recomand carti

Eu nu recomand cărți, nu vreau să-mi dea cu cartea-n cap dacă nu îi place

de / March 21st, 2018 / 609 vizualizari

Dacă aș fi spus asta vreodată, probabil nu ar fi existat acest site, iar voi nu ați fi citit acest articol. Recomand cărți de… niște ani. Nu vă spun câți, că s-ar putea să ridicați sprânceana. Recomand cărți dinainte de a exista Serial Readers, de pe vremea când nici nu știam că există cluburi de carte online, cu mult înainte de minunatul Facebook.

Se spune că tot ce ni se întâmplă, se întâmplă cu un scop. Clișeu, veți spune. De multe ori am zis și eu la fel, dar dacă stau și mă uit în urmă, la felul în care s-au legat lucrurile, parcă îmi vine să-mi iau cuvintele înapoi. Primul meu job a fost ca reprezentant de vânzări într-o firmă de web design. Eram în facultate pe atunci, anul IV (din cinci). Când am intrat la master, îmi căutam deja un alt job. Am ajuns la un trust de presă, pe un proiect de câteva luni – promovarea unei reviste în mediul studențesc. La finalul proiectului mi s-au propus două joburi în trust, unul în departamentul de vânzari, altul pe un proiect micuț, la început de drum. Alegerea era în mâinile mele: vânzări, cărți. A, nu v-am spus, proiectul micuț era o librărie online. Este evident ce am ales, nu? Și nici nu am stat prea mult pe gânduri. Managerul de proiect, o tipă super faină, iubitoare de cărți și ea, mi-a dat microbul. Visa să facem un club de carte, unul așa cum erau cele din afară. Ea a plecat între timp, m-a lăsat cu librăria, dar și cu visul. Apoi, prin nu știu ce minune, a apărut ea, Oana (se semnează Miss Valery aici), și s-a produs scânteia. Mi-a recomandat un film, The Jane Austen Book Club, și la scurt timp a apărut The Club of Serial Readers.

Am schimbat între timp câteva joburi, am trăit câteva vieți, cum s-ar zice. Am întâlnit oameni minunați care mi-au rămas alături de-a lungul timpului, de la care am învățat multe, am întâlnit și oameni pe care nu-i doresc nimănui ca șefi sau colegi, unii îmi spun că nu m-am schimbat, alții că da, m-am schimbat. Ceea ce știu cu siguranță e că plăcerea de a recomanda cărți nu m-a părăsit.

recomand cartea

Mi s-a “reproșat” la un moment dat că scriu numai de bine, că recomandările mele sunt mereu… pozitive. M-am blocat pentru o clipă. Apoi am zâmbit larg, minunat! Foarte rar am scris recenzii negative și asta doar dacă am avut ceva de învățat din acea carte. Aleg să scriu despre cărțile care îmi plac, în general. În ultimul timp scriu (din păcate, nu cât aș vrea) doar despre cele care îmi plac până la lacrimi, care sunt musai de citit, care mă omoară un pic și îmi aduc în același timp bucurie. Viața e prea scurtă pentru a ne concentra pe emoțiile care ne desenează riduri pe chip.

Și acum am ajuns la subiectul articolului de azi. De ce nu recomandă toți cititorii cărțile pe care le îndrăgesc? Înțeleg motivele precum: nu am timp, abia reușesc să citesc câteva pagini, dar păi să mai și scriu, nu am facebook (da, sunt mulți cititori care nu au facebook și o duc foarte bine) etc. Nu-i înțeleg însă pe cei care sunt activi pe rețelele sociale, în grupuri de cărți, care au bloguri (nu neapărat de carte, dar citesc) și care susțin că ei nu recomandă pentru că fie nu se pricep să scrie despre cărți, fie pentru că – auziți inepție – “nu știu ce cărți citesc alții și nu vreau să-mi dea cu cartea-n cap dacă nu le place”. Păi, bine mătăluță, dacă scrii despre un fond de ten (primul lucru care mi-a venit în minte) care ție îți place și mă convingi și pe mine să mi-l iau, dar îmi apar buburuze pe față de la el, e ok?

Evident că e ok, a fost alegerea mea să îl cumpăr, să încerc. Tu nu ai nicio vină. Mi-ai dat toate detaliile despre produs, mi-au spus ce îți place la el, mi-ai spus și ce mai folosești, pentru ca eu și neuronul meu să rumegăm bine și să luăm decizia corectă. Acum, tu care citești și te lauzi că citești (pe Instagram sau mai știu eu pe unde), gândește-te că poți scrie două cuvinte despre acea carte. O poză nu e suficientă, nu mereu.

A, stați că mai e un caz. Acela în care omul nostru care e cititor, prezintă/vinde cărți, nu recomandă pentru că… vezi sus. Apoi, dragă cititor care nu recomanzi cărți lui x sau lui y pentru că nu îi cunoști, știi că atunci când vorbești despre o carte sau mai multe, atunci când scrii despre acea carte, tu recomanzi acele cărți și lui x, și lui y care te urmăresc? Am auzit asta acum ceva timp, poate un an, poate mai mult, dar mi s-a întipărit în minte (de fapt, în aplicația cu notițe din telefon) și iată că am reușit să îmi pun oful negru pe alb.

proudserialreader

Pe lângă articolele pe care le scriu, pe lângă articolele și recenziile pe care le recomand, îmi place să recomand cărți celor care îmi cer asta personal. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca prietenii (chiar și cei din online cu care nu m-am văzut niciodată) să îmi ceară să le recomand o carte pentru că au citit o altă recomandare a mea și le-a plăcut. Sau mi-au cerut să le recomand o carte pentru că eu citesc mult – motivul ăsta îmi place și nu-mi place, îmi aduce aminte că nu citesc cât aș vrea – și, deși nu aș avea doar o carte de recomandat în cazul acesta, am pus câteva întrebări și am rezolvat problema, am găsit recomandările potrivite. Nu am garantat niciodată 100% că cel care va citi ce mi-a plăcut mie va avea o experiență identică cu a mea. Este imposibil. Fiecare filtrăm poveștile prin propriile experiențe de viață, chipurile personajelor împrumută trăsături din cele ale prietenilor noștri sau chiar din trăsăturile personajelor din filmele pe care le urmărim. Suntem diferiți, gusturile ne sunt diferite, dar sunt șanse foarte mari să reacționăm la aceeași stimuli.

Atunci când vei citi următoarea carte, amintește-ți să o recomanzi dacă ți-a plăcut. Dacă ai un blog, scrie despre ea. Dacă îți place să faci poze cu cărți, scrie și câteva cuvinte în descriere – ce ți-a plăcut, ce nu. Simți nevoia să scrii că nu ți-a plăcut o carte, că îți pare rău că ai dat banii pe ea? Scrie, dar argumentează! Ce ție nu ți-a plăcut, e foarte posibil să placă altcuiva. Nu este nicio carte să placă tuturor. Poate numai O viață măruntă de care nu am auzit (încă) nimic negativ. Este senzațională!

Despre motivele pentru care trebuie e frumos să recomandăm cărți, povestim într-un alt episod.

Foto: Pexels.com

# # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

4 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare