Un palid punct albastru

Carl Sagan și povestea firului de praf suspendat în univers

de / June 24th, 2019 / 120 vizualizari

Cândva, demult, în anii adolescenței, mi-a căzut în mâini unul dintre cele mai bune romane SF care tratează prima întâlnire cu o specie extraterestră, care e un subiect extrem de dezbătut, mai ales în ultima jumătate de secol. Cartea se numea Contact și pentru mine a fost prima întâlnire cu autorul acesteia, Carl Sagan, despre care nu știam pe vremea aceea că era mai mult decât un scriitor de ficțiune. Peste ani aveam să aflu că a fost (și este încă) unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați astronomi, astrofizicieni și cosmologi de pe mica noastră planetă. Planetă despre care Carl Sagan mi-a vorbit la a doua noastră întâlnire – la mulți ani după prima – într-una din cărțile lui de popularizare a științei, Un palid punct albastru. Am zis carte de popularizare a științei? Nu, ce a scris Sagan e mai mult de atât, el nu face o simplă relatare științifică plină de matematică (deși se spune că matematica e limbajul universului) și formule complicate, ci ne spune o poveste a Pământului și a explorării spațiului.

Pentru noi este însă altceva. Priviți din nou acel punct. Este casa noastră. Suntem noi. Pe acesta și-au trăit și își trăiesc viața toți cei pe care-i iubești, toți cei pe care-i știi, toți cei despre care ai auzit și, până la urmă, toate ființele umane care au existat. Acolo se află totalitatea bucuriilor și suferințelor noastre, mii de religii, ideologii și doctrine economice încrezătoare, fiecare vânător și culegător, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător de civilizație, fiecare rege și țăran, fiecare tânără pereche îndrăgostită, fiecare mamă și tată, copil plin de speranță, inventator și explorator, fiecare moralizator, fiecare politician corupt, fiecare “superstar”, fiecare “lider suprem”, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.

Neil Armstrong, celebrul astronaut care a pășit pe Lună în 1969, a rostit în momentul aselenizării nu mai puțin cunoscuta expresie “Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”. Timpul a trecut de atunci, omenirea a mai făcut câțiva pași și astfel a învățat să meargă. Iar aselenizarea cu echipaj uman a fost, într-adevăr, unul dintre cele mai importante salturi din istoria omenirii. Sigur, a avut în mare măsură un scop politic, în contextul războiului rece și al rivalității Statelor Unite ale Americii cu URSS-ul, dar și pentru avantajul dat de avansul tehnologic. Și să nu uităm că rușii au fost cei care au trimis primul om în spațiu, pe cosmonautul Iuri Gagarin. Însă asta puțin contează pentru scopul final, acela de a cuceri spațiul în calitatea de rasă umană, iar nu de națiune. Dar primul contact cu satelitul nostru nu a fost și ultimul, după aventura din ‘69 au mai urmat nu mai puțin de 5 expediții cu echipaj uman pe suprafața lunară, ultima având loc în 1972. În ziua de azi programele spațiale sunt extrem de costisitoare, de aceea NASA a scăzut numărul lansărilor și explorarea interplanetară a fost pusă în stand-by. Cu toate astea, un singur om nu s-a lăsat descurajat de costurile enorme, un vizionar care a înțeles că viitorul omenirii stă în stele: Elon Musk, un om pe care îl admir foarte mult, despre care colega mea Patricia a scris aici după ce i-a citit biografia întocmită de Ashlee Vance.

Și dacă tot vorbim despre explorarea sistemului solar, a galaxiilor și, de ce nu, a Universului, cred că putem duce lucrurile puțin mai departe. În ultima vreme se tot vorbește despre colonizarea altor planete ca fiind o soluție viabilă pentru suprapopulare, dar și pentru dezvoltarea rasei umane. De aceea, în 1977 au fost trimise sondele Voyager 1 și Voyager 2 în îndepărtările sistemului solar, cu scopul de a explora și culege date. Nu sunt singurele sonde trimise, însă acestea cutreieră infinitul spațiului de mai bine de 40 de ani și încă adună informații. Aparent, cele mai bune candidate pentru colonizare din proximitatea planetei noastre ar fi Titan, cel mai mare satelit al planetei Saturn, despre care se crede că are un mediu propice apariției vieții; și Marte, supranumită Planeta Roșie. Grație lui Sagan și a realității virtuale pe care o prefigurează (prin care datele trimise de pe Marte pe Pământ vor recrea atmosfera și decorul marțian), am pășit și eu, cu mici salturi datorate gravitației mai scăzute, pe planeta numită după zeul războiului. Dar cât de fezabilă ar fi explorarea ori colonizarea planetei Marte? Este un lucru util pentru omenire? se întreabă Sagan. Un asemenea proiect nu e chiar așa ușor de îndeplinit, acesta ar implica costuri enorme, de ordinul sutelor de miliarde de dolari, pe lângă o logistică foarte bine pusă la punct și sisteme de redundanță pentru orice fel de probleme ce ar putea apărea. Și oare aceste sume n-ar fi mai bine folosite pentru îmbunătățirea vieții pe Pământ?

V-ați gândit vreodată cum arată Terra văzută din spațiu? Și nu ce se vede în poze, ci pe viu, cu ochii voștri. Eu o fac des, una dintre cele mai puternice dorințe ale mele este să văd planeta noastră din întunericul dens al vidului ce umple cosmosul. Sagan face un exercițiu de imaginație în care propune să ne gândim cum ar fi văzută Terra din perspectiva unor presupuși vizitatori nimeriți întâmplător în Calea Lactee, la care adaugă o condiție deosebită: aceștia nu au voie să asolizeze. Oare acei ipotetici vizitatori ar detecta viață, inteligentă sau nu, pe suprafața planetei? Oare i-ar atrage cu ceva un atât de mic corp ceresc, printre alte miliarde și miliarde de galaxii, stele și planete? Oare, oare… Ipotezele și teoriile lui Sagan referitor la acest subiect nu numai că sunt foarte interesante, dar și credibile. Și nu se oprește doar la asta, temele abordate sunt dintre cele mai diverse: de la credința de acum câteva sute de ani care susținea că Pământul era plat; explicația diferenței dintre planetele joviene și cele terestre; atinge și subiectul SETI – transmiterea de mesaje cu ajutorul undelor radio către spațiul nevăzut dintre stele – care este și una dintre temele principale ale romanului menționat la început, până la formarea Lunii și viitorul omenirii. Și multe altele… Toate acestea formează o poveste a trecutului și a prezentului, dar în același timp ne prezintă cu un optimism cât se poate de realist variante și scenarii diferite ale viitorului nostru, viitor în care nu vom mai fi legați de Terra, leagănul omenirii.

Marinari pe o mare calmă, simțim că se stârnește briza.

Comandă cartea Un palid punct albastru
pe Cartepedia, aici, pe Libris, aici, sau pe Elefant, aici, și vă așteptăm la povești!

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.

Foto: Pixabay, Pinterest, arhiva personală

# # # # # # #

Costin Beda

Îmi plac deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, ori poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare