Umbra Vantului - Carlos Ruiz Zafon

Un oraș și o carte: Barcelona și romanul lui Zafon

de / January 24th, 2020 / 752 vizualizari

Există oameni și cărți care îți confirmă periodic faptul că chimia este o știință exactă. Atunci când se întâmplă… se întâmplă și nu e prea mult de controlat. Una dintre cărțile vinovate de aparinția unei chimii strașnice – chiar înainte de a o citi, să fiu sinceră – este “Umbra vântului” a lui Carlos Ruiz Zafon.

Când am vizitat prima dată orașul Barcelona, mi-am dorit enorm să-l revăd, lucru care s-a întâmplat anul trecut. Este unul dintre orașele mele preferate datorită stilului de arhitectură, culturii pe care o emană, obiectivelor turistice și localurilor care îl populează. Într-un cuvânt, a stilului aparte care poate nu este mai fermecător ca în cazul altor orașe mari, dar este mult mai pe gustul meu. Același lucru este valabil și pentru cartea lui Zafon, autor care nu întâmplător este din Barcelona ca origine. Am regăsit în ea aceleași elemente-cheie care m-au atras și la orașul pe care l-am vizitat, în care se desfășoară acțiunea cărții, carte pe care am vrut să o citesc în momentul celei de-a doua vizite. Obiective îndeplinite!

Ceea ce a făcut Carlos-Ruiz Zafon în această superbă carte, este ceea ce alți autori încearcă să facă uneori, dar fără succes, fiindcă presupun că este greu. Să scrie o poveste cu multe detalii, în care naturalul are accente de suprarealism fără a fi totuși denaturat, în care limbajul deși este încărcat de metafore și alte figuri de stil, oferă un rezultat superb ce bucură “papila narativă”. Daniel, copilul apoi adolescentul ce pornește pe urmele autorului său preferat, Julian Carax, ne poartă odată cu pașii săi pe străzile Barcelonei.

Personajele lui Zafon prind viață precum niște actori pe scenă, apărând mult mai pregnante în imaginație decât personajele altor cărți. Totul este atât de viu, de alert și de bogat vizual, încât ar fi foarte ușor să se facă, pe baza acestei cărți, un film, serial sau chiar joc video.

Din decorul cel amplu al întregii Barcelone, suntem conduși în decorurile mai mici ale caselor personajelor, precum și al unei librării din anul 1945, administrată de tatăl lui Daniel. Viața băiatului se schimbă din momentul în care descoperă cartea intitulată Umbra Vântului, scrisă de Julian Carax, pe care o citește într-o singură noapte și o îndrăgește la nebunie. Însă o dată cu cartea apar și pericole, deoarece un personaj straniu cu fața arsă bântuie orașul cu scopul de a distruge fiecare roman al lui Carax. Și chiar dacă Daniel îl ascunde în Cimitirul Cărților Uitate, acolo unde l-a descoperit inițial, omul fără chip pare hotărât să-i dea de capăt și chiar să-l ucidă pe băiat, dacă nu îi va oferi ultimul exemplar rămas din Umbra Vântului.

Povestea lui Daniel va cădea la un moment dat în plan secund – sau mai bine spus se va întrepătrunde cu povestea lui Julian Carax, autorul. Asta fiindcă între viețile celor doi, apar numeroase asemănări, parcă una ar fi ecoul celeilalte. Povestea lui Julian este relatată de mai multe personaje, fiecare aducându-și contribuția cu propria ei versiune.

Deși apar destul de multe personaje, ele nu sunt redundante și reușesc să câștige fiecare în parte simpatia cititorului. Mi-a plăcut că există motivații în spatele deciziilor și acțiunilor, chiar și atunci când erau redate cele mai șocante situații la care mă puteam aștepta. Mi-a plăcut și împărțirea pe stil romantic în personaje pozitive / negative – nu mă judecați, ador felul în care se face această separare, chiar dacă nu e cea mai realistă.

Mi-a plăcut că am putut păși virtual pe urmele personajului, prin Barcelona secolului trecut, într-o perioadă în care atât elementele nostalgice cât și cele neplăcute (sărăcia, mizeria, nedreptatea socială) sunt zugrăvite cu o paletă amplă de cuvinte.

Ideal ar fi fost să pot lua cartea cu mine în Barcelona și să pot merge exact pe străzile pe care a mers personajul principal. Nu ar fi fost greu, fiindcă sunt precizate atât numele străzilor sau piețelor cât și mijloacele de transport din zonă. Dar asta ar fi însemnat să petrec mult mai mult timp în oraș decât îmi permiteam.

Ultima parte a cărții (cam ultima pătrime), este cea în care toate misterele sunt dezlegate iar detaliile puse cap la cap. Este partea de “wow”, în care absolut totul se leagă în mod natural și în care constați că ai citit o poveste originală și că îți vor lipsi personajele, atât de pasionale și de atrăgătoare ca personalitate. Bonus, povestea este marcată, cum nu se poate mai bine de un final fericit. O dramă sfâșietoare încheiată cu happy end: poftim aici!

Chiar dacă nu am reușit să citesc Umbra vântului în locul ei de origine, m-am bucurat din plin de arhitectura, plaja, muzeele și arta culinară a Barcelonei secolului nostru. Am vizitat și o librărie, în care am descoperit alte câteva cărți istorice sau de ficțiune, dedicate Barcelonei sau Cataloniei. Știu că au mai rămas locuri de vizitat, așa cum mai sunt cărți ale lui Zafon pe care le voi citi cu aceeași plăcere. Dar pentru moment, simt că am pătruns destul de bine spiritul acestui oraș, atât ceea ce este în prezent cât și ceea ce a fost cândva.   

arhitectura Barcelna


Cartea Umbra vântului este disponibilă

la Cartepedia, aici, la Libris, aici, sau la Elefant, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare