Marele tot

Marele Tot – Originea Universului și a Vieții

de / March 13th, 2019 / 142 vizualizari

Urmăream cu fidelitate prin anii ‘90 un serial SF care se numea Star Trek: Generația următoare, extrem de îndrăgit de toți la vremea aceea. A rulat pe micile ecrane între 1987 și 1994, și cine l-a văzut ține mine cu siguranță vocea inconfundabilă a căpitanului Jean-Luc Picard și celebra expresie din generic: Space, the final frontier (Spațiul, ultima frontieră). Cred că de atunci a început universul să exercite asupra mea o puternică atracție, chiar dacă eram prea mic să realizez asta. Au trecut mulți ani și cred că în zilele noastre spațiul nu mai este ultima frontieră. Curiozitatea nativă a oamenilor a ridicat puțin vălul ce acoperea tainele cerului, permițându-ne să aruncăm o privire la ceea ce se găsește după orizontul vizibil. Știința nu mai este un domeniu închis și de neînțeles, ferit de ochii profanilor, lucru care se datorează mai ales cercetătorilor din noua generație, savanților care au ales să-și împărtășească teoriile și descoperirile cu oamenii obișnuiți prin intermediul lucrărilor de popularizare a științei. Unul dintre aceștia este Sean Carroll, specialist în fizică teoretică, mecanică cuantică, gravitație și cosmologie, autor al cărții Marele Tot.

Marele tot

De ce? Două simple cuvinte care, puse laolaltă, dau naștere uneia dintre cele mai importante întrebări care s-a pus vreodată, o întrebare vitală pentru prezent și viitor, care ne poate modela evoluția și ne poate ajuta în perpetua căutare a adevărului, a unui sens. Sean Carroll răspunde unor întrebări, însă – asemenea legendei lui Hercule și a hidrei căreia, atunci când îi era retezat un cap, îi creșteau altele două – răspunsurile primite dau naștere altor zece întrebări. Ce este mintea? Cum poate ceva imaterial să influențeze ceva fizic cum este trupul? Ce este sufletul? Cum se manifestă? Poate fi dovedit științific?

De exemplu, să începem cu ceva la nivel macro, și anume cu Universul, la care mereu m-a fascinat imensitatea lui nemăsurabilă, de neconceput, misterul pe care îl reprezintă. M-am întrebat și eu la rându-mi, ca atâția alții, ce se află dincolo de limitele cunoscute sau imaginate. Bine, mă hazardez puțin când spun limite, cred că știm cu toții că este în continuă expansiune, deci nu putem vorbi despre o limită, mai ales că e în creștere. Să fie vid, un nimic absolut? Dar chiar și nimicul înseamnă ceva, odată ce i-ai dat un nume. Să fie un alt univers? Până unde? Câte? Și aici ajungem la ceea ce se numește multivers, adică universuri multiple, despre care se presupune că ar fi regiuni din spațiu, neobservabile, în care legile fizicii se aplică diferit. Apoi, nu putem vorbi despre univers și materie fară a vorbi și despre fizică atomică, despre electroni, protoni și particule care formează tot ceea ce ne înconjoară. Acestea sunt unele dintre elementele dificile ale cărții, care solicită concentrare și o atenție deosebită pentru cine n-a fost prezent la orele de fizică.

Marele tot

Am întâlnit în lucrarea lui Sean Carroll multe teorii extrem de interesante, printre care și cea a Big Bang-ului, despre care autorul afirmă că “nu marchează, de fapt, începutul universului”, care s-a petrecut în urmă cu 14 miliarde de ani, ci marchează “limita înțelegerii noastre teoretice”. Cu alte cuvinte, felul în care putem noi percepe un asemenea fenomen și cum îl plasăm în timp și spațiu, în funcție de informațiile pe care le deținem la un moment dat. Dar cum putem dovedi, totuși, o teorie sau alta? Aici intervin gradele de încredere apriorice ce au două tipuri de mărimi (mici sau mari), care pot determina, cel puțin în teorie și urmând firul logicii ori al rațiunii, cât de reală și credibilă poate fi o informație sau o ipoteză. O altă curiozitate atrăgătoare este conștiința și întrebarea dacă exista înaintea vieții. Chiar există o doctrină filosofică care afirmă că toate lucrurile din Univers ar fi înzestrate cu un anumit grad de conștiință, numită panpsihism. Și dacă tot vorbim despre conștiință, putem să o corelăm cu un alt subiect de actualitate, pe care îl regăsim și în lucrarea lui S. Carroll, și să ne întrebăm dacă o inteligență artificială poate dobândi cunoaștere de sine.

Big Bang-ul în sine, conform teoriei generale a relativității, este un moment în timp, nu un punct în spațiu. Nu poate fi o explozie a materiei într-un gol, într-un vid preexistent. Poate fi începutul întregului univers, în care materia este distribuită în întreg spațiul uniform, simultan. Poate fi momentul înaintea căruia nu existau momente: nici spațiu, nici timp.

Sean Carroll atinge și partea religioasă a existenței omului, cu toate că e ateu. Îl dă ca exemplu pe Nietzsche și celebra afirmație în care faimosul filosof spune că Dumnezeu a murit, ucis fiind de oameni. Oare asta nu implică faptul că tot noi i-am dat naștere? Nu neapărat, dar e posibil. Da, pune la îndoială existența lui, cu argumente foarte pertinente. Și eu sunt ateu, sunt și un sclav al rațiunii, totodată, și cred că dacă Dumnezeu ar fi existat, și-ar fi încălcat propriile legi ale fizicii. Chiar și așa, se poate observa în prezent o apropiere între instituția Bisericii, de oricare rit sau religie ar fi, și știință. Dacă am înțeles bine, Biserica Catolică a acceptat chiar și posibila existență a extratereștrilor. E uimitor cum au evoluat lucrurile comparativ cu Evul Întunecat și regresul din acele timpuri. Dar asupra unui lucru nu vor cădea niciodată de acord știința și religia, și spun asta gândindu-mă la apariția vieții pe Terra, dar și la Charles Darwin și binecunoscuta sa teorie a evoluției speciilor.

Poate cea mai populară metodă prin care se încearcă reconcilierea evoluției cu intervenția divină e aceea de a profita de natura probabilistică a mecanicii cuantice. Raționamentul e următorul: o lume clasică ar fi perfect deterministă de la început până la sfârșit, iar Dumnezeu nu ar putea influența evoluția vieții fără să încalce explicit legile fizicii. Însă mecanica cuantică nu poate anticipa decât probabilități. De aceea, Dumnezeu poate pur și simplu să aleagă ca anumite rezultate cuantice să devină realitate fără să încalce legile fizicii; nu face decât să aducă realitatea fizică în acord cu una dintre multele posibilități inerente dinamicii cuantice.

Marele tot este o carte interesantă luată ca întreg, dar și revelatoare în unele aspecte. Nu este o lectură ușoară, au fost momente și capitole la care m-am blocat, chiar dacă am o înclinație din ce în ce mai vădită către aceste subiecte. Însă asta nu m-a descurajat, dimpotrivă, m-a provocat să vreau să aflu mai mult, să descopăr, să caut informații și înțelesuri. Să știu. Foamea de cunoaștere poate deveni un drog și cartea aceasta a venit în doza potrivită.

Am fost întotdeauna curios să aflu lucruri despre lume și am fost întotdeauna fascinat de știință. Se vorbește despre “teamă respectuoasă și minunare”, dar sunt cuvinte cu sensuri diferite. Am o teamă respectuoasă față de univers, de complexitatea lui, de profunzimea lui, de precizia lui milimetrică. Însă sentimentul principal e de minunare.

Comandă cartea Marele tot
pe Elefant, aici, pe 
Libris, aici sau pe Cartepedia, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Foto: arhiva personală

# # # # # # # #

Costin Beda

Îmi plac deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, ori poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare