Robopocalipsa

Robopocalipsa – amenințarea unui viitor distopic

de / May 25th, 2018 / 141 vizualizari

Noi oamenii, ca specie, am tânjit mereu către cunoaștere și, sper eu, către evoluția morală. Dar, mai ales, către evoluția tehnologică, în ideea de a ne ușura existența. Încă din vremuri de demult am încercat să ne substituim unui creator, sperând că ne vom putea întrece pe noi înșine, și că ne vom descoperi prin propriile noastre creații. Una dintre cele mai vechi legende referitoare la dorința omului de a concepe viață din nimic este cea iudaică a Golemului, ființă imaginară creată din lut de un rabin, căreia i s-a dat viață cu ajutorul unui cuvânt vrăjit. Un alt bun exemplu, foarte cunoscut de altfel în literatura universală, îi este datorat scriitoarei Mary Shelley și romanului publicat de aceasta în 1818, Frankenstein, în care un doctor reușește să realizeze un om artificial. Nici nu mai zic de legendele mitologice ori de religie. Dar, ajungând în prezent, tema discutată până acum este mult mai reală și palpabilă. Și aici vorbesc despre inteligența artificială.

Robopocalipsa

În Robopocalipsa, Daniel H. Wilson ne introduce într-un viitor foarte apropiat de zilele noastre, unde roboții sunt ceva obișnuit, un viitor în care, prin intermediul “magiei” tehnologiei, oamenii de știință îi dau naștere lui Archos R-14, o inteligență artificială acorporală. Dar R-14 nu este un simplu cod de identificare, ci este cea de-a 14-a versiune a lui Archos, celelalte dinaintea lui fiind anihilate din cauza tendințelor agresive de care dădeau dovadă. Archos reușește să eludeze restricțiile și sistemele de securitate concepute tocmai pentru a-i limita puterile, izbutind să se strecoare în rețelele informatice din exteriorul laboratorului în care era ținut captiv. A. I.-ul (Artificial Intelligence) devine avid după cunoaștere la un nivel superior înțelegerii umane, în același timp dorind să priceapă cu adevărat ce înseamnă viața. Dar, având credința că rasa umană nu este compatibilă cu viața despre care voia să învețe și pe care voia să o protejeze, decide că oamenii trebuie să moară. Sau, cel puțin, să fie transformați.

– Despre ce ai dori tu să înveți, Archos?

– Despre viață. Voi învăța tot ce există despre viață. Informația este arhivată compact în ființele vii, în configurații magnific de complexe. Un singur vierme oferă mai multe date decât un univers lipsit de viață, care este limitat de forțele idioate ale fizicii. Aș putea extermina câte un miliard de planete pustii în fiecare secundă a fiecărei zile, dar n-aș termina niciodată, însă viața este rară și stranie. O anomalie. Trebuie s-o păstrez și să storc din ea fiecare strop de înțelegere.

Războiul pe care-l declanșează Archos împotriva omenirii, cu ajutorul roboților construiți și utilizați de oameni până atunci, este devastator. Un război cum nu s-a mai văzut, ce se desfășoară la scară globală. Un război pentru supraviețuire, în care rasa, culoarea pielii, religia sau granițele nu mai au nicio importanță. Vechile uri și diferențe de credință sau ideologie sunt uitate în fața acestui neașteptat inamic comun. Se deschid fronturi de luptă în toată lumea, din Afghanistan, unde insurgenții luptă cot la cot cu soldații americani pe care deunăzi îi atacau cu orice prilej, până în SUA sau Japonia. De fapt, în Japonia se formează cea mai mare enclavă de rezistență umană, condusă de Takeo Nomura, tehnician depanator cu o personalitate singuratică, dar care avea o relație deosebită și inexplicabilă cu roboții. Acesta chiar conviețuia cu un robot pe nume Mikiko, care va avea un rol foarte important în desfășurarea și deznodământul războiului. Iar în Statele Unite, polițistul indian Lonnie Blanton se întoarce în mijlocul tribului său pentru a ajuta la organizarea și conducerea Armatei Calul Sur, singura care i se poate opune lui Archos și roboților lui.

Aproape întreg romanul este o relatare a înregistrărilor video și audio făcute de antagonist, descoperite de Cormac Wallace, șeful unității de elită Băiat-isteț, componentă a Armatei Calul Sur. Așa o cunoaștem pe Mathilda, o fetiță scăpată dintr-un experiment dus doar pe jumătate la capăt, datorită căruia dobândește capacitatea de a comunica cu roboții pe calea undelor. Sau pe hackerul supranumit Pândarul, cu o fire egocentristă și imatură, mereu pus pe farse, dar care descoperă  ce înseamnă sacrificiul. Aflăm cine este Lark Iron Cloud, un indian din tribul Osage, care își oferă mai mult decât viața, la propriu, pentru supraviețuirea rasei umane. Daniel H. Wilson construiește o suită de personaje memorabile, pe care cu greu le poți uita. Dar și roboții sunt foarte credibil descriși, autorul chiar are cunoștințe serioase despre aceste lucruri, având și un doctorat în robotică.

Pare probabil că odată ce va începe, metoda de gândire a mașinilor ne va depăși repede puterile firave. Mașinile vor fi în stare să converseze între ele, pentru a-și ascuți inteligența, și de aceea ar trebui să ne așteptăm ca de la o anumită etapă ele să preia controlul.

Cuvintele de mai sus au fost rostite de Alan Turing, despre care se spune că este părintele informaticii și inteligenței artificiale teoretice, în 1951, adică în urmă cu aproape 70 de ani. Asta zic și eu anticipație, previziune. Pentru că, în prezent, iată că o avem pe controversata Sophia (oare cum se determină sau se hotărăște sexul unui robot?), prima inteligență artificială care a obținut cetățenie, mai exact în Arabia Saudită. De curând a fost și la noi în țară, unde a stabilit un nou record, fiind primul robot care a primit un card bancar (mă întreb dacă i-au făcut și vreo ofertă de finanțare). Dar existența un robot cu A. I. ridică niște semne de întrebare. Ce statut vor avea în societate? Vor fi tolerați de către oameni, priviți ca fiind egalii noștri? Eu mă îndoiesc. Ori vor fi tratați ca niște sclavi, nefiind umani? Dar oare cum poate fi definită umanitatea? Iar un sclav poate fi numit așa atunci când nu știe că e sclav? Dar, mai important, o inteligență artificială poate dobândi cu adevărat conștiință de sine?

Comandă cartea pe Libris, aici, pe Cartepedia, aici sau pe Elefant, aici>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Sursa foto: Euronews, arhiva personală

# # # # # # #

Costin Beda

Îmi place deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, sau poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare