Nymphette

Vicky, Victoria, Nymphette…

de / August 1st, 2017 / 129 vizualizari

Uneori mi-e și teamă să citesc recenziile colegilor de la Serial Readers. Fiindcă prevăd că micul infractor din creierul meu se va activa, poruncindu-mi:

“- Dă banii tăi și cumpără cartea asta!

“- Dar n-am, te rog, fie-ți milă, măcar până la salariu…

“- ACUM!

Așa se întâmplă mereu. Lista de dorințe literare crește precum un tren căruia îi atașez tot mai multe vagoane. În cazul seriei de față, am avut noroc cu primul volum, fiindcă l-am primit cadou de la editura Herg Benet. Infractorul m-a cruțat. Mulțumesc, Herg Benet, suneți de gașcă!

Apropo de editură, am auzit de ea prin anul 2011. Cam în același timp, am auzit și de autoarea Cristina Nemerovschi și de controversatul titlu “Sânge satanic”. Atunci am fost sceptică în legătură cu valoarea literară care ar putea veni din direcția asta. Nu întrebați de ce. Era o perioadă din viața mea în care doar astfel puteam fi. În plus pe atunci slăveam literatura clasică, considerând că personajele lui Jane Austen sunt sarea și piperul, iar ceva la polul opus “domnișorismului” victorian nu poate fi decât nașpa.

Însă oamenii se schimbă și, treptat, mi-am lărgit orizontul literar, ca să zic așa. Editura Herg Benet a luat avânt și nu s-a năruit peste noapte, dovedind că într-adevăr cărțile ei au ceva de spus. Astfel, dintr-una într-alta, a ajuns în mâinile mele și seria care o are ca protagonistă pe Vicky… Nu Victoria.

Vicky este o anti-eroină literară, altfel nu aș putea să o numesc. Modul în care a fost construită ca personaj, depășește orice imaginație, oricât de îndrăzneață și în același timp, se apropie periculos de mult de realitate. Astfel, chiar dacă îți repeți în sinea ta că este un personaj fictiv, ceva îți dă de înțeles că este foarte posibil să o întâlnești în realitate.

Am scris aici oVicky, nu Victoria recenzie despre primul volum, “nymphette_dark99”, rezumând călătoria lui Vicky pe perioada unei nopți, în care face tot posibilul să ajungă la București, la majoratul iubitului ei Dev. Am citit ca hipnotizată cartea, stând cu ea în mână de câte ori am avut un moment liber. Am rămas uluită și cu sentimente amestecate vizavi de personajul principal precum și de restul care apar în carte: fratele “psihopat” al lui Vicky – Tedy, iubitul ei Dev, prietena cea mai bună, Coco, precum și o mână de indivizi mai săraci cu duhul, care cad victime acestei lolite diabolice. Mi-am făcut datoria și am avertizat persoanele sensibile în legătură cu conținutul cărții.

Cam același lucru s-a întâmplat și cu al doilea volum, “Vicky, nu Victoria”. Aici Vicky își continuă cu zâmbetul pe buze stilul de viață controversat. Avem excursii în Vama Veche îmbibate în alcool, o aventură suculentă cu unul dintre profesorii de la școală, conflicte cu tocilarii clasei (care de această dată sunt personajele negative – total opus față de 90% din cărțile cu adolescenți pe care le-am citit până acum). Dar întâmplarea cheie a cărții este alta: fratele lui Vicky tocmai a dat foc la școală (după ce amenințase cu bomba în repetate rânduri) și a dispărut din peisaj. Evident, Vicky este îngrijorată și se întoarce din tabăra de vară pentru a-l căuta. Au loc din nou, ca și în primul volum, flash-back-uri cu amintirile lui Vicky, și din care vom înțelege cum s-a ajuns la o asemenea catastrofă.

Cred că este primul roman în care întreruperea acțiunii în favoarea amintirilor nu m-a deranjat deloc. Deși am înțeles că nu toți ar fi de acord cu asta, mie mi se pare că jonglarea între planul prezentului și al trecutului se face natural, nici vorbă să încurce cititorul. Dimpotrivă, de multe ori în felul acesta se clădește suspansul.

Dacă am reușit să înțeleg nebunia personajelor, motivele lor de revoltă sau latura lor întunecată, ceva ce mi-a venit mai greu să înțeleg a fost vârsta lor. Pur și simplu nu pot să-mi imaginez o fată de treisprezece ani făcând toate lucrurile pe care le face Vicky. Consider că o ființă umană nu poate avea gradul de dezvoltare necesar pentru a face toate aceste grozăvii, la acea vârstă, indiferent cât de ciudat ar fi mediul în care a crescut.

O cititoare de pe Goodreads a scris că nu i-a plăcut nymphette_dark99, fiindcă i se pare ca o băutură tare turnată pe gâtul cuiva care nu consumă alcool. Ce comparație reușită! Doar că, întâmplător, mie imi place alcoolul și îl consum cu fiecare ocazie. Iar dacă o carte nu este tocmai ca un ceai de iasomie, cred că am depășit faza în care să mă sperie și să fiu reticentă. Așadar le mulțumesc colegelor de la Serial Readers care au lăudat aceste cărți și le-au adus în atenția mea, făcându-mă să-mi reconsider alegerile de acum mulți ani și să apreciez și alte lecturi pe lângă cele soft.

Cărțile Cristinei Nemerovschi sunt disponibile
pe Libris, aici, sau pe Cartepedia, aici >>

# # # # # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare