comandă cărți

Gata, asta e ultima comandă de cărți!

de / July 31st, 2017 / 798 vizualizari

După fiecare carte cumpărată, îmi promit că nu mai comand niciuna până nu termin de citit teancul care mă așteaptă pe birou, pe cel de pe noptieră, dar și cărțile așezate în bibliotecă la secțiunea necitite. Promisiunile sunt făcute să fie încălcate, spunea cineva. Nu sunt de acord, dar când vine vorba de cărți, orice promisiune e în zadar. Cum să nu cumpăr cartea aia? Uite ce preț bun are! Nu, nu era pe lista scurtă de lecturi, dar mi-a fost recomandată de cineva, titlul sună bine, iar coperta, of!, cum să nu o am? Cum? Și așa se încalcă o promisiune. E ok, nu a auzit nimeni, iar eu mă fac că plouă. Asta e ultima pe care o comand, apoi gata!

Treci și tu prin situația asta, nu-i așa? După cum zâmbești, îmi dau seama că ți se întâmplă destul de des. Oricâte cărți am avea, oricât ar fi lista de lungă, e imposbil să nu apară CARTEA pe care TREBUIE să o avem acum.

Înaintea erei noastre, adică pe vremea când nu exista Facebook, înainte chiar de a avea acces la internet, ispitele erau rare. Am început să citesc cărțile din biblioteca părinților, și nu pe cele recomandate de ei sau de profesori, ci pe cele de care știam că nu sunt pentru mine. Cum am trăit înainte de internet? Bine, mersi. Nu mi-a trebuit internet pentru a merge în librării, pentru a răsfoi cărți și pentru a-mi cheltui banii de buzunar, în mod repetat, pe cărți. Așa a apărut în biblioteca mea seria Cronicile Vampirilor de Anne Rice. Nu spun că era mai bine atunci, nicidecum, dar parcă nu simțeam presiunea de azi, numită (de noi, cititorii) și: prea multe cărți, prea puțin timp (So Many Books, So Little Time).

cărți

Dacă mi-ai fi spus pe când mă plimbam printre rafturile librăriilor, atingând cotoarele cărților și oprindu-mă pentru a citi o pagină sau două, că într-o bună zi voi sta în fața unui monitor și din câteva clickuri, fără a atinge vreo carte, mă voi trezi cu cineva la ușă pentru a-mi aduce orice carte îmi doresc, aș fi râs, apoi aș fi încercat să-mi imaginez cum e posibil așa ceva. Cu timpul, cu fiecare carte citită și cu fiecare nouă descoperire în materie de tehnonlogie, am realizat că nimic nu e imposibil.

Revenind la oile (cărțile) noastre, nicicând ispita nu a fost mai mare ca în ziua de azi. Dacă intri într-o discuție cu un prieten cititor, șansele sunt foarte mari să treci pe lista de viitoare achiziții o nouă carte, dacă dai un click pe un site, vei fi urmărit apoi de produsele la care te-ai uitat, dacă plasezi o comandă, vei primi newslettere cu, evident, noi ispite. Te poți dezabona de la newslettere, dar de ce să o faci? De ce să nu fii tu primul care află că azi e super ofertă la cartea x sau transport e gratuit pe situl y.

Apropo de partea cu transportul, mă lăudam la un moment dat pe Facebook că am comandat o carte la super preț de pe un site, iar un prieten mi-a scris că “dincolo”, pe site-ul unei alte librării, pe lângă prețul bun, mai era și transportul gratuit. Să nu mă oftic?! Am intrat pe site-ul cu pricina, am studiat prețurile, și, la câteva ore plasam o nouă comandă. Nu aveam nevoie de alte două cărți (tocmai comandasem una), dar lângă o perie de păr rotativă (e aici și are același preț!), cum să nu adaug și cărțile acelea care strigau la mine?

Și după fiecare comandă de acest gen, îmi promit solemn că nu voi mai cumpăra alte cărți până nu citesc măcar o parte dintre cele care mă așteaptă deja. De fiecare dată e aceeași poveste, lista mea crește și crește, până voi ajunge să nu mai am unde pune cărțile. Încerc să mă temperez, chiar încerc, dar nu îmi iese. Gata, îmi zic, dar serial reader-ul din mine râde și mai dă un click, și încă unul. Mai devreme mă uitam peste mailurile pe care nu am reușit să le citesc și am dat peste un newsletter cu subiectul: “Andreea, grăbește-te! Mai ai doar câteva ore cu până la -50% în Stock Busters!” După două click-uri am ajuns la, surpriză, cărți. De data asta am reușit să mă temperez doar pentru că m-am apucat să-mi pun oful pe hârtie. Nu țin neapărat să mă vindec de acest click-click, dar m-aș simți mai bine să știu că sunt și alții ca mine.

Dacă și tu zici „gata, nu mai cumpăr cărți… o perioadă”, spune-mi câteva cuvinte despre acea perioadă. Când și ce ai comandat ultima dată? Cum reușești să te temperezi, dacă reușești?

Ultima mea comandă a fost săptămâna trecută, parcă. E vorba Cartea oglinzilor de E.O. Chirovici. Motivul e evident, pentru că e cartea lunii iulie.

Sursă foto: pexels.com, awesomwallpaper.com

# # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

4 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare