adolescenti

E doar o copilă, nu-mi dă ea mie lecții!

de / June 30th, 2017 / 536 vizualizari

Orice ai face, orice ai spune, oricât de bine intenționat ai fi, se găsește cineva care să-ți dea cu tifla.

Nu de puține ori mi s-a întâmplat să dau peste oameni încuiați. Sunt cei care au mereu dreptate, indiferent ce argumente le-ai aduce, cei care se cred buricul pământului și veșnic năpăstuiți de soartă. Voi restrânge cercul, pentru că e mult prea larg, la zona noastră, a cititorilor. Într-o lume ideală, cărțile apropie oamenii, îi fac mai buni, mai optimiști, reușesc să le redea zâmbetul atunci când cerurile se încăpățânează să rămână gri. Realitatea e că noi, ăștia care visăm la lumi ideale, ar trebui să fim pregătiți de câte-o întâlnire de gradul trei cu încuiații de care vă spuneam mai sus. Altfel, cu siguranță vom fi scuturați bine când ne e lumea mai dragă.

Nu mai bate câmpii, veți spune. Să-mi fie cu iertare, am un motiv bun. Nu îmi place când vin unii sau alții să-mi spună cum să-mi aranjez tablourile prin casă, mobila și, mai ales cărțile în bibliotecă. Vouă v-ar plăcea? Sunt convinsă că nu. Cu atât mai mult cu cât nu ai aruncat nimănui în față că e bine cum faci tu…

În general, trec cu vederea comentariile off topic, cele care mustesc de frustrare, de răutate gratuită. Dar când cineva se leagă de colegii mei, nu de felul în care scriu (suntem deschiși la critici constructive!), ci atac gratuit la persoană, mi se umflă vena. În urma unui articol cu recomandări de cărți, unul subiectiv, o cititoare s-a simțit ofensată că primește lecții de la o adolescentă, că “cine se crede ea, care nu locuiește în țară, să recomande introducerea de autori străini în programa școlară?”. Discuția ar fi fost interesantă dacă nu ar fi apărut și partea cu “eu am publicat, dar nu se vând…”. Ups! Miroase a frustrare? Da, de la o poștă!

adolescenti

Citesc acum o carte pentru adolescenți*. Mi-a fost recomandată, nu de un adolescent, ci de o femeie în toată firea. O femeie ale cărei cuvinte mi-au rămas în minte și m-au făcut să pun mâna pe acea carte. Mi-a spus că adolescenții din ziua de astăzi sunt frumoși așa cum sunt, ei citesc mult, sunt foarte bine ancorați în realitate, au dramele lor – mari și foarte mari. Dacă vrem să-i înțelegem, trebuie să privim lumea prin ochii lor. Ei trebuie ascultați pentru că au ceva de spus și, cu siguranță, avem multe de învățat de la ei.

În lumea noastră, a cititorilor (putem generaliza, desigur), nu ar trebui să existe frustrări, răutăți. Dacă am fi mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, dacă am asculta poveștile cu mare atenție, poate că gândurile nu ar mai ieși pe gură sub formă de frustrări sau, cum e vorba prin târg, sub formă de hate.

Unii au impresia că aici, pe internet, poți zice orice. Că ești ferit de ochii lumii când arunci cu piatra. Ei bine, nu e așa. Înainte de a intra cu bocancii pe site-ul sau pagina de Facebook a cuiva, gândește-te dacă ai face la fel și cu vecinul de palier sau cu tanti de la magazinul din colț. Cel mai probabil, nu vei îndrăzni să îi spui că nu are voie să vândă băuturi alcoolice pentru că tu nu bei sau, mai rău, pentru că nu vei mai vinde tu vinul pe care-l faci în cadă. Iar dacă o adolescentă îți va recomanda o carte, nu îi da în cap cu ea. Citește-o (sau măcar află despre ce e vorba în carte), vezi ce i-a plăcut la cartea aia și recomandă-i și tu una. S-ar putea să descoperi o perspectivă la care nu te-ai fi gândit în veci. Iar dacă susții că ești scriitor, cu atât mai mult trebuie să rămâi ancorat în realitate. Pune întrebări, fii curios, află de ce X a ales să citească cartea Y și nu Z. Răspunsurile se află în jurul nostru, numai că de cele mai multe ori habar nu avem să punem întrebările corecte. Dar ce zic aici, nici măcar nu întrebăm, ci dăm indicații în stânga și în dreapta: fă aia, citește ailaltă, nu citi aia.

Și ca să închei într-o notă optimistă, vă spun că adolescenții de azi citesc. Nu toți, desigur. Dar cei care o fac trebuie susținuți. Nu știu despre voi, dar eu sunt convinsă că nu vârsta e cea care validează dreptul de a da lecții. Putem primi lecții chiar și de la un copil de câțiva anișori, putem primi lecții la orice vârstă. Să nu le refuzăm, zic.

*Cartea de care spuneam în articol este O fată din bucăți, de Kathleen Glasgow. 

Foto: Pexels.com

# # # # # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare