Ah, prejudecățile…! Sunt întâlnite și în sfera lecturii la fel cum sunt întâlnite pretutindeni. Și sunt la fel de enervante oriunde dai de ele. Îmi place să cred că a trecut destul de mult timp încât miturile și prejudecățile legate de cărți pe care le voi prezenta mai jos, să fie dispărute din rândul speciei umane. Însă mă tem că, la fel ca de fiecare dată, aș fi prea optimistă.

Chiar dacă nu mai am contact cu tinerii de astăzi, sunt convinsă că între ei și cărți se află mai multe obstacole ca oricând, constând în dispozitive electronice atractive, încărcate cu aplicații și jocuri de tot felul. Cred că ar fi păcat ca la aceste obstacole obiective, să se adauge și o serie de idei preconcepute, care să facă cititul și mai puțin dezirabil. Iar dacă stă în puterea mea să le dărâm chiar acum, de ce să nu o fac? Așadar, iată miturile (sau prejudecățile) legate de citit, ca activitate și care e de fapt adevărul.

1. Cititul e o activitate asociată studiului.

Se spune că cititul se face ca temă de vacanță la școală. De aceea, ai prefera ca în timpul cu adevărat liber, să nu faci ceva care implică deschiderea unei alte cărți.

Doar fiindcă ai ca temă să citești anumite cărți, nu înseamnă că această activitate este sinonimă cu studiul. Există atât de multe tipuri de cărți, subiecte, stiluri de scriere și genuri literare, încât ceea ce ni se oferă la școală nu e decât o parte infimă. Dacă ești un adolescent care nu citește (sau ai un prieten care nu citește) fiindcă asociază această idee cu școala, am un singur lucru de spus: Teen Lit. Caută în librării cărți destinate adolescenților. Te asigur că nu au absolut nimic în comun cu autorii plicticoși din programa școlară. Autorii literaturii pentru adolescenți nu te forțează să înțelegi personajele lor și să le faci comentarii literare. Ei vor să le fii complice în aventurile scrise și să pătrunzi în niște universuri literare foarte mișto.

2. Cititul e o activitate monotonă.

Un alt motiv pentru care oamenii evită cititul, este că li se pare o activitate nestimulantă. Tot ce trebuie să faci e să stai într-un loc, cu un obiect în mână, care nu-ți oferă distracția pe tavă precum smart phone-ul. Trebuie să-i pătrunzi bine înțelesul, să îți pui imaginația la bătaie, abia apoi devine interesant.

E inutil să argumentez de ce această mentalitate mi se pare o prostie imensă. Să luăm totuși ideea ca atare: e o activitate monotonă din care nu obții mare lucru, trebuie să-ți fructifici imaginația și să stai țeapăn câteva ore. Ei bine, dacă o carte de beletristică, relativ ușoară, îți crează acest tip de discomfort, înseamnă că la job o să ai mari probleme. Acolo chiar trebuie să stai priponit ore în șir, să fii atent și să-ți imaginezi ce bine ar fi să nu fii concediat. Poate totuși ești genul care, după ore de muncă, vrea să sară pe cât mai mulți pereți și nu mai are răbdare să deschidă o carte. Situație în care, cu timpul, cultura și nivelul de cunoaștere vor ajunge cam la nivelul solului.

3. Cititul e o activitate învechită (preferată în timpurile în care nu aveam tehnologie)

Unii tineri (sau adulți) preferă cu totul alte activități, e de înțeles. Însă a cataloga cititul în ansamblu ca activitate pe cale de dispariție, e exagerat și periculos. Dacă cititul chiar ar dispărea pur și simplu, ca frizurile anilor ‘70, am fi o nație de “Adehașdiști” incapabili să se concentreze mai mult de 3 secunde pe un text. Iar imaginația ar amorți de asemenea, lăsându-ne niște roboți vii, insensibili la artă și nepricepuți în amor. Judecând cititul în asemenea termeni, invitați un scenariu postapocaliptic.

4. Cititul e preferat de tocilari.

De când e lupul cățel, tocilarii sunt reprezentați, ca un “trademark”, de oameni sau tineri cu ochelari și cu cărți în mână. Automat, această imagine a pus în mintea multora semn egal între cititori și tocilari. Automat, ochelarii aceia sunt de la prea mult citit, nu de la prea mult benoclat în laptop sau pe fondul moștenirii dioptriilor.

Numai că eu am crescut și am întâlnit oameni incredibil de sexy, care nu au nici o legătură cu termentul clasic de tocilar, și care citesc din plăcere, fie că poartă sau nu ochelari. Vă recomand și vouă, tuturor, să creșteți și să nu mai vedeți viața ca un desen făcut de un copil de 3 ani, cu oameni împărțiți în categorii stupide.

Noi, la Serial Readers, ne dorim să întâlnim cititori cât mai diverși 🙂

5. Oamenii care citesc sunt solitari

Fals. Atât eu cât și alți oameni din jurul meu, pot citi cu cea mai mare plăcere, apoi se întâlnesc cu prietenii, merg în club, urcă pe munte și vorbesc la conferințe. Sau după caz, citesc în singurătate, întorcându-se apoi la familiile lor. Cu care poate au o relație mai bună decât mulți “sociabili” care nu citesc deloc.

V-ați lovit până acum de aceste mirifice idei atunci când v-ați declarat în fața altora cititori înrăiți? Eu sper să fi dispărut odată cu dinozaurii, precum e firesc.

Cover: pexels.com, 
Foto 1, 2: tumblr.com, pinterest.com

#club de carte #editors pick #featured #mituri despre citit #prejudecati despre citit #serial readers #teen lit