rating carte

Dintre toate stelele… îți ofer doar două

de / March 5th, 2020 / 859 vizualizari

De la un timp, am început să cuget asupra felului în care noi acordăm stele (sau steluțe?) cărților citite, mai ales pe celebra platformă Goodreads care ne pune la dispoziție această minunată opțiune.

Sunt conștientă că cititul este o experiență profund subiectivă și că anumite cărți, care unora li se vor părea de cinci stele cel puțin, pentru alții nu merită mai mult de două, cu indulgență. Totuși, un lucru cu care cred că suntem majoritatea cititorilor de acord, este că această notare liniară, pe o scară de la 1 la 5 este insuficientă când vine vorba de experiența lecturii.

Sunt atâtea aspecte legate de fiecare carte în particular, încât a început să mi se pară un mic sacrilegiu acordarea unei note seci, pe o scară ce nu se întinde nici măcar pe 10 nivele, ca la școală: avem stilul de scriere, calitatea narațiunii, farmecul personajelor, construcția acțiunii, originalitatea, calitatea traducerii; apoi mai este stilul autorului raportat la genul literar din care face parte și la natura subiectului. Pe lângă asta, cinci stele pentru o carte biografică de război nu va echivala niciodată cinci stele pentru o carte de copii și nici cele cinci stele pe care le-am acorda unei cărți de amor à la Sandra Brown.

Deci consider că acordarea unui calificativ pentru o carte, atât pe Goodreads cât și în general, ar trebui să fie un proces puțin mai complex, care să ia în considerare măcar câteva dintre aceste aspecte.

carte deschisa

Dar dacă în prezent avem ca opțiune doar stelele aurii pe sistem Horeca, rămân la întrebarea… când ar fi bine totuși să nu contribui la acel rating negativ, destul de urât și inevitabil pentru majoritatea autorilor? Într-un articol anterior, “Oile negre din bibliotecă”, am abordat subiectul notelor mici pe care le acord acelor cărți care m-au făcut să-mi doresc să nu le fi deschis vreodată. Am expus cât de cât obiectiv (sper) motivele pentru care aș acorda notă mică, sperând că voi păstra limitele corectitudinii politice.

Acum aș vrea să prezint și situația inversă: când consider că nu trebuie să dăm note mici cărților citite, respectând desigur acea experiență subiectivă despre care vorbeam și care determină, în final, pe fiecare să noteze cărțile după cum dorește. 

  1. Când nu ești atras de stilul respectiv. Nu-ți plac romanele siropoase, în care un el și o ea se întâlnesc la New York și reprezintă unicele 2 suflete pereche din tot acel furnicar de 8 milioane și jumătate de oameni? Atunci pur și simplu nu mi se pare corect să acorzi o stea unei cărți care nu te atrage ca subiect, care nu este din start compatibilă cu tine ca om și cititor.
  2. Când compari cartea respectivă cu un alt gen de scriere… și nici măcar nu-ți dai seama. Un exemplu: nu toate cărțile tratează subiecte de căpătâi și nu toți autorii au aceeași misiune literară imprimată pe frunte. Astfel, dacă ai citit Dostoievski sau Tolstoi și ți s-au părut autori cu greutatea unor nicovale (la propriu și la figurat), admirând chiar faptul că ai înțeles doar vreo 70% din ei, nu cred că trebuie să taxezi o carte care nu are aceeași complexitate. Unele cărți reușesc să fie scrise bine și ușor de citit în același timp. În final, e dreptul tău să-ți încarci disprețul în acea unică stea pe care i-o aplici unei cărți, considerată ca fiind lectură ușoară, doar fiindcă autorul nu a tratat un subiect ce cântărește greu în raport cu istoria umanității.
  3. Când adori o carte și le compari pe toate celelalte cu ea. Aici poate nu toți vor fi de acord, dar fac referire la sistemul de stele de la 1 la 5, despre care am spus deja că este limitativ. Am citit doar câteva cărți până acum care mi-au mișcat lumea, cărți minunate la care m-aș uita oricând cu adorație. Acele cărți merită cu mult peste cinci stele în opinia mea, dar fiindcă cinci este maximul, este și nota mea oficială pentru ele. Asta nu înseamnă că orice altă carte care nu s-a ridicat la înălțimea acelor excepții, va fi condamnată din start la un punctaj mic. Nu cred că e corect să folosesc acele cărți ca sistem de referință, fiindcă în acest caz, ar trebui să acord un punctaj mediu sau mai mic aproape fiecărei cărți citite, iar scara de valori s-ar duce rău la vale. O carte de 5 stele este una pe care am parcurs-o cu plăcere și în care recunosc o scriitură de bună calitate. Nu este “cartea aia care se apropie cel mai mult de my all time favorite”.
  4. Cartea pentru care nu a venit – sau a trecut – timpul să o citești. Am citit o serie de cărți în adolescență. Nu prea multe, fiindcă atunci încă nu aveam pasiunea pe care o am acum pentru citit. Cum bine spunea Eminescu, “Astăzi, chiar de m-aș întoarce, / A-nțelege nu mai pot”.  Presupun că acele cărți, care m-au marcat pe mine la vârsta de cincisprezece ani, nu m-ar mai impresiona acum. Dar în nici un caz nu m-aș apuca să notez cu două stele o carte recomandată copiilor sau adolescenților, mai ales dacă ține cont de adolescenții de odinioară și poate părea, ca să zic așa, demodată. Nu știu dacă sunt oameni care comit asemenea enormitate, dar prefer să includ și acest punct pe lista motivelor pentru care nu trebuie să sancționezi o carte. Pe lângă diferența evidentă de percepție de la o vârstă la alta, există și detalii mai subtile care îți pot sugera faptul că nu este momentul potrivit să citești o anumită carte. Dar ține numai de discernământul tău ca cititor să le descoperi.  

Sursa foto: pexels.com

# # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare