Moartea unei călăuze pe râu

Moartea unei călăuze pe râu: există viață după tinerețe?

de / November 28th, 2017 / 79 vizualizari

Există viață după tinerețe?

Asta se întreabă, în pragul morții, tânărul Aljaz Cosini, deja bătrân după toate nenorocirile prin care a trecut, bătrân din cauza disperării, a dezamăgirii în care înoată de mulți ani și din care nu poate ieși, nu vrea, nu știe cum să iasă ca să trăiască „normal”, așa cum își imaginează că-și duc ceilalți viețile.

Moartea unei călăuze pe râu a apărut în 1994, iar la noi a publicat-o editura Litera în 2017. Este foarte greu ce a făcut autorul, când tot ce vrei să știi despre o carte e dezvăluit din titlu: cine, unde și ce pățește. Aljaz Cosini, călăuză pe râu, moare în timp ce muncește ceva ce nu îi place și îl sperie, la fel ca întreaga sa viață, dar care e singurul post care i s-a oferit, cu scârbă și superioritate și lingușeală inutilă.

Dar aici moartea este pretextul și contextul rememorării unui șir de vieți ce se întind pe câteva sute de ani și mai multe continente. Călăuza, Aljaz, este rezultatul tuturor acestor întâmplări de care știe conștient sau nu, dar care îi trec cu limpezime prin fața ochilor în clipele de agonie ce precedă moartea.

Moartea unei călăuze pe râu

Aici, fatalismul se transmite dintr-o generație în alta, iar nenorocirile se intuiesc și întristează încă înainte de a avea loc. Iar oamenii nu știu ce să mai facă cu atâta tristețe de care au avut parte și care îi așteaptă în continuare, așa că nu fac nimic; trăiesc, la fel ca până atunci, într-o așteptare a cărei tensiune își pierde din forță. Faptul că toți oamenii sunt, de fapt, așa, vine ca o revelație peste Aljaz.

Poate că, gândea Aljaz, poate că toți ceilalți erau și ei pe drum – de la beatnici la hipioți, de la parveniți la carieriștii zilei, de la mine la taximetrist, toți căutând mereu să scape de trecut, de familie, de locul nașterii. Chiar dacă fiecare călătorea altfel, mai mult sau mai puțin confortabil. Și poate că ceilalți făceau aceeași greșeală ca și mine, gândea Aljaz, poate că era momentul să părăsim drumul și să ne întoarcem în natură, de unde am apărut cândva.

Există viață după tinerețe?

Mai există ceva după momentele în care, luat de valul realizărilor din primii ani de maturitate și, imediat, de cel al marilor eșecuri, vezi viața așa cum e, un șir permanent de bucurii fără seamăn și nenorociri asupra cărora nu ai control?

În Moartea unei călăuze pe râu, tinerețea pare să fie singurul interval din viața umană când totul e posibil. Cumva, când necazurile nu s-au întâmplat deja, chiar dacă ele așteaptă, răbdătoare și implacabile, chiar după colț.

Știi și tu că nu scapi de ele, că nu ai cum, dar măcar nu s-au întâmplat. Încă. Încă mai poți avea totul, încă ești tânăr și tinerețea e girantul fericirii.

Moartea

Pământul, în viziunea lui Richard Flanagan, născut în Tasmania, locul unde are loc și parte considerabilă din acțiunea cărții lui de debut, Moartea unei călăuze pe râu, este transformat de forța umană nesăbuită, și el devine, astfel, sursă de îmbogățire, nu sursă de cunoaștere, de explorare, așa cum fusese pentru generațiile precedente, pentru bătrâni și pentru aborigeni.

Te-ai gândit vreodată că, în viața asta, n-ai decât o șansă-două? Și că, dacă-i dai cu piciorul, totul s-a terminat? Știi ce vreau să spun? Ai o șansă și crezi că vor veni și altele. Dar nu vin și, dacă-ți bați joc de cea care ți s-a dat, viața îți întoarce spatele.

Concluzia lui Aljaz este că i-ar plăcea să mai trăiască, dar asta este mai mult o dorință, impulsul de a lupta pentru viață, instinctul de supraviețuire. Nu e ca și cum, de la un punct încolo, mai ai de ales.

Poate că, de fapt, Aljaz Cosini are dreptate: în viață ți se dau doar câteva șanse, una-două, de care ne batem joc, prea tineri și neștiutori fiind, iar de acolo nu ne mai așteaptă decât moartea care vine mereu prea devreme, mereu cu prea multe regrete.

Cartea este disponibilă pe Cartepedia, aici, Elefant, aici, şi pe situl editurii Litera, aici>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură” (poezie) și „Jurnal de librar” apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare