In pielea lui Almodovar
The things the love of a mad man can do.
La piel que habito (Pielea in care traiesc, 2011), este primul film semnat de Pedro Almodovar pe care l-am vazut. Daca ar trebui sa rezum intr-un singur cuvant aceasta experienta cinematografica, as spune doar atat: bulversanta!
Sinopsis-ul filmului, desi da de inteles ca nu avem de-a face cu o poveste obisnuita, nu lasa sa se intrevada adevarata grozavie. Iar daca ati vazut filmul, stiti deja la ce grozavie ma refer. Un doctor, obsedat de moartea sotiei sale infidele, incearca sa creeze o piele artificiala, rezistenta la arsuri. Dupa ani de studii si experimente, Robert Ledgard testeaza pe un cobai uman succesul transgenezei. Suna infiorator? Credeti-ma, acesta este doar inceputul. Nu vreau insa sa divulg prea multe, pentru a nu minimaliza impactul filmului, pentru ca un lucru este sigur:daca va veti uita la acest film, nu il veti uita prea curand.
Ca genialitatea vine la pachet cu o doza insemnata de nebunie am mai citit/vazut/auzit. Dar parca nici chiar in doze asa mari ca in filmul lui Almodovar. La drept vorbind insa, nici eu nu sunt experta in filme incomode, precum acesta.
Antonio Banderas, care se tine bine la cei peste 50 de ani ai sai, are ceva in filmul acesta de iti da fiori pe sira spinarii. Sa fie doza aceea de nebunie de care ziceam mai devreme? Se prea poate. Cert e ca nu tin minte sa il mai vazut intr-un astfel de rol si ca, pentru ceva timp de acum inainte, nu il voi mai asocia nici cu El Mariachi, nici cu motanul vorbaret din Shrek. Pentru mine va fi Robert Ledgard, chirurgul fara scrupule, cel putin pana la urmatorul film care ma va marca.
Protagonista feminina, Elena Anaya, este frumoasa de pica si mai lipsita de inhibitii decat Robert de scrupule. Chiar ma gandeam ca nu m-ar deranja sa fiu in pielea ei, pana m-am prins eu care e treaba cu filmul si am concluzionat ca niciodata nu mi-a fost mai bine in pielea mea ca acum.
Ideea de la baza peliculei se regaseste in romanul lui Thierry Jonquet: Mygale – titlul sub care a aparut in Franta, sau Tarantula, varianta pentru Marea Britanie si Statele Unite. Ma intreb: oare cartea cat de “bolnava” e? Ca filmul am vazut deja ca are potential.
Daca vi-l recomand? Va raspund dupa ce imi revin.
P.S.: Nu prea am inteles, sincera sa fiu, rostul episodului cu Zeca, dar oricum sunt multe lucruri care ma depasesc la filmul acesta…
3 Comentarii
Comenteazaraftul cu FILME / June 30, 2013 la 2:52 pm
“Nu vreau insa sa divulg prea multe, pentru a nu minimaliza impactul filmului, pentru ca un lucru este sigur:daca va veti uita la acest film, nu il veti uita prea curand.”
Ce ciudat !!! Eu am uitat de el imediat ce s-a terminat!
Ally@ Snow Feathers / June 30, 2013 la 3:50 pm
Toate filmele lui Almodovar m-au impresionat, inclusiv acesta 🙂
Alin / June 30, 2013 la 10:54 pm
Stiu ce inseamna sa te marcheze un film. Sa il trec si eu pe lista! 🙂