Cum este priveliștea asupra vieții tale? Cum va fi la 80 de ani?

de / October 25th, 2018 / 275 vizualizari

Perspectiva omului ajuns la 85 de ani care scrie cu luciditate, înțelepciune și un dram de regret pentru așteptările pe care NU le mai are de la viață este foarte interesantă pentru cei care nu au ajuns la vârsta bătrâneții. Irvin D. Yalom scrie franc, fresh, pătrunzător, inspirațional. De când i-am auzit și vocea în documentarul despre viața lui – ”Yalom’s Cure” (video aici) mi-l închipui povestind fiecare rând.

Cartea sa, ”Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru” (apărută la editura Vellant), este una din biografiile care ar trebui citite. Cât de mult mi-a plăcut? Vedeți cât de mult am subliniat din carte…

Călătoria către sine

Profesor de psihiatrie la Standford și cel mai celebru terapeut existențialist, Irvin D. Yalom te ajută parcă să îți găsești un sens, să rumegi mereu la cele spuse pentru că el pune problemele din unghiuri diferite.

Psihologia ca domeniu s-a născut din filozofie. El a iubit deopotrivă literatura, filozofia și psihologia. ”Dincolo de dragostea pentru literatură, medicina nu a fost singura mea opțiune, deoarece am fost fascinat din totdeauna și de știință, în special de biologie, embriologie și biochimie”. Deși am citit anul acesta ”Plânsul lui Nietzche”, nu am asociat numele autorului până nu am citit memoriile. Îmi plăcuse cartea dar nu am dat mare importanță autorului. Încă un motiv să iubesc biografiile/memoriile/jurnalele, pentru că mă fac să asociez și rețin mai ușor lucruri din viață.

Iubesc relația lui Yalom cu soția sa, mare iubitoare de limba și cultura franceză. Firi diferite, și-au fost sprijin atunci când au avut mai mare nevoie de el. Am scris la sfârșit un portret frumos făcut de autor despre relația lor.

Pe lângă recomandări de cărți citite, Yalom vorbește și despre filmul franțuzesc ”Amour” (2012), care merită văzut înainte de 85 de ani. I-am urmat sfatul și l-am văzut, dar acum vă recomand eu ceva: să-l vizionați după 60 de ani dacă nu vreți să urâți bătrânețea cu totul…

11 lucruri despre viața lui actuală și disciplina de a scrie:

”De când m-am retras, devreme, de la Standford, în 1994, programul meu a rămas la fel: dimineața scriu trei sau patru ore, șase sau șapte zile pe săptămână, iar în cinci zile pe săptămână primesc pacienți după-amiaza. Locuiesc în Palo Alto de cincizeci de ani, iar cabinetul meu se află la cincizeci de metri de casă”. Spune că este foarte fericit când știe că-l așteaptă patru ore de scris neîntrerupte. Acesta este într-adevăr un privilegiu pentru cineva care vrea să se concentreze pe scris. Puțini înțeleg ce înseamnă să scrii în liniște și fără perturbări…

Am avut întotdeauna, în mintea mea, un teanc de cărți așteptând să fie scrise, dar acum nu mai am”.

Priveliștea pe care o ai la 80 de ani asupra vieții e mai bună decât m-am așteptat. În deceniile șase, opt și nouă de viață am găsit mai multă fericire și liniște sufletească decât credeam că e cu putință”.

Abia acum, la optzeci și cinci de ani, înțeleg cu adevărat anxietatea. Trăiesc momente pasagere de confuzie, când uit unde mă aflu sau ce fac”.

Vârsta, seriozitatea și reputația îmi sporesc eficiența ca terapeut. Cei mai mulți pacienți din ultimii douăzeci și cinci de ani m-au contactat după ce mi-au citit cărțile, intrând pe ușa cabinetului cu multă încredere în capacitățile mele terapeutice”.

Toate semnele îmbătrânirii – cartilajul distrus de la genunchi, vederea slabă, durerile de spate, senilizarea plăcilor, părul și barba tot mai albe, visele despre moarte – toate îmi amintesc că mă apropii de sfârșitul vieții”.

Copiii noștri, la fel ca cei mai mulți copii născuți în California, nu au dorit să locuiască în altă parte, așa încât ne bucurăm să-i avem pe toți aproape. Ne adunăm frecvent cu toții și ne petrecem aproape toate vacanțele de vară împreună, cel mai frcvent în Hanalei, pe insula Kauai. Viața noastră de familie include foarte multe jocuri”.

”Regret că nu am petrecut mai mult timp cu fiecare copil în parte”.

Toți cei patru copii ai noștri au trecut prin experiența divorțului. Trei dintre ei s-au recăsătorit și sunt foarte fericiți. Ne-am întrebat la nesfârșit, după fiecare divorț, unde am greșit. Sunt părinții responsabili pentru eșecul mariajelor copiilor lor? Am împărtășit tristețea copiilor noștri și am rămas intim implicați până astăzi în viața tuturor copiilor și nepoților noștri (șase)”.

Uneori mă gândesc că scrisul este efortul meu de a risipi sentimentul trecerii timpului și ideea morții inevitabile. Toate lecturile și experiențele mele de viață m-au învățat cât de important este să trăiești în așa fel încât să nu mori încărcat de regrete”.

Pentru a preîntâmpina pensioanarea, folosesc din greu un program pe computer: dictez o pagină sau două după fiecare ședință și mă asigur că recitesc notele înainte de următoarea ședință. Pierderea memoriei are totuși și o parte bună: uitând subiectul multor cărți, îmi ofer plăcerea de a le reciti”.

 

7 momente despre familia și copilăria sa:

În copilărie nu-mi plăceau viața mea, cartierul, școala și amicii”.

Amintirile copilăriei timpurii au fost, pentru mine, întotdeauna fragmentare, probabil, am crezut eu, din cauza nefericirii mele timpurii”.

Despre tatăl său – Viața mea mai ușoară ca a altora și educația mea au fost posibile datorită muncii și perspicacității sale antreprenoriale (și a mamei).

Părinții mei nu erau încântați să arunce cu bani pe frivolități, dar când venea vorba despre orice ar fi avut o cât de mică legătură cu educația mea – creioane, hârtie, rigle de calcul și cărți, mai cu seamă cărți – dădeau cu amândouă mâinile”.

Biblioteca mă punea în contact cu lumea mai mare la care tânjeam, o lume a istoriei, culturii și ideilor, alinând totodată anxietatea părinților mei. Astăzi știu că aceste lecturi la întâmplare nu mi-au dăunat cu nimic, cum nu mi-a dăunat nici să fiu singurul puști de zece sau unsprezece ani din lume care știa atât de multe despre Hetty Green sau Sam Patch”.

Părinții mei erau etnici evrei: vorbitori de idiș, adepți meticuloși ai legilor culinare cușer, cu patru seturi diferite de tacâmuri în bucătărie (pentru lactate și carne în timpul anului, și tacâmuri speciale pentru Paște)”.

Am trăit într-o epocă în care evreii nu se băteau niciodată: ei doar o încasau. Singura strategie învățată de la tatăl meu a fost fuga”.

 

20 de reflexii din gura unui psihiatru:

”Le-am solicitat mereu pacienților să-și investigheze regretele și să aspire la o viață cât mai lipsită de ele”.

Propriul sine este principalul instrument al terapeutului.

Există o frecvență cu care pacienții își recuperează amintirile anumitor stadii de viață în perioadele în care copiii lor traversează aceleași stadii.

Dialog cu el însuși: Cum arată echilibrul tău? 85% studiu și 15% griji.

Nu vreau nimic. Nu mă tem de nimic. Sunt liber” – cuvintele de pe piatra funerară a lui Nikos Kazantzakis

Prezența, întrebările și atenția terapeutului pot fi stimulative în feluri pe care nici nu ni le imaginăm”.

Majoritatea pacienților ajung într-o stare de disperare din cauza incapacității de a stabili și de a menține relații interpersonale evolutive”.

Se spune că poți judeca caracterul unui om în funcție de caracterul prietenilor săi. Dacă e așa… probabil că sunt un om foarte bun… – a spus un medic șef de-al său.

Dragostea fiicei tale este cel mai important lucru din lume pentru tine. Să nu mori; te rog să nu mori până nu-i spui asta” – sfaturi către una din clientele sale.

Libertatea este preocuparea supremă pentru mulți gânditori existențialiști. În viziunea mea, libertatea se referă la ideea că noi trebuie să fim autorii vieților, deciziilor și acțiunilor noastre, din moment ce trăim într-un univers din care lipsește un scenariu inerent”.

Amintirile și dorințele îndreptate spre viitor nu fac decât să ne tulbure”.

Terapeutul poate dezvolta sentimente de atracție extrem de puternice față de un pacient, dar poate la fel de bine să experimenteze reacții negative la fel de puternice, izvorâte din surse inconștiente, poate din întâlnirile cu personaje negative din trecutul său”.

Cel care are un De Ce în viață nu se va împiedica în niciun Cum”.

Mantra mea: ficțiunea este o istorie care s-ar fi putut întâmpla.

Știu că mulți scriitori pornesc de la o schiță detaliată, dar eu prefer să las munca în seama inconștientului meu și să le permit personajelor și întâmplărilor să evolueze organic pe scena minții mele, în timp ce eu doar șlefuiesc rezultatul”.

Teroarea de moarte e cu atât mai mare cu cât senzația unei vieți netrăite bine e mai puternică”.

Am ajuns să cred că rezultatele videoterapiei nu sunt cu mult diferite de cele ale terapiei în cabinet”.

”Talkspace – cel mai mare program de terapie prin text online. În prezent, pare că terapia prin text va juca un rol important în viitorul domeniului nostru. Când se află pe mâini bune, terapia prin text poate permite o relație mai intimă decât formatul față în față, în care terapeuții se exprimă adesea rigid, folosind comportamentele mecanice sugerate de manuale”.

Unul dintre paradoxurile vieții de terapeut este că nu suntem niciodată singuri în munca noastră, dar mulți dintre noi se simt foarte izolați.

 

Despre relația cu soția sa Marylin:

Inconștientul meu a priceput că ea deținea combinația unică de calități care m-ar fi putut civiliza și eleva.

Soția mea, întotdeauna primul cititor, a notat cu litere mari pe ultima pagină a manuscrisului Minciunilor pe canapea: ”MAI AI ȘI ALTCEVA SĂ SPUI AMERICII DESPRE FANTEZIILE TALE SEXUALE?

”O relație este o creație. Am depus eforturi serioase, amândoi, de-a lungul acestor zeci de ani, să creăm mariajul la care am ajuns azi. Am învățat să-i accept micile cusururi – indiferența față de gătit, față de evenimente sportive, față de bicicletă, science-fiction, știință în general. Aceste nemulțumiri sunt și ele risipite de mult. Am avut norocul de a trăi cu o enciclopedie ambulantă a culturii vestice, care mi-a răspuns pe loc aproape tuturor curiozităților mele istorice sau literare.

Dar și Marilyn a învățat să-mi accepte defectele – dezordinea mea casnică intratabilă, refuzul de a purta cravată, pasiunea mea adolescentină pentru motociclete și decapotabile, ignoranța mimată când vine vorba despre mașina de spălat vase sau rufe. Am ajuns împreună la o înțelegere reciprocă. Singurele noastre îngrijorări în prezent sunt sănătatea celuilalt și întrebarea ce va face cel care moare ultimul.

Marilyn este un savant cu o minte curioasă, atrasă de tot ce ține de arta și literatura europeană. Este, la fel ca mine, veșnic studentă, citind neîntrerupt. Suntem amândoi pasionați de scris și citit, dar, interesele noastre nu se suprapun întodeauna.

Ea este deschiderea mea spre lumea artei și istoriei. Deși sunt complet afon ea continuă să încerce să-mi trezească sensibilitatea muzicală, însă când sunt singur în mașină tot meciuri sau muzică country ascult.

Marilyn iubește vinurile bune și pentru un număr de ani m-am prefăcut și eu că aș avea gust. Doar recent am lăsat deoparte toate pretențiile și am mărturisit deschis că detest gustul de alcool în orice formă.

Ne plac foarte mult filmele, dar selecția ne dă de multe ori bătăi de cap: ea votează împotriva oricărei formă de violență sau de viață mizerabilă. Când e plecată îmi fac de cap cu câte un film cu gangsteri. Când ea e acasă, televizorul rămâne blocat pe canalul franțuzesc.

Am fost, întotdeauna, primul cititor al cărților celuilalt. Ea spune că fascinația mea pentru sânii femeilor a inspirat-o să scrie ”A history of the breast”, un studiu cultural despre percepția și reprezentarea corpului feminin în istorie”.

Comandă cărțile lui Irvin D. Yalom pe Elefant, aiciLibris, aici, pe Cărturești, aici sau
pe situl editurii Vellant, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # #

Oana Grecea

Oana Grecea este mamă, jurnalist, blogger, un om pasionat de lucrurile care se întâmplă într-o bucătărie. Îi place să citească - cărțile sunt cele care au scos-o din impas în multe cazuri - și împărtășește cititorilor ei experiențe care speră să-i inspire, să le stârnească pofta pentru citit și bucătărit. O găsiți și pe: http://gandurisibucatareala.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare