bule pozitive și răul din ele

Despre bule (literare) pozitive și răul din ele

de / June 14th, 2019 / 96 vizualizari

Să definim bula, copii. Bula este turmița de amici, prieteni și cunoscuți cu care te-nvârți și te scalzi, online sau offline, în aceleași ape. Acele ape vă plac, sunteți de acord asupra temperaturii, asupra lipsei reziduurilor din apă sau, cine știe, a prezenței lor. Sunteți de acord cu ce să vă aromați, parfumați, condimentați apele. Discuțiile în contradictoriu nu depășesc niciodată niște limite, nu se ridică tonul, nu se supără nimeni, critica e constructivă și observațiile țin mai degrabă de finețe, de detaliu, nu de big picture.

Bula literară, desigur și mult prea evident ca să (mai) bat câmpii(le), este pășunea pe care îți strângi amicii, cunoscuții, prietenii și faci exact ce-am zis mai sus, numai că (și) cu cărți. Vă plac aceleași genuri, cam aceiași autori, câte un băiat din grup e mai hipsteraș decât tine și la Murakami se duce contra grupului, preferând Ryu, nu Haruki. Dar cam atât. Nu e loc de conflict, lamentare și suspin, e fericire cultă ca-n USR. Lăudăm aceiași autori, ne uităm la aceiași vloggeri de carte, îi citim pe aceiași bloggeri literari și rareori literați.

Fericită cu bula mea literară, cu oameni care apreciază aceleași cărți pe care eu la răsplătesc pe Goodreads cu 4 ori 5 stele, cu recenzii pe ancazaharia.ro sau aici, pe Serial Readers, și cu poze de #bookstagram în cantități deranjante pentru outsideri, dar etern înclinată spre a vedea partea goală a paharului, m-a lovit într-o zi deznădejdea născută din următorul fapt: dacă ratez ceva esențial fiind înconjurată doar de cei cu care împart aceleași pasiuni? Dacă, în lumea mea plină de poeți contemporani români și prozatori americani de prin 1920-1930, încurajez îndepărtarea de genuri și autori care poate că mi-ar plăcea chiar mai mult decât ceea ce citesc în mod curent și recurent?

Dacă noi, toți cei din bula mea frumoasă, rozuleț ca un tortuleț nesănătos, ratăm ceva esențial în timp ce suntem preocupați să ne batem reciproc pe umeri, asigurându-ne că facem bine ce facem și că am găsit ce ne trebuie și ne place și că nu avem nevoie de altceva? Dacă avem, de fapt? Dacă nu avem acces, astfel, la unele idei care ne-ar transforma câte un pic, dacă unele conexiuni nu se realizează la noi sub scalp tocmai pentru că „mnuu, dar eo nu citesc d-alea”. Orice ar însemna „alea”.

Concluzia e că, din ceva fear of missing out, poate voi termina cândva niște siropoșenii începute demult și care m-au scârbit tocmai din cauza contrastului prea mare cu ceea ce prefer în mod obișnuit. Voi citi mai multe cărți de știință. Voi reciti Biblia. Voi lua notițe mai des și voi pune întrebări când nu-mi voi găsi răspunsurile. Voi cumpăra mai mult SF. Voi citi cartea tehnică a mașinii de spălat, poate așa înțeleg și de ce nu-mi merge funcția de îndepărtare a părului de animale.

Mi-e atât de groază acum ca bula mea (literară) pozitivă să nu fie, mai degrabă, un mare hău al ignoranței în care eu mă îmbăiez ca-ntr-un amestec paradisiac de lapte și miere, încât voi da puțin deoparte cupa cu nectarul cu care m-am obișnuit ca să testez sau să verific iar ceva tării, ceva siropuri din pagini nefamiliare, ceva rețete poate magice, dar cu siguranță diferite. Oricum, voi să nu faceți ca mine: nici 30 de ani și convingeri de nestrămutat de babă din peșteră. Să explorăm, copii, dă-o-n cocos cu pai de ignoranță! Că asta-mi pare a fi, la urma urmei, orice bulă.

Foto: pexels.com

# # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare