Paris1

File de jurnal: Paris

de / January 23rd, 2019 / 161 vizualizari

Despre Paris s-au scris multe (inclusiv la noi pe blog) și se vor mai spune/scrie în continuare. Surprinzător, mai ales pentru cei care mă cunosc, eu nu i-am dedicat încă niciun articol orașului pe care îl iubesc instinctiv. Nu știu cum am ajuns să mă îndrăgostesc iremediabil de Paris – a nu se înțelege că mă plâng, ba din contră -, îmi place să cred că tot de la citit mi se trage, având în vedere că am copilărit cu muschetarii lui Dumas, cavalerul Pardaillan, Contele de Monte Cristo și Micul Prinț. Primele cărți la care am plâns au fost Singur pe lume și, mai apoi, Dama cu camelii și Manon Lescaut.

În clasa a doua am început să învăț franceza – “învăț” e impropriu zis, am trecut ca o rață în costum de neopren prin apă – nu s-a prins accentul de mine neam, dar tot consider franceza cea mai rrromantică limbă din acest univers și probabil și din toate celelalte. La 20 de ani, am ajuns pentru prima dată în orașul luminilor îndrăgostiților și, credeți-mă, acolo aș fi rămas. Nimic și nimeni nu mi-a știrbit iubirea: nici cartierele rău-famate, nici mulțimea de imigranți, nici mizeria adunată pe la colțuri, nici aglomerația de la metrou (sau de oriunde altundeva), nici melcii din meniu. Una e să vezi Parisul prin ochii unui turist, alta e să locuiești acolo, veți spune. Perfect adevărat, dar tare mă îndoiesc că această teorie se aplică și în cazul meu. Deși, poate că ar trebui să zic “merci” că nu locuiesc în capitala croissantelor, eclerurilor, clătitelor și a tuturor sortimentelor posibile de macaroons.

Dar să nu ne mai lungim și să vă povestesc, pe cât de scurt pot eu, despre #monParis, cel pe care îl descopăr și redescopăr cu același entuziasm, de fiecare dată. Cine știe, poate vă molipsesc și pe voi – deși îmi place să mă amăgesc că toată lumea iubește Parisul (dar nimeni la fel de mult ca mine).

Paris5

Capitala Franței înseamnă mai mult decât turnul Eiffel – căruia îi place atenția și ține morțiș să ți se ivească în cale când nu te aștepți -, bulevardul bulevardelor – da, despre Champs-Élysées este vorba -, muzeul Luvru, cu tot cu Monalisa lui și piramida care aproape că îl egalează în popularitate (Dan Brown, sper că sughiți). Pentru mine, Parisul este cel care palpită în cântecul “La bohème” al lui Charles Aznavour. De câte ori mă plimb pe străduțele pietruite din idilicul Montmartre, înțesate de artiști, turiști… și flamingo roz, în mintea mea se pornesc șansonete și se derulează scenarii de filme siropoase. Punctul de pornire al oricărei plimbări prin Montmartre îl constituie, pentru mine, eclecticul cartier Pigalle, recunoscut, cu precădere, pentru cabaretul Moulin Rouge. Iar fiecare plimbare se termină, inevitabil, pe malul sau pe podurile Senei (apropo, sunt 37 poduri în Paris, dacă vă întrebați), martor tăcut la cele mai instagramabile apusuri și la cele mai arzătoare declarații. Unde mai pui că tot aici își desfășoară comorile și celebrii “les bouquinistes”, care se întrec în cărți vechi, ilustrații, cărți poștale, viniluri și câte și mai câte. Dacă preferați cărțile noi și, mai ales, în engleză, mal în mal cu garguii de la Notre-Dame de Paris este legendara librărie Shakespeare and Company. Frumoasă, nimic de zis, doar că e plină ochi nu doar de cărți, ci și de oameni. Pentru prima dată în viața mea, am fost nevoită să stau cuminte la coadă, ca să îmi aștept rândul să intru într-o librărie. Aviz amatorilor de selfie cu Shakespeare și cărțile din gestiune: va trebui să vă mulțumiți cu pozele făcute la exterior, întrucât fotografiatul este interzis în incinta librăriei.

Moulin Rouge

Paris3

Montmartre

Paris8

Paris12

ShakespeareCo

În periplul nostru literar, e rost de băut o cafea cu poveste, și ce loc mai bun dacă nu Les Deux Magots, un pol al vieții culturale și artistice pariziene. În treacăt fie spus, aici își făceau veacul scriitori precum Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, André Gide sau Hemingway. Să mai adaug că este foarte aglomerată (și ea și surata ei, Café de Flore, aflată în imediata apropiere)? Nu vă mai bat la cap cu acest aspect, am stabilit deja că Parisul vine la pachet cu un număr mare de turiști pe metru pătrat. Iar dacă tot sunteți în zonă, dați-i inimii răgaz să își tragă sufletul în biserica Saint-Germain-des-Prés. Poate aveți noroc și prindeți slujba sau un concert de orgă.

deux magots

Cafe de flore

Saint Germain

Nu mi se întâmplă des să vă povestesc despre cimitire, mai ales să vă recomand să le vizitați, dar Père Lachaise nu este un cimitir ca oricare altul. George Enescu, Guillaume Apollinaire, Pierre Abélard, Honoré de Balzac, Colette, Alphonse Daudet, Paul Éluard, La Fontaine, Molière, Oscar Wilde (da, aici este monumentul acela funerar plin de urme de ruj) și multe alte personalități își dorm somnul veșnic, îngânați de ritmurile lui Edith Piaf și Jim Morrison.

Parisul se vede frumos cam de peste tot, dar vă împărtășesc un pont, că îmi sunteți dragi: dacă vreți o perspectivă diferită, alta decât cea din Turnul Eiffel sau din turnul Montparnasse, din turla fără de cocoșat a catedralei Notre-Dame, sau de pe treptele basilicii Sacre-Coeur, puteți să urcați, gratis, și pe terasa panoramică a Institutului Lumii Arabe sau pe cea de la galeriile Lafayette. Lângă Lafayette sunt și galeriile Printemps, care au și ele priveliște inclusă și o minunată cupolă la interior.

Sacre Coeur

Paris6

Paris4

V-aș mai recomanda să treceți și pe la Opera Garnier, pentru interiorul somptuos și, dacă aveți noroc de vreme bună, să vă bucurați sufletul cu o plimbare relaxantă printr-una dintre numeroasele grădini (sau prin toate, de ce nu): Jardins du Luxembourg, Les Tuileries, Les Jardins du Palais Royal, Jardin des Archives Nationales, Cluny.

Opera Garnier

archives nationales

Paris2

Timp să fie, că recomandări avem mii. Paris, cu totul, este o desfătare. Plimbați-vă cât mai mult, pe jos, pe bicicletă, cu un bateau-bus, cu autobuzurile turistice sau cu metroul. Pe cât de complicată pare rețeaua lor de metrou, pe atât de bine semnalizată este, încât nu trebuie să fii localnic ca să înțelegi unde trebuie să schimbi linia și care este peronul care te interesează. Savurați delicatesele lor culinare, fără grija kilogramelor în plus. La urma urmei, la cât aveți de explorat, e cam greu să se depună ceva. Și chiar dacă, fără regrete, vorba cântecului: “je ne regrette rien”.

Ah, Paris, ce îmi faci tu mie?

Luvru

Paris9

Paris7

Paris10

Paris11

Paris12

Paris14

# # # # # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare