De ce nu îmi plac reading challenge-urile
Primul reading challenge pe care l-am bifat a fost și ultimul. Se întâmpla în 2016, când am fost invitată de către Goodreads să spun câte cărți am de gând să citesc pe parcursul anului: “Challenge yourself to read more this year!” De ce nu, mi-am zis. M-am gândit câte cărți am citit în anii precedenți, am plusat cu câteva, astfel au ieșit 35 de cărți. Mult, puțin, nu are importanță. Era un număr realizabil. Dar, la final, a rămas doar un număr.
Îmi aduc aminte că în acel am am dat peste tot felul de challenge-uri livrești. Printre cărțile citite să fie una de peste 500 de pagini, o carte dintr-o serie, o carte care să aibă o culoare în titlu, o carte scrisă în anul în care te-ai născut, o carte cu copertă galbenă (sau orice altă culoare), o carte scrisă de autor francez/turc, englez etc. Le-am găsit interesante, dar, pe parcus, am realizat că provocările de acest gen mi-au adus mai multe frustrări decât bucurie.
Citesc pentru că îmi place. Citesc pentru că sunt tentată zi de zi de alte și alte titluri, sunt tentată de recomandările prietenilor, sunt tentată de colegii mei, sunt tentată de prietenii din edituri care nu numai că îmi trimit noutățile, dar nu ezită să mă anunțe înainte: „să vezi ce minunăție de carte a scris autorul x, o lansăm luna viitoare, uite un fragment…” Nici nu văd cartea și o parte din mine vrea cu ardoare să o aibă, să o citească. Dacă aș citi toate cărțile care îmi trec prin mână sau de care sunt tentată, ar însemna să fiu cu nasul în cărți 24 din 24, 7 din 7, și nu asta e ideea.
Citesc variat, am mai spus, de la chicklit la thriller, de la SF la autodezvoltare, citesc în funcție de stare, în funcție de cartea care îmi pică în mâini la un moment dat. Pe lângă cărțile pe care le primesc sunt și cele pe care le comand. Din timp în timp, mi se pune pata pe câte o carte (tot pe bază de recomandări) și o comand. Nu știu cum se întâmplă, dar nu pot comanda o singură carte, așa că, la final, curierul în aduce o cutie cu „bunătăți”. Când citesc acele cărți? Nu pe loc. Mi-ar plăcea, dar nu am darul acesta. Le așez frumos pe raft și le promit că voi reveni la ele.
Revin acum la povestea cu reading challenge-urile. În anul în care m-am înscris cu acel target, să citesc 35 de cărți într-un an, mintea îmi fugea într-una la numărul de cărți citite, și nu la bucuria pe care acele cărți mi-o aduceau. Trecuseră 6 luni din an, citisem mai mult de jumătate din numărul propus. Dacă aveam să citesc 3 cărți pe lună, cu siguranță urma să-mi depășesc provocarea. M-am blocat la o carte, Istoria secretă a visului, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că era stufoasă, iar lectura ei mergea destul de greoi. Era plină de informații interesante, dar care se digerau greu. Panică. Dacă într-o lună nu bifam cele 3 titluri, atunci provocarea avea șanse mari să fie compromisă. O tâmpenie! Nu la asta ar fi trebuit să mă gândesc atunci, ci la hrana pe care mi-o aducea acea carte, la bucuria citirii fiecarei pagini, la aha-urile de care am avut parte. Dar trebuia să duc provocarea până la capat pentru că sunt genul de persoană care odată ce-și ia un angajament, face pe dracu-n patru și-l duce la bun sfârșit. Am încheiat anul cu 36 de cărți citite, ultima fiind Cartea lui Apolodor. Bine, aceasta nu știu dacă ar trebui luată în considerare dat fiind numărul redus de pagini și faptul că era o poveste în versuri, pentru copii. Dar au fost 36. Reading challenge îndeplinit. Satisfacție mare pe moment, apoi conștientizarea faptului că am avut pe tot parcursul anului o doză mare de stres. Să citesc, să citesc, să citesc.
Anii trecuți am citit mai puține cărți, dar am citit în ritmul meu, am citit fără a avea un challenge care să-mi sufle în ceafă lună de lună: “hei, luna asta nu ai citit decât o carte, rușine!”. M-am bucurat de fiecare carte citită. Despre unele am scris, pe altele le-am recomandat pe Instagram și Facebook, dar nu am mai simțit presiunea care a stat ca un nor deasupra mea cu un an înainte.
Am privit ultimii trei ani ca pe un mic experiment personal. Concluziile au fost următoarele:
- Nu îmi place să citesc sub presiune.
- Nu citesc pentru că trebuie, citesc pentru că îmi place.
- Nu contează numărul de cărți citite, ci bucuria pe care mi-o aduce fiecare dintre ele.
- La final de an, nu mă gândesc la câte cărți am citit, ci la cele care au rămas cu mine, cele pe care le-aș recomanda fără să stau prea mult pe gânduri.
- Cărțile citite se numără doar când anul s-a încheiat pentru a avea o statistică personală.
Nu mă înțelegeți greșit, nu zic că reading challenge-urile nu sunt bune. Sunt persoane care funcționează mai bine cu provocări, care nu simt stres, ci bucurie atunci când cifrele se rotunjesc spre atingerea obiectivului propus. Suntem diferiți, din fericire (nu mai știu reclama, dar cuvintele mi-au rămas în minte), și asta ne ajută să devenim mai buni.
Anul trecut am citit 28 de cărți, la fel și în 2017 (sau poate cu una sau două mai puține). Nu am avut nici cel mai mic stres, nu mi-am propus să citesc un anumit număr de cărți, am citit pur și simplu. Dar fiecare carte citită mi-a adus bucurie. Îmi aduc aminte că anul trecut l-am început cu o carte carte pe care am iubit-o pagină cu pagină, Viața secretă a copacilor. Niciun copac nu mai e la fel de la acea lectură. Am citit O viață măruntă care m-a cutremurat la propriu, o carte pe care nu o recomand celor slabi de înger. Am citit o serie întreagă scrisă de Anne Rice sub pseudonim, Sleeping Beauty (de fapt, am ascultat-o pe youtube, aici), dar și penultimul volum al seriei Cronicile Vampirilor, Prince Lestat and The Realm of Atlantis. Am citit chicklit, am citit SF, am citit autodezvoltare, am citit autori români, am citit așa cum îmi place mie să citesc, variat, cărți care să mă poarte în alte lumi și care să-mi hrănească setea de nou, de wow, de „ce ar fi dacă ar fi”. Și a fost un an bun.
Tare aș vrea să știu care este părerea voastră despre Reading Challenge-uri, dacă v-ați setat așa ceva, dacă ați avut în trecut și cum v-au făcut să vă simțiți, dacă v-au ajutat și în ce fel v-au ajutat.
Cărțile menționate sunt disponibile pe Elefant, aici, pe Libris, aici ,
pe Cartepedia, aici sau click pe titluri pentru linkuri directe.
SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.
Foto: Pixabay.com
6 Comentarii
ComenteazaOana / January 22, 2019 la 8:52 am
Draga mea, si mie mi s-au parut interesante Reading Challenge-urile la inceput. Daca in anii trecuti am depasit numarul de carti citite si m-am bucurat, in 2018 am citit mai putine decat mi-am propus si m-am frustrat. Ma simteam vinovata, coplesita, ratata! Si totusi citesc de placere, citesc mai mult decat altii, 52 de carti pe an in loc de 55 in conditiile in care fac o multime de alte lucruri nu e rau, dar m-am simtit ca si cum nu mi-am indeplinit o DATORIE, o SARCINA, ca si cum nu am livrat un proiect la timp. Nu m-am linistit, mi-am setat target si in 2019, insa acum sunt mai impacata cu faptul ca si daca citesc mai multe sau mai putine o fac pentru MINE, pentru nimeni altcineva. Si Doamne, am citit cartea “Citeste, te rog” si am gasit acolo toate cuvintele neexprimate/ nerostite de noi despre placerea de a citi…
Andres / January 22, 2019 la 5:46 pm
Tot ce ai simţit tu am simţit şi eu, şi nu mi-a plăcut deloc. Acum sunt mult mai bine, nu mă mai sperie cărţile voluminoase (deşi mă apuc cu greu de ele). Cred că voi pune pe următoarea comandă Citeşte, te rog… Am apucat să o răsfoiesc doar, tot datorită ţie. E must have din câte observ. 😀
Mirela Barbalata / January 22, 2019 la 9:41 am
Anul acesta este prima data cand particip la un reading challenge. Nu stiu ce va fi. Dar in nici un caz nu ma voi simti prost ca nu il duc la cap sau nu bifez toate cerintele. Am acceptat provocarea ca sa pot trage o concluzie la final de an dar nicidecum ca sa imi amarasc viata. Pe bune? Pentru ce? Citesc pentru ca imi place, cand am timp, cand am chef. Si nu ma simt vinovata cu nimic 🙂 . Punct!
Andres / January 22, 2019 la 5:43 pm
Keep that in mind! La mine nu a ţinut. Ţin în continuare liste de cărţi, şi aici (în contul meu de pe Serial Readers), şi pe GoodReads, dar atât. Singurul meu challenge – dacă mă gândescd bine – e să citesc cel puţin o carte scrisă de Anne Rice pe an, dar şi una scrisă de Stephen King. Te aştept cu impresii la final de an. Lecturi minunate să ai!
Eva Anca / January 22, 2019 la 11:45 am
Singurul Reading Challenge la care iau parte e cel de pe Goodreads, unde imi setez numarul de carti pe care il consider posibil. Nu setez niciodata un numar exagerat de mare pe care sa ma ambitionez sa il ating, ci unul pe care consider ca il pot atinge fara sa citesc “ca la maraton”.
Andres / January 22, 2019 la 5:39 pm
Aşa am făcut şi eu. La un moment dat m-am trezit numărând paginile din carte şi nu mi-a plăcut. 🙁