Citeste, te rog

Lectura unei cărți tipărite este și va fi mereu un act personal și intim

de / May 8th, 2019 / 856 vizualizari

Dacă mai aveam vreun dubiu că printul va dispărea, după citirea acestei cărți (Citește, te rog, citește, editura Baroque Books), el mi-a fost spulberat. Cred că pot să afirm cu certitudine că Printul nu va muri, atât timp cât există oameni care adoră să miroasă cărțile, să le pipăie, să le răsfoiască și chiar să le mângâie pentru a simți în buricele degetelor o copertă în relief sau o pagină fină și impecabilă. Nu va muri dacă încă există oameni care nu se simt bine dacă nu au o carte bună la îndemână, care ”se neliniștesc și se enervează dacă sunt împiedicați să citească liniștiți, care îi întreabă pe alții ce cărți au mai găsit, cărora viața fără lectură li se pare fără sens și de neacceptat”.

”Citește, te rog, citește”, cartea autoarei Felicitas von Lovenberg, spune parcă lucrurilor simțite de orice cititor pasionat, pe nume. Vei recunoaște și aproba de îndată faptul că o carte îți creează amintiri – știi când ai primit-o sau cumpărat-o, știi în ce moment sau în ce loc ai citit-o, știi dacă ți-a plăcut sau nu pentru că o vizualizezi în fața ochilor. Lucru care, să fim serioși, nu se întâmplă, dintr-o vorbă, când menționezi o carte pe care ai citit-o în variantă electronică. Mereu ai nevoie de mai multe indicii pentru a-ți aminti de ea. Eu spre exemplu, am prostul obicei de a uita titlurile cărților sau autorii și trebuie să-mi menționezi mai multe despre poveste ca să-mi dau seama dacă am citit sau nu cartea. Nu este cazul însă atunci când scot o carte din rafturile bibliotecii, despre care poate nu știu subiectul la prima vedere dar cu siguranță îmi amintesc dacă mi-a plăcut sau nu, dacă am citit-o până la capăt sau nu. Apoi, la o simplă răsfoire îmi reamintesc și subiectul.

 

Citește, te rog, citește

Cel care pune mâna pe o carte citește de fiecare dată o anumită ediție, un anume exemplar, devenit unic prin lectura lui sau a fostului proprietar: copertele se tocesc puțin, la fel și paginile pe marginea cărora pot apărea notițe sau sublinieri în text. Cartea mai păstrează însă și amintiri, când și de unde am cumpărat-o, când și unde am citit-o, în ce călătorii ne-a însoțit, în ce societate ne-am bucurat de ea, cine ne-a recomandat-o sau cine ne-a împrumutat-o. Orice cititor are în bibliotecă volume care ascund momente importante din trecutul lui, ca într-o capsulă a timpului. Pe cărțile electronice nu poți aplica o asemenea amprentă personală, ci rămân aseptice și în bună măsură impersonale.

Într-o carte electronică nu poți presa flori, nici nu poți păstra scrisori. Și nici nu poți așeza cu grijă, în bibliotecă, un volum zdrențuit de atâta lectură, bine protejat de celelalte din jur” – spune Felicitas von Lovenberg.

Cred că deși procentul cărților tipărite scade, Printul nu va muri! Este suficient ca cei care nu au luat o carte în mână prea des să parcurgă una și apoi vor vedea cât de simplu este să-și amintească de ea. ”Cine citește, nu este singur. Lectura te cultivă, te amuză și te informează. Te face mai sensibil, contribuie la echilibrul sufletesc, dezvoltă vocabularul și gândirea critică. Este cea care asigură echilibrul interior, dar și exterior”.

În ce mă privește simt și mă comport exact ca Gustave Flaubert care spune că nu cunoaște, absolut deloc, plăcerea lenevelii. ”De cum nu mai țin o carte în mână sau nu visez cum să o scriu, mă copleșește o asemenea plictiseală, încât îmi vine să urlu!” Mai mult, combinația dintre pat și carte este, mereu, ”un fel de cămin care poate fi recreat mereu, în locuri străine sau familiare”.

În ziua de astăzi, cititul are mulți rivali și multe amenințări – noile tehnologii și vechea ignoranță de a practica acest ”ritual”. Cred că unul din cei mai mari dușmani ai cititului este chiar social media, fără de care nu ne-am putea promova aceste articole despre cărți.

Cititul pretinde exclusivitate și nu permite multitasking”, spune autoarea și chiar cred că este așa. Dacă zgomotul de fond îl pot ignora pentru a citi o carte, muzica ale cărui versuri le înțeleg nu merge prea bine cu o lectură cât de ușoară. Prefer să mă concentrez pe citit și nu prea văd nimic în jurul meu (uit să cobor din autobuz dacă citesc, ratez să mă urc în diverse mijloace de transport dacă citesc în stație…). ”Lectura unei cărți este cea mai intimă relație posibilă cu lumea gândurilor unei alte ființe. Scriitor, carte și cititor – în acest triunghi cartea reprezintă mesagerul. Și toți trei fac parte dintr-un act de creație”.

Am mai aflat un lucru interesant din carte, despre care nu știu să existe în România dar sună bine: astăzi în lume există ”terapia prin lectura de romane” (mai nou și în formula șarmantă de terapia copiiilor prin romane), în care, în urma unei autodiagnoze, ți se indică diverse lecturi cu scop de tratament. Karin Schneuwly, autoare și biblioterapeută din Zurich, a stabilit că lectura și scrisul în grup îi ajută pe pacienți să uite de propriile lor dureri și să îi asculte pe alții. ”Când am o indispoziție, nu merg la farmacie, ci la librarul meu.” Bănuiesc că suntem departe, ca țară, de a putea aplica acest gen de terapie, dar ar fi mișto să ne gândim și să publicăm pentru cei care vor să citească, liste de cărți pe diverse stări de spirit, poate reușim să ajutăm pe cineva să se vindece de o problemă… 🙂 )

Ca și pe autoare, și pe mine mă desfată priveliștea rafturilor pline de cărți pe care le știu bine aproape pe toate. Nu aș concepe să nu am în casă o bibliotecă fizică și încă visez la amenajarea ”ideală” a uneia. ”Cel mai plăcut este să recitești o carte din propria ta bibliotecă, să îi recunoști paginile pătate cu urme de ceai și biscuiți cu unt și să retrăiești momentele primei lecturi”, povestește Felicitas von Lovenberg. Ea mai adaugă că lecturile permit călătorii în timp și în spațiu fără ca măcar să fie nevoie să-ți părăsești căminul, patul sau fotoliul de lectură. ”Nu citim doar cu capul, ci cu întregul corp, de aceea suntem în stare să plângem, sau să râdem, iar când ajungem la ceva înspăimântător, ni se face părul măciucă”.

Cum facem pe cineva să citească? Autoarea spune că lectura trebuie să devină mai întâi obișnuință, apoi o a doua natură și în cele din urmă necesitate! Ea explică, ceea ce mulți știm, că, cu cât citim mai mult, cu atât ajungem să ne cunoaștem mai bine, aflăm ce ne place și din ce motiv, și cu atât mai mult căpătăm încredere în propria judecată.

Citește

Cel pe care nu îl bucură un roman bun trebuie să fie insuportabil de stupid”, scria Jane Austen în Mănăstirea Northanger. Comunicarea ținea de educație și inteligență, astăzi depinde în primul rând de timp”.

Lucruri cercetate despre citit:

  • Un studiu al Yale Univeristy din 2016 arată că persoanele care petrec citind cărți cel puțin trei ore pe săptămână trăiesc în medie cu doi ani mai mult decât cele care nu citesc.
  • Antrenarea capacităților cu prilejul lecturii contribuie atât la prelungirea vieții, cât și la efectul demonstrat de atenuare a stresului pe care îl are cititul atent.
  • Lectura constantă – îmbogățește vocabularul, crește capacitatea de concentrare, dezvoltă gândirea critică și inteligența emoțională.
  • Cu cât mai mult li se citește copiilor (începând și continuând zilnic, de preferință încă din primul an de viață), cu atât mai mult cresc șansele lor de a deveni mai târziu cititori.
  • Cititorii înrăiți sunt deosebit de capabili de empatie. Tot grație lecturilor, dispun de un vocabular evoluat pentru redarea sentimentelor, fiind de regulă buni parteneri de discuție.
  • Cititorii sunt de trei ori mai dispuși decât necititorii să facă donații în scopuri caritabile și să contribuie prin muncă voluntară.
  • Femeile îi îndrăgesc pe bărbații cititori, în schimb bărbații nu le iubesc, de regulă, pe femeile amatoare de lectură.
  • Filozoful australian Damon Young demonstrează în cartea sa The Art of Reading că un cititor versat practică în mod obligatoriu tenacitatea, curiozitatea, răbdarea, perseverența, curajul, mândria, moderația și echitatea.
  • Romanele ne influențează nu numai comportamentul, ci și ideile, posibil chiar și pe acelea legate de alegerea unui partener.

Comandă cartea Citește, te rog, citește
pe Cartepedia, aici, pe Elefant, aici, sau pe Libris, aici sau >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # #

Oana Grecea

Oana Grecea este mamă, jurnalist, blogger, un om pasionat de lucrurile care se întâmplă într-o bucătărie. Îi place să citească - cărțile sunt cele care au scos-o din impas în multe cazuri - și împărtășește cititorilor ei experiențe care speră să-i inspire, să le stârnească pofta pentru citit și bucătărit. O găsiți și pe: http://gandurisibucatareala.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare