Să ciTimișoara

Să ciTimișoara – proiectul care promovează Timișoara prin lecturile scriitorilor săi

de / July 22nd, 2019 / 93 vizualizari

Unul din proiectele dragi mie, la care am participat cu mare drag vara aceasta este Să ciTimișoara. Toată lumea l–a văzut drept un proiect interesant încă de la început: scriitori timișoreni (de import sau autohtoni) citind din cărțile lor pasaje, poezii sau povești a căror acțiune are loc în Timișoara. Din păcate, în ciuda aprecierilor şi a promovării evenimentelor, numărul persoanelor care au venit “la faţa locului” să asculte lecturile a fost destul de redus. Dar, cel puţin, au fost mulţi cei care au citit textele online, pe măsură ce le-am postat în promovarea evenimentului… chiar și eu, ca organizator, am lipsit cu desăvârșire din peisaj – să-mi fie rușine!

Sa CiTimisoaraPrima ediție a proiectului tocmai s-a încheiat. Lecțiile au fost conștientizate, concluziile au fost trase: Să ciTimișoara e o idee excelentă de promovare a unui oraș cu o istorie frumoasă, mai puțin cunoscută. Noi, scriitorii (aspiranți sau confirmați într-ale scrisului), am aflat istoria Timişoarei doar atunci când ne-am documentat temeinic pentru cărţile noastre. Aşa ne-am dat seama că Piaţa Libertăţii, clădirile baroc şi localurile cu ştaif din Cetate, cosmopolitul Iosefin sau ruinatul Fabric au mult mai multe de povestit decât ne imaginaserăm noi, mereu grăbiţi, profesionişti în domeniile noastre non-istorice.

Nu suntem o asociaţie, deși unii chiar activăm în câte una, nu facem politică şi nu vrem să convingem pe nimeni să cumpere nimic. Ideea care ne-a unit a fost cea de a înfăţişa tuturor că oraşul acesta, cu multă istorie prea-puţin cunoscută, nu este o simplă urbe cu vestigii habsburgice şi ingineri plictisiţi, ci o destinaţie culturală, un loc în care s-au jucat marile evenimente ale istoriei.

Ideea proiectului i-a venit lui Adrian-Petru Stepan, scriitor și avocat timișorean: Într-o seară, după ce vizitasem cu Marcus – celui mic îi plac clădirile şi maşinile vechi – Turnul de apă din Iosefin, tocmai am văzut postarea lui Daniel Timariu cu o fotografie veche a edificiului şi cu menţiunea că acolo se sfârşeşte acţiunea cărţii sale, Labirintul.

Adrian știe că nu știu spune nu, așa că mi-a povestit imediat proiectul și… m-am arătat foarte încântată! Aşa am zis că merită să îl demarăm. Am plecat de la ideea de a descoperi oraşul prin ochii scriitorilor săi. Adică pe unul l-a inspirat o piaţă habsburgică ori o cafea băută la o terasă din Unirii şi a scris despre aceste sentimente într-o carte. Ori acţiunea uneia din povestiri se petrece într-un loc al Timişoarei. Ce ar fi, deci, să prezentăm unor interesaţi de lectură, dar şi de istoriile oraşului, câte o locaţie-simbol unde să citim pasajul legat de acel loc din cartea unuia din noi. Să scoatem literatura în lume şi să ne reamintim poveştile oraşului.

Unii dintre noi cunoaştem viaţa cenaclurilor literare – Pavel Dan al neobositului domn Bunaru sau al Clubului Helion. Dar nu ne propunem şedinţe între scriitori, ci vrem să povestim cu cititorii, lecturile publice pe care le propunem le dorim o întâlnire neprotoclară cu toţi cei pentru care lectura (încă) este o plăcere, iar nu pierdere de vreme. Pentru început, pentru prima ediție, după cum știm acum, ne-am propus șapte săptămâni de întâlniri, şapte lecturi care i-au dus pe ascultători și pe cititori în tărâmurile poveștilor, dar care i-au făcut totodată să privească şase locuri ale Timişoarei cum nu și le-au imaginat.

Ar fi trebuit să fiu deschizătoare de drumuri, să citesc prima în această campanie neoficială de promovare non-formală a orașului Timișoara, dar… Off, off, off, vremea nu a ținut deloc cu noi. O fi citit Cel de Sus textele ce urmau a fi lecturate, în avans, și a râs cu lacrimi, de nu am mai avut loc de atâta ploaie. Sau or fi fost rugăciunile vecinilor, protagoniști în poveștile mele… Căci mă pregăteam să citesc din colecția mea de proză scurtă, în manuscris și care probabil nu va vedea vreodată lumina tiparului, Jurnal cu și despre vecini.

Liana Sabau Sa CiTimisoara Tramvaiul Turistic iunie 2019

Liana Sabau – Tramvaiul Turistic, iunie 2019

Așa că, fără să vrea, poeta Liana Sabău a devenit ocupanta locului întâi în cadrul proiectului. De această dată, vremea nu ne-a mai putut strica planurile fiindcă ne-am întâlnit, prin bunăvoinţa STPT-RATT, în vechiul, dar cochetul Tramvai turistic, pentru a descoperi creaţiile şi cartierele Timişoarei. Vorba vine. Eu am fost la botez la Oradea.

,,Eu scriu ca lumea să se iubească” – spunea în urmă cu doi ani Liana referindu-se la cel mai recent şi al treilea său volum de versuri, Vreme de dragoste. Şi-a lansat pe 31 august 1996 primul său volum de versuri, Verb carnal, în ziua nunţii, în rochie de mireasă, în Catedrala Mitropolitană din Timişoara. Al doilea volum, Mireasma trupului tău, a apărut 5 ani mai târziu. Poeziile Lianei apar în şapte antologii de versuri publicate în România. Totuşi, ca jurnalist şi bun observator al cotidianului, în ultimul timp a devenit ceva mai pragmatică, marcată fiind de aventurile sale prin mijloacele de transport în comun ale oraşului pe care le prezintă pe pagina sa de Facebook, spre hazul celor ce îi urmăresc constant postările. Lectura Lianei a îmbinat poezia cu proza, sensibilitatea cu cinismul celor care se ceartă pentru un loc pe scaun sau pentru a urca primii în troleibuzele urbei.

Următoarea întâlnire a fost un duet, găzduit de Hidrocentrala din Fabric. Locaţia aleasă pentru lectură este o capodoperă a tehnicii habsburgice şi un spaţiu al unei alte lumi, cu o curte ce invită la relaxare în mijlocul agitației cotidiene. Vorba vine. Eu eram în delegație la Sibiu.

Vero Budea este, cumva neaşteptat, o antreprenoare de succes, fiindcă firea sa înclinată spre introspecţie şi poezie o recomandă pentru îndeletniciri mai puţin prozaice. Premiile adunate în ultimii ani şi faptul că scrie constant cronici de carte pentru Literatura pe tocuri i-au dat curajul necesar pentru a publica primul său volum de poezie – Dintr-o suflare, care va ajunge în librării în toamna aceasta. Mici și delicate capodopere, poeziile Veronicăi compun o odă închinată Poeziei, Iubirii și Visării, ca punți spre eliberarea din cotidian și ne îndemnă la manifestarea propriei personalități. Totodată, Timişoara, cu pieţele, istoria şi destinele sale, reprezintă un punct de referinţă al liricului acestui volum.

Adrian-Petru Stepan este romancier din noua generație, cu romane profunde și interesante. Fiecare zi e uimitoare se numea primul roman al său. Nu este un titlu romanṭios, ci o provocare. Fiindcă zece ani de consultanṭă acordată clienṭilor internaționali te face să vezi totul prin ochelarii pragmatismului. Inclusiv evenimentele Orientului Mijlociu, una dintre pasiunile sale despre care scrie în Republica. Al doilea roman publicat a fost Crepuscul, urmat la scurt timp de Legendele șefului de gară, o poveste care i-a impresionat din plin și pe deținuții care au participat la lansarea organizată la Penitenciarul Timișoara (despre care am scris aici). Subiectul lecturii sale în cadrul proiectului Să ciTimișoara a fost Heruvim, roman considerat de bloggeri una dintre cărţile de referinţă ale anului trecut, un thriller în care Timişoara devine un adevărat teatru de război, un adevărat loc în care s-au jucat şi se joacă marile evenimente ale istoriei. Personaje reale ale ultimului veac se întâlnesc cu cele ale imaginaţiei sale pentru a descifra unul din marile mistere ale istoriei.

Cristi Vicol Sa CiTimisoara Turnul de Apa iunie 2019Întâlnirea celei de-a treia săptămâni de proiect a avut loc lângă Turnul de apă Iosefin din Timișoara. Cristi Vicol, PR și jurnalist de meserie, pasionat de distopie (despre care scrie un doctorat), traducător și grafician de ocazie, își dedică timpul liber scrisului, colaborării cu diferite reviste literare și grădinăritului de balcon. A publicat povestiri science fiction și mainstream în câteva volume de proză, un roman, dar și un scurt tratat de istorie a Timișoarei. În lectura sa ne-a uimit cu manuscrisul aventurilor unui tânăr mercenar care bântuie Banatul pentru a-și descoperi amintirile. Vom insista să le termine cât mai repede, sperăm odată cu răcoarea toamnei.

Daniela Faur și Daniel Luca, doi dintre scriitorii cunoscuți ai orașului, și-au “încrucișat” cărțile într-o lectură provocatoare în Piața Plevnei: Infidela și Sindromul Mowgli. Eu mă pierdeam prin Power-Point-uri, într-o ședință interminabilă.Daniela Faur Daniel Luca Sa CiTimisoara iunie 2019

Pentru Daniel Luca nu este suficient că îşi petrece opt ore în fiecare zi, de luni până vineri, printre rafturile doldora de cărţi, în calitate de bibliotecar. Pasiunea sa pentru ele îl urmăreşte şi în timpul liber. De când îl cunoaştem, scrie poezie, proză, critică literară. Aşa că un doctorat în literatură nu e ceva de surprinzător pentru el. Sindromul Mowgli, romanul ale cărui pagini le-a împărtăşit cu cititorii, nu e un diagnostic medical, este o metaforă născută din celebrul roman al lui Kipling pentru a descrie situaţia copiilor cu educaţie extrem de precară care le crează dificultăţi majore ȋn integrarea socială. Aşa cum sunt şi copiii adoptaţi de personajul cărţii lui Daniel, care poartă acelaşi nume. Fiecare dintre ei şi-a dezvoltat nişte calităţi deosebite care le permit să comunice cu anumite animale. O ȋntoarcere ȋnspre natură ȋntr-o epocă a stresului şi abuzurilor. Dar nu o întoarcere paşnică, ci una care i-ar umple de invidie şi pe fundamentaliştii Statului Islamic.

Daniela Faur a absolvit Facultatea de Jurnalism — Franceză la Universitatea de Vest din Timișoara, dar a profesat mai puțin de un an, la o televiziune locală, fiindcă a simțit că nu i se potrivește încadrarea în tiparele unui reporter care trebuie să scrie la subiect despre știrea lui. Este o fire mai expansivă și creativă și i-a plăcut întotdeauna să scrie atâta timp cât s-a putut exprima liber. A cochetat cu scrisul încă de mică: în vacanțele de vară, petrecute la sat, la bunica, umplea caiete întregi cu povestiri în care ea, fratele și verișorii ei erau personajele principale. Regretă că tot ceea ce a scris s-a pierdut pe undeva, prin podul bătrân al casei în care nu mai locuiește nimeni de ani de zile. Apoi, de nicăieri, în 2013, i-a venit ideea unei povești pe care a început să o scrie pentru a se elibera de gândurile și scenele pe care le vedea zilnic în fața ochilor. A încheiat-o abia în 2016, când a avut norocul să o vădă și publicată. Scriind la Forțe ale Naturii, a realizat că orice vis poate deveni realitate atâta timp cât luptăm pentru asta. Ultimul său roman, Infidela, a fost inițial o scurtă povestire de doar patru pagini. A fost o provocare să scrie un roman pe baza acelei idei. Însă acest roman a câștigat concursul de manuscrise organizat de Editura Quantum Publishers, care l-a şi publicat.

Marian Oprea Livia Ghighilicea Sa CiTimisoara iunie 2019

Marian Oprea, Livia Ghighilicea, iunie 2019

Cea de-a cincea lectură a fost una cel puțin… tantrică. Marian Oprea și Livia Ghighilicea și-au așteptat auditoriul cu poezii fanteziste în amfiteatrul din Piața Sfântul Gheorghe, printre ruinele bisericii transformate, în perioada turcească a Timișoarei, în moschee. Mai puțin pe mine. Eram în Parâng.

Lui Marian Oprea i se potriveşte cel mai bine eticheta de “scriitor”. Figură distinctă a vieţii literare şi culturale timişorene, poezia sa, doar aparent dedicată femeii şi iubirii, este o aventură spirituală, consecinţă a îmbinării practicilor yoga cu preceptele creştine. Divina erotica sau Muntele lui Venus sunt doar două dintre titlurile sugestive pentru lirica sa. Scrie de câteva decenii, adunând, în tot acest răstimp, sumedenie de premii literare si cronici elogioase. Timişorean de când se ştie, ne-a surprins cu versuri inspirate nu doar de locurile oraşului, ci, mai ales, de privirile şăgalnice, albastre, verzi sau cenuşii ale frumoaselor locului.

Lidia Ghighilicea vine cu o poezie surprinzatoare, consecință a studiilor și preocupărilor sale diverse. Anul trecut a câștigat prestigiosul premiu pentru debut în poezie „Traian T. Coșovei” acordat de Editura Tracus Arte în colaborare cu Asociația Culturală Direcția 9 și Agenția de Carte. Astfel, a văzut lumina tiparului și lansările aferente la târgurile de carte volumul său de poezie: Iarnă-mă.

Diana Farca Să ciTimișoara iunie 2019

Printre vechile tramvaie-simbol ale Timișoarei, în Muzeul de Transport Public Corneliu Mikloși, scriitoarea Diana Farca ne-a propus o lectură provocatoare. Diana se declară timişoreancă, însă e un veritabil globetrotter. Jonglează cu scrisul, producţia cinematografică, emisiunile TV, o franciză alimentară, pictura şi colecţionarea timbrelor ori a vinilurilor. Totuşi, până la o vârstă pentru care mai toţi scriitorii ar invidia-o, a publicat două romane: La limită şi Spitalul de suflete. Spitalul de suflete, cartea din care a citit Diana, s-a născut în cenușa luptelor afective, fiind un spațiu al iertării, al resemnării sau al regăsirii, în care personajele sale, Maria, Ionuț și Mihail sunt azilanți. Tot ce avem de preț purtăm în suflet și nimic nu se pierde, totul se transformă. O carte de un realism extrem care te provoacă să îţi priveşti înăuntrul sufletului.

Ne gândim ca, după vacanţă, odată cu răcoarea și cu începerea școlii, să reluăm întâlnirile. Să vină toamna cu o lectură publică la care să participăm cu toţii. Şi, bineînţeles, să continuăm lecturile individuale, mai ales că şi-au exprimat dorinţa de a ni se alătura grupului alți câţiva scriitori timișoreni. Doar timpul va decide ce amploare va lua acest proiect drag mie – Să ciTimișoara!

# # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare