Eu, cărțile și restul lumii

de / March 30th, 2017 / 482 vizualizari

Știu prea bine că “cine se aseamănă se adună” și majoritatea oamenilor își aleg prietenii apropiați după afinități comune. Conform acestui principiu, ar trebui ca toți – sau măcar majoritatea – prietenilor mei să fie oameni cărora le place să citească: romantice incurabile cu cărți cheesy în poșetă, ori cavaleri intergalactici închipuiți, cu cărți SF prin rucsace, sau iubitori de literatură contemporană…

Nici unul dintre prietenii mei nu este cititor în serie. În afară de comunitatea Serial Readers, unde am găsit oameni la fel sau chiar mult mai pasionați de citit decât mine, în cercurile pe care le frecventez sunt aproape singura care deschide cărți.

Poate întrebați… cum mă simt în această ipostază? Nu este neapărat un capăt de țară. M-am obișnuit. Mi-aș fi dorit să am măcar un prieten căruia să-i pot recomanda cărțile citite (“Wow bro (sis), cât de mișto e cartea asta, să o citești urgent, o să fii uimit/ă!”) dar nu am așa ceva. Prin urmare, precum câinele lui Pavlov, m-am obișnuit să dau fuga pe grupul Serial Readers și să-mi împărtășesc entuziasmul literar. E cam singurul loc în care pot s-o fac. E drept că prietenii m-ar asculta probabil dacă aș începe să le povestesc despre personajul X sau cartea Y. Dar cred că preferă alte subiecte de conversație, mai palpabile, mai concrete.

cartile

Poate totuși există și printre amicii mei pasionați de citit. De fapt, cunosc câțiva. Chiar dacă genurile noastre literare preferate nu s-au intersectat, m-am bucurat de câteva ori de apropierea unor persoane care includ cititul în activitățile din timpul liber. Chiar dacă nu au fost apropieri de durată, e mai bine decât nimic!

Totuși, în ciuda acestui lucru, ador oamenii pe care îi pot numi prieteni și nu i-aș schimba cu alții. Fiindcă văd aproape zilnic în mijloacele de transport străini citind și nu mă încântă deloc alegerile lor. Am senzația că oamenii care intră într-o librărie – fizică sau on-line – nu trec de primele rafturi, cele cu noutățile absolute ale momentului. Pare că nici nu mai contează dacă e genul lor sau nu cartea respectivă, suspectez că nici nu au un gen preferat. Important e – cartea să fie “fierbinte” și mediatizată la fiecare colț de stradă, ceea ce e ușor nedrept pentru alți autori superbi, care pot fi găsiți cât e biblioteca de lungă. Goana după o carte abia lansată mi se pare snobism pur iar interesul manifestat doar pentru ce este nou și “sare în ochi”, mi se pare mai rău decât să nu citești de loc.

În final, presupun că și eu sunt puțin sclifosită cu cărțile mele la vedere. Poate vreau să absorb cât mai multă informație, să am o perspectivă cât mai amplă asupra lumii și multe subiecte posibile în orice conversație. Astfel dacă cineva mă consideră vreodată plictisitoare sau neinteresantă, să fie sigur vina lui. O fi ceva adevăr în această mărturisire, dar alta e adevărata satisfacție. Atunci când termin o carte, am senzația că am câștigat un pic de putere în plus: asupra mea, asupra vieții și asupra celor din jur. Iar acest sentiment nu mi-l oferă nici o altă activitate.

Foto: giusynuno.deviantart.com

# # # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

5 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare