Numele meu este Anton de Geo Dinescu

Interviu cu Geo Dinescu: “Anton este oricare dintre noi, faptele lui pot fi lejer înlocuite cu ale noastre.”

de / April 3rd, 2018 / 118 vizualizari

Geo Dinescu a fost pentru mine surpriza începutului de an, prin cartea Numele meu este Anton, apărută la finalul lui 2017 la editura Vellant. Și cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, am vrut să o cunosc mai bine, să aflu cine stă în spatele unui personaj atât de… psihopat.

Așadar, Geo… cine este Geo Dinescu?

Geo Dinescu (foto&makeup Dana Argesanu)Geo Dinescu sunt eu! 🙂 Am urmat Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, secția matematică-fizică, în orașul natal, apoi am studiat actoria la Cluj Napoca și am colaborat 2 ani la Teatrul Național Cluj-Napoca. Apoi timp de 4 ani am jucat pe scena Teatrului de Stat Regina Maria din Oradea. În 2011 m-am mutat la București și am colaborat cu Teatrele Bulandra și Nottara. În paralel, am lucrat în televiziune, actriță și scenaristă.

Aș vrea însă să mergem mai în profunzime, să descoperim sufletul tău (nu de alta, dar biografia poate fi citită și din carte). Așadar, aș vrea să ne spui ce părere ai despre câteva teme intens dezbătute în ultimii ani în spațiul virtual. Așadar, ce crezi despre….

  • preconcepții și prejudecăți…

Încerc să nu judec, dar nu-mi iese asta mereu.

  • avort

Sunt de părere că femeile trebuie să aibă dreptul să aleagă dacă vor să facă avort sau nu.

  • referendumul pentru modificarea definiției familiei în Constituție

Sunt pentru legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex.

  • vaccinare

Sunt pro vaccinare și consider că este o crimă alegerea de a nu-ți vaccina copilul.

  • credință

Nu cred în Dumnezeu, dar mi se par utile acele 10 porunci, la care aș mai adăuga câteva. Respect însă credința fiecărui om.

  • reciclare

Reciclez și cred că toată lumea ar trebui să facă asta.

  • drepturile animalelor

Consider că animalele ar trebui să fie prietenele noastre, iar noi nu ar trebui să le mâncăm sau să le purtăm, avem alternative în ce privește hrana și îmbrăcămintea. Mă revoltă când unii oameni iau animale sălbatice drept animale de companie – animalele sălbatice trebuie să stea în sălbăticie. Consider vânătoarea o barbarie și un mod de a ascunde o mare neputință. Viața oricărei ființe trebuie respectată!

De ce ai ales să publici sub numele GEO DINESCU și nu Georgiana, așa cum apare în buletin? Geo duce spre neutru, nu știi dacă autorul este bărbat sau femeie și pornești fără așteptări, preconcepții. Are legătură cu prejudecățile cititorilor asupra scriitoarelor? Multă lume cu care am discutat despre carte (da, e o carte intens dezbătută în cercul meu de cunoștințe) mi-a confirmat că prima impresie pe care o lasă numele (și dacă nu ai citi scurta biografie din primele pagini) e că un bărbat a scris cartea.

E o întrebare… cu răspuns simplu: pentru că nu folosesc niciodată Georgiana. Niciodată. E ca și cum nu ar fi numele meu. Da, multă lume a crezut că Geo Dinescu este bărbat, iar asta m-a încântat! Înseamnă că am reușit să găsesc o voce imparțială, fără gen. Și mai înseamnă că nu suntem atât de diferiți unii de alții. Care e mai bun, bărbatul sau femeia? Mișcarea feministă mi se pare o mare pierdere de timp și energie. Un om capabil este capabil indiferent de sex. Da, bărbații nu nasc, dar nici noi nu ne radem barba (ceea ce mi se pare ceva foarte stresant pentru un bărbat), iar eu sunt toată femeie, dar știu să conduc un excavator, iar asta nu mă face mai puțin femeie, chiar dacă nu am copii. Toți suntem oameni!

Ce te-a inspirat să scrii această carte? Cine este Anton?

Geo Dinescu (foto&makeup Dana Argesanu)E o poveste simplă: a apărut din întâmplare. Am început să scriu într-o vacanță, pe o insulă, dar am terminat-o mult mai târziu, la București. A pornit de la ideea că, în general, judecăm un om fără să-l cunoaștem cu adevărat. Îl lăudăm sau îl punem la zid exact așa cum considerăm noi de cuviință, fără să știm adevărul din spatele unei fapte bune sau rele. Fiecare om trecut de o anume vârstă își poate rescrie viața exact așa cum a făcut-o Anton; uneori, o conștientizare poate schimba un destin. Până la urmă, Anton, muzician în cartea mea, este oricare dintre noi, faptele lui pot fi lejer înlocuite cu ale noastre, trăirile lui, la fel. Cumva, toți suntem egali, dar ceva se schimbă în noi – familia, anturajul, iubirile, dorințele. Lucrurile care nu pot fi spuse în gura mare și stau blocate undeva în creier, acelea rămân și ies la suprafață când nu te aștepți, în momente cheie!

De ce ați ales această copertă? Am văzut unele comentarii negative la adresa cărții doar din cauza copertei. Mai ales că la prima vedere pare o carte pentru copii…

Când am văzut coperta, Alexandra Rusu, editoarea cărții, mi-a zis că voi mai primi încă două variante, eu însă i-am spus ca asta este ce vreau, nu mă mai interesează alternative. Coperta este făcută de Loreta Isac și mi se pare înfiorător de tragică, mai ales pentru Anton, care a lăsat răni și cicatrici tuturor femeilor care i-au trecut prin viață, femei care l-au iubit, protejat și înțeles. Da, la prima vedere coperta duce cu gândul la o carte pentru copii, dar și cartea, la prima pagină, duce tot în acea direcție. Și are multă copilărie în ea. Copilărie tragică. Și Anton e un copil din punct de vedere al dezvoltării emoționale, indiferent de vârsta pe care o are. Toți trecem prin copilărie și, fără să vrem, oricât de adulți devenim, acolo ne întoarcem.

Unde vezi locul acestei cărți? Cine crezi că ar fi cel mai câștigat public?

Sper să-l văd într-o zi în mâinile unui cititor din RATB. Și mai sper să ajungă la cât mai multă lume, nu ar fi un efort prea mare; la urma urmei, costă cât un pachet de țigări. Și se citește în numai 2 ore.

În loc de încheiere vă las cuvintele lui T.O. Bobe despre această carte, o sinteză mai bună nici că se putea:

Cine e Anton? Un bărbat cerut în căsătorie de prietena lui. Un copil căruia îi place mirosul pământului ud. Un bătrân care, cu ochii închiși, încearcă să-și țină respirația până la tufele de trandafiri. Un adolescent care ezită să închidă ochii bunicii moarte, de teamă ca ea să nu-l părăsească definitiv. Anton e o viață, așa cum se presupune că o să ne treacă fiecăruia prin fața ochilor, în ultima clipă a ei, o viață reconstruită într-una dintre cele mai inteligente, mai bizare, în sensul bun al cuvântului, și mai sensibile cărți din câte am citit vreodată.

Cartea este disponibilă la Cartepedia, aici, la Elefant, aici,
sau la Libris, aici.

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Foto & make up Geo Dinescu: Dana Argeșan
Foto cover: Ema Cojocaru

# # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Postul precedent
Postul urmator

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare