niciodată invitat în platoul Apostrophes. Există și o fotografie, ca să întăresc efectul de veridicitate, dar este preluată din cadrul unei alte emisiuni. Mă gândesc că dacă Romain Gary ar mai fi trăit și ar fi citit cartea mea, din perspectiva prezentului, ar fi confirmat faptul că Piekielny era exact așa cum l-am descris eu.  Pe mine asta mă fascinează, faptul că ficțiunea poată să aibă un asemenea efect de real asupra unei persoane, încât persoana respectivă să ia ficțiunea drept realitate.

  • Chiar dacă Romain Gary nu ți-ar fi citit romanul, sunt sigură că mama lui l-ar fi citit. Ceea ce îmi amintește: ce mai crede mama ta despre tine acum?

Mama mea nu a făcut studii, a întrerupt școala la 16 ani, și de aceea și-a dorit foarte mult ca noi, copiii ei, să ne ținem de studii și să ne alegem niște meserii adevărate. În momentul în care am început să scriu, nu m-a încurajat deloc, ba din contră, a făcut tot posibilul să mă îndepărteze de această cale care ei i se părea periculoasă, pentru  că imaginea de scriitor vine la pachet, de cele mai multe ori, cu conceptele de sărăcie, viață boemă și altele asemenea. După ce au apărut primele mele două cărți era destul de îngrijorată, pentru că nu știa încotro vor duce și dacă voi rămâne pe drumul ăsta; în schimb acum, după ce a văzut că sunt publicat în continuare, e fericită.

  • Încă mai locuiești la adresa din carte? (n. red.: Paris, Rue de la Fontaine-Au-Roi, nr. 56)

Nu, m-am mutat. Locuiam pe strada unde au avut loc atentatele din Noiembrie 2015, de la Bataclan, când au fost ucise 130 persoane, astfel că am fost nevoit să mă mut.

  • Să înțeleg că nu mai primești scrisori de la fani?

Ba da, îi scriu editorului meu. De asemenea, în carte apare și adresa mea de e-mail, nu mai țin minte exact la ce pagină. Prin urmare, primesc mailuri care au la subiect ceva de genul: ”mulțumită paginii 57…”. Poate că nu ar fi trebuit să las adresa în carte, totuși, fiindcă primesc foarte multe mail-uri și nu răspund de fiecare dată. Necesită mult timp din partea mea și nu stau prea bine la capitolul ăsta.

lansare fh deserable

  • Bănuiesc că ai văzut filmul omonim bazat pe romanul ”Promisiunea zorilor”. Ce impresie ți-a lăsat?

În primul și în primul rând, am fost foarte impresionat de interpretarea lui Charlotte Gainsbourg, care joacă rolul mamei lui Romain. Pierre Niney, de asemenea, este un actor foarte bun și reușește o portretizare fidelă a lui Romain Gary. Chiar și actorii din rolurile secundare au fost bine aleși. Filmul a fost amuzant și a onorat cartea, lucru care nu se întâmplă foarte des în cazul ecranizărilor. Un singur reproș aș aduce filmului, și anume că nu se regăsește în el și scena cu domnul Piekielny.

  • Poate că și cartea ta va fi ecranizată, astfel că se va remedia acest aspect.

Nu cred, sincer, că este genul de carte care poate fi adaptată cinematografic, dar știu cu siguranță că, în Lituania, se va face un documentar în care eu voi juca propriul meu rol. Așadar, voi debuta și în cinema, poate voi deveni un star în Lituania.

  • Ce citești în acest moment?

În prezent citesc poeziile lui Paul Éluard (confirmăm, avea cartea la el). Dar întotdeauna citesc mai multe cărți în același timp și în camera mea de hotel mă așteaptă cartea lui Goethe ”Suferințele tânărului Werther”.

Și, în treacăt fie spus, dacă tot suntem la capitolul ”lecturi”: am citit toate cărțile de Romain Gary, toate cărțile despre Romain Gary, disponibile în franceză, în engleză. Ba chiar am cumpărat și o carte în limba lituaniană, din care nu am înțeles nimic, doar m-am uitat la poze. Cred că putem spune că am devenit specialist în Romain Gary.

Comandă cartea lui François-Henri Désérable
pe Elefant, aici, pe 
Libris, aici sau pe Cartepedia, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Credit foto (cover photo): Eric Dessons

# # # # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare