Imparatia pamantului

Hoda Barakat: „Citind de la prima la ultima carte, poți să înțelegi pe deplin lumea unui scriitor”

de / November 19th, 2018 / 227 vizualizari

Probabil că am tot spus asta, dar nu strică să o repet: de când cu cititul în serie, am cunoscut foarte mulți oameni faini, fie ei cititori, editori, scriitori sau bloggeri. Dintre toate avantajele cititului, cel mai recunoscătoare sunt pentru toți oamenii minunați pe care cărțile i-au adus în viața mea. Printre aceștia – Hoda Barakat, o scriitoare libaneză (prima pentru mine) pe care mi-a făcut mare plăcere să o citesc și să o ascult.

Interviul de mai jos a fost posibil datorită prietenilor de la editura Pandora M și traducerii impecabile a Iuliei Voevozeanu.

Eu si Hoda

  • Povestește-ne puțin despre evenimentul de lansare, întrucât noi nu am reușit să ajungem. Cum a fost primită cartea ta (”Împărăția pământului”) de publicul din România? 

A fost primul contact cu publicul român, iar acesta este primul meu roman tradus în limba română. Am fost foarte surprinsă de numărul mare de persoane prezente la lansare, mai ales că nu sunt o scriitoare cunoscută aici. Au venit și, nu numai atât, s-au implicat în discuții, au pus întrebări, și încă unele foarte bune. Prin urmare, a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine să vad că oamenii sunt curioși să afle despre lucruri pe care nu le știu. Vin dintr-o regiune care nu le este foarte cunoscută, nu există multe scrieri arabe traduse în română, așa că primirea călduroasă de care am avut parte m-a bucurat cu atât mai mult.

  • Și pentru mine, ca cititor, este un motiv de bucurie faptul că din ce în ce mai mulți oameni participă activ la lansări de carte, vin să îi cunoască pe autori, să le pună intrebări, să ia autografe.

Pe bună dreptate. Cred că ține și de atmosferă. Aici, în România, nu aveți neapărat o viață lipsită de griji, dar nici tulburată de violență. Din punctul meu de vedere, este o atmosferă propice, care îndeamnă la această participare la lumea literară. Nu aveți această încrâncenare naționalistă de a respinge tot ce este străin, iar pentru mine este suficient ca să mă simt bine primită în România.

  • Asta înseamnă că sunt șanse să revii în România?

Sper să mă întorc, da. Dacă vă place cartea mea, poate mă voi întoarce pentru lansarea viitoarelor traduceri.

  • Cartea ”Împărăția pământului” a reușit să mă captiveze, deși nu mă regăsesc deloc în poveste, cultura și religia personajelor îmi sunt străine, iar numele locurilor și ale oamenilor sunt dificil de reținut. Cu toate acestea, simt că am fost acolo, în carte, și m-am întors cu lucruri noi. De exemplu, printre altele, mi-a plăcut tare mult cum, în cultura arabă, frumusețea este asemuită cu luna și nu cu soarele, ca în cultura occidentală.

Da, pentru că soarele poate fi o raritate în Europa, pe când, pentru noi este o calamitate. Tot timpul soare, soare, soare!

În ce privește numele, acesta este singurul meu roman în care folosesc nume. În regiunea din care provin, numele desemnează o apartenență, sunt pline de semnificații. Tannus este, de fapt, varianta locală, arhaică, a lui Antoine. Și mai sunt și nume citadine, precum Nicolas, Halil. Dar îmi dau seama că pentru cineva dintr-o altă cultură poate fi dificil să le rețină.

Autograf Hoda

  • Consideri că aceasta este cartea potrivită cu care să începi să o descoperi pe Hoda Barakat?

Niciodată nu ai cum să știi lucrul acesta dinainte. Nu este nici cel mai ușor de citit dintre toate, dar sunt extrem de fericită că cei de la editura Pandora M au ales să o traducă. Lor cartea aceasta le-a plăcut. Sunt primul autor arab pe care l-au tradus! Dar, probabil că vor urma și celelalte cărți ale mele. În general, așa se întâmplă: dacă primul roman lansat are succes, editura continuă să publice și celelalte titluri ale autorului respectiv. Doar așa, citind de la prima la ultima carte, poți să înțelegi pe deplin lumea unui scriitor.

”Împărăția pământului” nu este nici prima, nici a doua mea carte. Dar cine sunt eu să contest decizia luată de editură? Am o carte preferată, dar nu am de gând să vă zic care este. Poate veți reuși să deduceți singuri, citindu-le, dar nu garantez.

  • Titlul original al cărții este ”Împărăția acestui pământ”. Sunt curioasă care este povestea din spatele lui. De ce ”acestui” pământ?

Titlul este foarte important și are o conotație evanghelică. În Evanghelii, Iisus vorbește tot timpul despre ”Împărăția Cerului”. În această carte vorbesc despre o regiune muntoasă locuită de o populație de maroniți, popor foarte credincios. Eu am coborât Împărăția la nivelul acestei regiuni muntoase și am arătat cât de minunată era lumea acelor oameni credincioși din acea zonă restrânsă. Romanul meu se sfârșește atunci când începe războiul civil. Pe de-o parte, am explicat de ce izbucnește războiul civil, arătând, în contradicție, cum era lumea de dinainte. De aceea am spus ”acest pământ”, pentru că mă refer exact la această regiune. Eu explic, prin acest micro-cosmos, care era împărăția lumească.

  • Există vreo diferență de percepție între lumea arabă și restul lumii în ceea ce privește cărțile tale?

Nu, am avut norocul ca romanele mele să fie sunt universal apreciate. Spre deosebire de alți scriitori din lumea arabă care se victimizează și se martirizează, care se simt persecutați, eu nu mă autocompătimesc; sunt un scriitor liber, răsfățat de lumea literară, care a primit foarte multe premii și distincții. Faptul că mă bucur de o asemenea recunoaștere internațională, a dus la o mai bună apreciere a muncii mele și în Orient. Impactul este unul similar, prin urmare.

  • Într-adevăr, ai primit importante premii literare în lumea arabă, dar te-ai regăsit și pe lista finaliștilor de la Man Booker International Prize, lucru care mi se pare extraordinar.

La primele mele romane, înainte de izbucnirea revoluțiilor, reprezentanții lumii literare din țara mea, au vrut să îmi ofere diverse premii, pe care eu le-am refuzat, pe motiv că nu vreau să primesc nimic din partea unui regim dictatorial. Dar acum mi-a venit rândul să spun: ”dacă vreți să îmi dați premii, dați-mi-le, pentru că am nevoie de bani!”

În Franța, am fost decorată de două ori, prima dată de un Președinte de dreapta, apoi de unul de stânga. Nu m-am dus la niciuna dintre ceremonii, pentru a-mi ridica premiile, așa că i-am rugat să mi le trimită prin poștă. Și au făcut-o. Poate vi se pare ridicol, dar m-am dus cu premiile respective în satul meu natal, la mama mea, care nu a crezut niciodată în mine, și i le-am lăsat ei, să le țină la vedere și să se laude cu ele. Evident, a fost nemulțumită: ”nu este nimeni aici ca să le vadă, de ce nu te-ai dus să ți le înmâneze președintele personal? Cu siguranță că te-ar fi văzut mai multă lume așa.” Mama mea își dorea foarte tare să mă vadă la televizor, dar televiziunea din Liban nu face emisiuni care să corespundă cu preceptele mele. Am încercat să o conving pe mama că voi avea mai mult succes dacă voi face pe misterioasa și voi refuza să apar la televizor. Poate că am reușit. Zic ”poate” deoarece, cu mama, niciodată nu pot fi sigură.

Merg foarte rar și la târgurile de carte, inclusiv cel de la Paris. Doar dacă am de lansat vreo carte, dar și atunci stau cam un sfert de oră și gata. Nu fac băi de mulțime.

  • Deci ne putem considera norocoși să te avem aici.

Acum chiar am exagerat, da. Nu fac astfel de lucruri în Franța. Dar chiar vreau să îmi dau toată silința pentru ca această carte să aibă succes.

Hoda Barakat

  • Care este cea mai comună întrebare pe care o primești? 

De ce toate personajele principale din cărțile mele sunt bărbați? Este o întrebare care se repetă atât de des, că am obosit să tot răspund. Pentru mine, scrisul este o compoziție, nu este o transpunere întocmai a realității. Nu înseamnă că, dacă ești bărbat, trebuie să scrii despre bărbați și, dacă ești femeie, să scrii despre femei, la fel dacă ești negru, etc.. Când scriu, nu am sex, nici identitate sexuală, nici culoare. În romanele mele folosesc jocuri de oglinzi și consider că dacă trebuie să scrii despre problemele femeilor din lumea arabă, sau de oriunde altundeva, nu trebuie să adopți o perspectivă feminină. Transmit problemele respective din punctul de vedere al ființei umane.

  • Ai scris nu doar romane, ci și piese de teatru, povestiri, memorii. Toate sunt centrate pe o figură masculină? Bine, mai puțin memoriile, mă gândesc.

Nu, piesele de teatru nu. Am scris trei până acum și, în a treia, de exemplu, sunt doar femei. Poate pentru că, pe scenă, femeia comediant poate să vorbească. În romane, personajele mele nu prea vorbesc, nu prea există dialog sau comunicare între personajele principale, deși nu aș putea să îți explic de ce.

  • Există vreo diferență între Hoda cititoarea și Hoda scriitoarea? Ce citești de obicei?

Cu timpul, am devenit foarte exigentă. Când eram tânără, nu lăsam nicio carte neterminată, oricât de slabă era. Era o chestiune de conștiință, nu mă lăsam până nu ajungeam la ultima pagină. Acum, dacă nu îmi place o carte, pot să o arunc, la propriu. În plus, primesc foarte multe cărți și fac un efort să le selectez. Nu am cum să citesc tot ce primesc. Încerc, pe cât posibil, să citesc tot ce apare și se traduce în limba arabă și în limba franceză. Nu mai am același timp ca înainte, dar principala diferență este că, atunci când mă apuc de scris, iau o pauză de la citit. Doar ascult muzică. Muzica este extrem de importantă pentru mine, după cum reiese și din romanele mele, unde negreșit se găsește fie o voce frumoasă, fie un instrument muzical. Aș fi preferat să am vocea frumoasă a bunicului meu, mai degrabă decât să scriu cărți. Dar așa e și în cărțile mele: bărbații sunt cei cu vocea frumoasă, femeile nu o moștenesc. În concluzie, cum nu am o voce frumoasă, încerc măcar să scriu frumos, ca o compensare.

  • Ce autor arab ne recomanzi?

Nu voi răspunde la această întrebare, pentru că răspunsul meu ar provoca multe reacții și nemulțumiri. Trebuie să îi descoperiți pe cont propriu. Sper, din tot sufletul, că editurile din România își vor îndrepta atenția către această regiune a lumii, întrucât cărțile sunt cel mai bun mijloc de comunicare între oameni. De exemplu, nu am fost niciodată în Albania, dar am impresia că o cunosc, prin prisma cărților lui Ismail Kadare. Este ca și cum aș fi fost acolo. Dacă mă duc în Italia și jurnaliștii îmi adresează întrebări prostești, le răspund: ”eu îl știu pe Dante, dar voi, voi nu cunoașteți niciunul dintre autorii populari din cultura noastră. Cum vă permiteți să mă întrebați asta?”

Comandă cartea Împărăția pământului
pe Elefant, aici, pe 
Libris, aici sau pe Cartepedia, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare

Interviuri

Interviu cu un anume domn Désérable

de / November 6th, 2018

Recunosc, spășită, că până să primesc invitația la evenimentul de lansare al cărții ”Un anume domn Piekielny”, în prezența carismaticului autor, nu știam nimic nici despre François-Henri Désérable, nici despre domnul din titlu. Între timp, s-au mai schimbat puțin lucrurile:...

Citeste mai mult