De vorbă cu Adina Burghel, psiholog și psihoterapeut, despre parentingul modern

de / March 9th, 2017 / 611 vizualizari

De prin primele luni de sarcină am început să fiu interesată de cărți de psihologia copilului și parenting. Iar sursele de informare nu mi-au lipsit niciodată, mai ales că mereu am avut în jurul meu prietene psiholog. Una dintre aceste prietene (sper să mă considere și ea așa) este Adina Burghel.

Adina a absolvit Universitatea din Timișoara, masterat în Psihologia Clinică, iar de 10 ani este psiholog în cadrul maternității Bega. Are o vastă experiență în consilierea cuplurilor în aspecte legate de reproducerea umană asistată și a persoanelor refugiate. În activitatea ei de la cabinetul de psihologie a lucrat cu cazuri și patologii diverse, în consilierea cărora a pus în practică noțiunile acumulate la cursurile de psihoterapie pozitivă pe care le-a urmat. Pe parte de consiliere a grupurilor de părinți sau copii experiența ei nu este cea mai vastă, pentru că parenting-ul modern a prins-o acasă, în concediu de îngrijire a copiilor. Dar garantez că îl aplică cu succes pe copiii ei – “își face mâna” pe ei, cum s-ar zice.

Așa că, în dublă calitate – de mamă și psiholog – am invitat-o pe Adina să ne povestească puțin despre temerile viitorilor părinți, cărțile de parenting și legătura dintre cele două.

Care sunt cele mai des întâlnite temeri ale viitorilor părinți? Pe ce pun acum părinții accent în educația copiilor lor? S-au schimbat trendurile?

Adina Burghel: În momentul în care apare un copil, dinamica cuplului se schimbă pentru fiecare dintre cei doi parteneri ai cuplului, apar noi responsabilități și noi roluri.

Femeia însărcinată proiectează pe parcursul sarcinii viitorul său rol de mamă. De cele mai multe ori, imaginea pe care ea și-a creat-o în cele 9 luni de sarcină nu corespunde cu realitatea. Temerile proaspetei mame sunt multiple și sunt legate în primul rând de asigurarea sănătății nou născutului: de la acțiuni de verificare a respirației bebelusului, până la întrebări legate de hrană, îmbrăcămintea nou născutului.

Viitorii tați sunt conștienți că puiul de om este o responsabilitate pe care trebuie să și-o asume și că micuțul este în bună măsură dependent și de el. Toate acestea îl fac pe viitorul tată să se simtă important, mândru și responsabil, dar este și un motiv de angoasă.

Mulți părinți se tem de faptul că nu vor reuși să-și creeze o conexiune cu copilul lor. Pentru unii dintre aceștia, maternitatea și paternitatea încep în momentul în care bebelușul apare sau în primele momente de tandrețe cu acesta, dar pentru alții această conexiune nu este atât de rapidă. Aceștia din urmă ajung să se teamă de faptul că nu-și vor iubi suficient copiii și că nu vor fi părinți buni.

Echilibrul între viața profesională și cea personală este una dintre cele mai importante provocări cu care se vor confrunta proaspeții părinți. Ei își fac cele mai mari griji față de siguranța financiară a familiei. Viitorii tați se simt responsabili pentru faptul că au dat naștere ființei mici care crește în pântecele femeii, iar dorința de a-i proteja și pe mamă, și pe copil este, pentru ei, uneori copleșitoare. De asemenea, pentru o femeie obișnuită să fie activă, implicată în diverse proiecte la locul de muncă, maternitatea, și implicit rămasul acasă cu copilul, poate fi o schimbare majoră, care poate aduce cu sine o mulțime de angoase și anxietăți.

În prezent, părinții sunt mult mai axați pe a crește un copil echilibrat afectiv. Copiii, încă de la vârste extrem de fragede, sunt lăsați să aleagă, să decidă, evident părintele asigurând limitele integrității lor corporale. Părinții prezintă copiilor diverse opțiuni, iar acestia sunt încurajați să aleagă ce anume le place. Nu se mai impun anumite reguli și rigori, așa cum se practica în trecut.

Cât de important este ca mama să se pregătească din timpul sarcinii, citind cărți de parenting? Cum crezi că o poate ajuta o astfel de carte?

A.B.: Părinţii au datoria să-şi înţeleagă cât mai bine copiii, de a-i educa şi de a se autoeduca. Tocmai pentru că misiunea de părinte este dificilă, cărţile de specialitate, scrise de specialişti în psihologia copilului şi în parenting, reprezintă un „instrument“ care îl poate face pe adult să vadă unde greşeşte în relaţia cu propriul copil, chiar şi atunci când este convins că procedează corect.

Citind despre nevoile copilului mic, despre acceptarea emoțiilor copilului, despre trecerea peste situații dificile prin scoaterea lor din zona emoțională, raționalizându-le, despre impunerea limitelor cu blândețe, mama se pregătește și învață cum să facă față nevoilor copilului ei.

Care este cel mai bun sfat pe care îl poate găsi un părinte în aceste cărți?

A.B.: Cărţile de parenting abordează o gamă largă de teme dedicate creşterii şi educării copiilor, pe buna relaţionare între părinte şi copil. Părinții învață cum să „crească“ armonios alături de copiii lor, cum să fie atenți, conectați cu copiii lor. De fapt, acest ultim aspect mi se pare cel mai important: a fi conectat cu copilul tău, a-i înțelege nevoile, a fi receptiv la nevoile sale, a-i înțelege comportamentele, deciziile și a i le accepta. Acceptarea și recunoașterea copilului, încă de foarte devreme, ca o entitate cu nevoi proprii, cu plăceri și neplăceri proprii, reprezintă marea schimbare în comportamentul părinților din ziua de azi, vis-a-vis de comportamentul și credințele părinților generațiilor trecute. A fi conectat cu copilul tău înseamnă inclusiv a-l încuraja să își exprime liber emoțiile. Credințele trecute, cum că “e mic, nu are el supărări sau nevoi prea mari”, sunt combătute azi de psihologia modernă, care afirmă că, dimpotrivă, copiii, încă de la vârste foarte mici, au trăirile lor, au emoții pe care de multe ori nu știu și nu sunt capabili să le gestioneze. Aici intervine rolul părintelui: încurajăm copiii să își exprime trăirile. Mesajul pe care îl transmitem este: “E în regulă să plângi, să țipi. Sunt lângă tine să te susțin în aceste momente. Poți să alegi să vii la mine în brațe, eu sunt aici lângă tine, sau poți să iei o oarecare distanță și atunci când consideri eu sunt aici pentru a te îmbrățișa”

Dacă ar fi să recomanzi 3 cărți pe care le consideri esențiale pentru părinți, care ar fi acestea? De ce?

A.B.: Următoarele 3 cărți mi se par un must have în biblioteca oricărui părinte, întrucât ele abordează teme diferite, dar care împreună ne ajută să creștem copii sănătoși și echilibrați sentimental și emoțional. Din păcate pentru ultima carte nu am o imagine potrivită, ea fiind una primită împrumut spre lectură, însă cu o căutare pe Google după titlu veți ști ce să căutați în librării.

Arta de a făuri oameni – Virginia Satir

Cartea e o întoarcere la copilul din noi, care e sufocat de bagaje emoţionale greoaie și prăfuite, pe care încearcă să le micșoreze și, în final, lase în spate, pentru a putea făuri oameni mari frumoşi. Mai mult, poate fi văzută ca o pledoarie pentru mai multă autencitate, sensibilitate şi profunzime în relaţiile de orice tip. Cartea cuprinde, de asemenea, exemplificări prin cazuri concrete pentru fiecare temă descrisă, exemplificări desprinse din experienţa autoarea ca psihoterapeut, subliniind detalii legate de rănile emoţionale, problemele refulate şi resentimentele înăbuşite prezente în familie. Cu ajutorul cazurilor prezentate, cititorul își poate identifica propriile trăiri, autoevalua şi de ce nu, autotrata.

Arta de fauri oameni„Nimeni în afară de voi înşivă nu vă poate da ceea ce vă trebuie. Nimeni nu îl poate duce în spate pe un altul fără ca ambii să devină schilozi.”, spune autoarea cărții.

Cartea e disponibilă la Libris, aici, și la Elefant, aici.

Copil fericit – adult fericit – Edward M. Hallowell

Fiecare părinte își dorește, pentru copilul lui, să fie fericit. Și totuși, acesta nu este primul cuvânt care ne vine în minte atunci când ne gândim la viitorul copiilor noștri. Adesea punem pe primul loc siguranța materială sau o slujbă stabilă și bine plătită. Oare cele două se exclud reciproc? Sau bunăstarea aduce cu sine fericirea? Cum se poate ca un copil zburdalnic, cu ochi strălucitori, să se transforme într-un adult mohorât, într-un contabil al propriei vieți? Cartea ne învață că fericirea poate fi construită, că nu ține de posesiunile materiale, nu este găsită într-un loc anume, nu ne este oferită la naștere, ci e o abilitate pe care orice părinte o poate dezvolta în copilul său.

Făcând apel atât la exemple din viața de zi cu zi a unor oameni diverși, cât și la cele mai recente cercetări în domeniul parentingului, cartea ne prezintă cinci pași pe care orice adult, părinte sau nu, trebuie să îi facă pentru a-și regăsi rădăcinile propriei fericiri, pentru a o putea proiecta asupra copiilor săi: conectare, joc, exercițiu, măiestrie și recunoaștere.

Copil fericit - adult fericit„Ai încredere. Poți reuși. De fapt, chiar o să reușești. Copilul tău este norocos că te are ca părinte, iar tu ești norocos să fii părintele lui”, spune autorul cărții.

Cartea e disponibilă la Libris, aici, și la Elefant, aici.

Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor – Gary Chapman & Ross Campbell

Este o carte despre comunicare, sau mai bine spus despre lipsa comunicării dintre părinte şi copil. Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, îşi exprimă şi receptează cel mai bine iubirea într-un limbaj propriu. Copiii pot avea unul sau mai multe limbaje ale iubirii. Este foarte important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al copiilor lor, să fie atenți la felul în care copilul își manifestă afecțiunea, sau la reproșurile pe care copilul le aduce părintelui său, pentru că de acolo reies nevoile lui principale. Autorii atrag atenţia că prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, cel specific copilului – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile fizice – îi veţi putea transmite în mod eficient şi necondiţionat sentimente de respect, afecţiune şi implicare totală.

 „Pentru ca un copil să se simtă iubit, trebuie să învățăm să vorbim limbajul său unic de iubire. Fiecare copil are un fel special de a percepe iubirea”, spun autorii cărții.

Cartea e disponibilă la Books Express, aici.

Stând de vorbă cu Adina mi-am dat seama că mai am multe topicuri de atins în ceea ce privește educația micuțului meu și că pentru a-l crește echilibrat emoțional, în primul rând trebuie să îmi vindec propriile răni din copilărie. Dar voi reuși. O știu cu siguranță. Sunt norocoasă să fiu mama lui, iar el este norocos că îi sunt părinte.

Sursă foto header: The Spiritual Gift of Parenting
Sursă foto articol: arhiva personală

# # # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Postul urmator

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare