Cristina Boncea

Cristina Boncea: „Colegii de liceu sunt niște rahați cu ochi: au rămas pasivi la activitățile mele literare”

de / December 6th, 2016 / 1,177 vizualizari

După cum sper că ați observat deja, pe Serial Readers am început o serie de interviuri cu autori români tineri, citiți și apreciați, controversați și interesanți, dar mai ales cu multe lucruri de spus. De această dată este rândul Cristinei Boncea, autoare care a început să scrie seria Octopussy la 16 ani. Primul volum, Octopussy, a apărut în 2015, al doilea – Becks merge la școală – în aprilie 2016, iar la Gaudeamus s-a lansat și ultimul volum al seriei, Antidotul. Multă lume a remarcat-o de la debut și când am auzit eu despre ea, toată lumea se criza că o minoră a scris despre zoofilie și incest. Vedeți mai jos ce am vorbit cu Cristina Boncea.

De când scrii și cu ce ai început?

Scriu de când mă știu, cum vine vorba. Serios cred că m-am apucat pe la 10-11 ani, dacă vorbim despre proză. Pe atunci am reînceput eu să citesc câteva ceva și așa mi-a venit ideea că aș putea scrie o carte. Îmi amintesc că cineva mi-a lăsat odată un comentariu pe YouTube: „dacă la vârsta aia voiai să scrii o carte asta spune multe despre părinții tăi…”; încă nu știu cum să interpretez această frază, dar într-adevăr am petrecut mult timp singură în copilărie așa că am avut când să contemplez sensul vieții și alte teme filosofice, pentru a le pune pe viitor în lucrările mele. Scriam și poezie, dar simțeam că nu e ceva ce mă poate reprezenta cu adevărat. Octopussy s-a născut chiar în prima lună după ce am împlinit 16 ani, îmi amintesc și acum cu câtă sete îmi căutam ideile pentru a scrie cea mai bună carte posibilă numai și numai pentru editura Herg Benet. Sunt încă foarte mulțumită de debutul meu.

Cum s-au împăcat colegii tăi de clasă din liceu cu statutul tău de scriitoare publicată, citită, „validată” de public?

Colegii mei din liceu sunt niște rahați cu ochi, sincer. Majoritatea au rămas tăcuți, pasivi, la activitățile mele pe plan literar; de altfel, o mare parte din oamenii pe care îi aveam în viața mea în acea perioadă se găseau în aceeași situație. Nu a spus nimeni nimic iar mie nu-mi place să aduc vorba despre cărțile mele când am în față pe cineva evident dezinteresat de acest subiect. În continuare nu știu și nici nu vreau să știu părerea lor despre statutul meu de scriitoare. Când vine vorba de facultate, însă, lucrurile stau foarte diferit. Colegii de acum au reacționat din prima și deja am împărțit câteva copii prin clasă. Liceul e o perioadă foarte neagră din viața mea și de aceea prefer să nici nu mă mai gândesc la ea.

Cristina Boncea

Și cum s-au împăcat profesorii care, în majoritatea lor fiind niște conservatori și pudici, au aflat sau au citit despre zoofilie, incest și alte lucruri „șocante” din cărțile tale?

Habar n-am dacă au aflat sau nu. Știu că i-am oferit o copie dirigintelui, dar el este mai noncomformist. Profesoara de română din clasa a XII-a probabil a mai citit ceva din „Octopussy”, mi-a pus întrebări despre cărțile mele la examenul oral de la bac și a fost un episod foarte mișto. Nici eu nu am vrut să menționez nimic legat de „cealaltă viață a mea”, simțeam clar o diferență ca de la cer la pământ între cine eram eu cu adevărat și fața pe care mi-o arătam la liceu, cu toate constrângerile lor. Am preferat să închid și eu ochii și să mă prefac că nu există nicio carte, nicio autoare, niciun incest, nimic. Nu am vrut să-mi bat capul dând explicații, dar nici nu mi le-a cerut nimeni.

Suntem la al treilea volum din seria Octopussy – foarte tare, debut cu o serie întreagă, e multă muncă – și „Antidotul” are ceva care mă frământă: o teorie a Hyenei despre manele, mai degrabă apologie. Înseamnă asta ceva, vrei să ne transmiți o preferință personală? Nu, să fiu directă: asculți manele? (Dacă da, cum te influențează asta?)

Da, îmi plac absolut toate genurile muzicale. Părerea mea despre manele corespunde exact cu a Hyenei, volumul final este cel mai inspirat din viața autorului dintre cele trei. Nici nu cred că ar fi existat dacă nu mi s-ar fi întâmplat mie atâtea lucruri în ultima perioadă, dar după cum mi-a subliniat cineva recent: boala trebuie să aibă și antidot, nu? Vă las deci un citat:

Manele. Iubesc manelele. Da, eu fata cultă, scârbită de orice chestie de genul. Eu, cu mintea mea cât un purice, care nu putea nici în ruptul capului să o înțeleagă pe sora ei geamănă care se bucura de atâtea chestii cu atâta poftă de viață și o critica constant. Eu, Hyena Sugar, iubesc manelele. Am descoperit asta ascultând muzică arăbească și îndrăgostindu-mă de belly dance. Ritmurile alea îmi ung sufletul. Dacă trăiești în România, e imposibil să nu ai o opinie despre manele. A mea e următoarea… I love Romanian culture. Nu aș pleca de aici. (…)

E muzică de petrecere și eu am învățat să iubesc petrecerile. Am învățat și să dansez, și să mă pierd în instrumentale. Să gust din mai multe lucruri care am descoperit că îmi plac. Să cercetez înainte de a-mi da cu părerea. Salamul se ține unde vrea fiecare, cam asta ar trebui să se deducă de aici. În cur, în gură, în frigider, în playlist, în pizda mă-tii – tu ești un salam! Totul poate fi un salam, totul sau nimic. C’est ne pas un salam, e imaginea unei țări întregi. Nu, nu cântărețul, ci conceptul. România, țara tuturor posibilităților. Unde lucrurile nu sunt deloc așa cum par și nici nu trebuie să sapi prea adânc pentru a vedea asta. Cei mai frumoși oameni, oamenii mei.

Care-s cele mai nasoale lucruri pe care le-ai auzit despre cărțile tale sau despre tine după ce ai publicat?

Cristina BonceaN-am auzit nimic nasol de la oamenii relevanți, din industrie. M-am bucurat de susținerea celor pe care îi admiram cel mai tare și nu cred că oricine poate spune acest lucru. Cuvintele rele mi se șterg foarte repede din minte când mă gândesc, de exemplu, că înainte să public nici nu speram să stau cu Cristina Nemerovschi la bere și acum ne vedem la evenimente și vorbim ca și când am fi cele mai bune prietene dintotdeauna. Nu sunt genul de om care să nu suporte critica, dar sincer chiar nu am auzit ceva care să fie în același timp și negativ și logic despre cărțile mele. Pe mine nu mă deranjează, ci mă amuză faptul că unii oameni, care au pus prima dată-n viața lor mâna pe o carte, nu știu să facă diferența dintre autor și narator. Una e inspirația, alta e literatura propriu-zisă. Nu, nu m-am futut cu un câine, asta vreau să spun. Acum, prost să fii să memorezi citate cu lucrurile nasoale auzite… Am făcut puțin mișto de ele în volumul 2, dacă tot sunteți curioși :D.

Ce e cu obsesia asta pentru Andrei Ciobanu?

Andrei m-a cucerit de la primele rânduri, Suge-o Ramona a fost super intensă pentru mine și așa m-am gândit să fac și clipul care a atins zeci de mii de vizualizări în scurt timp. Mi-am dorit, bineînțeles, să-l și cunosc pe autor, ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2015. Îmi place de Andrei în tot ce face, toate proiectele lui – ca stand-up comedian, ca autor, ca om de radio. “Obsesia” este fix cum a apărut și pentru Cristina. Nu sunt mulți oameni care te fac să te simți așa, deci devine ceva natural să vrei să afli cât mai multe despre ei. Andrei Ciobanu este o altă persoană pe care o admir; susțin în continuare că nu degeaba cartea lui a fost best-seller în 2015. Chiar văd ceva special în el și sper să colaborăm pe viitor.

Cristina Boncea, Herg Benet

Ți-a fost vreodată rușine de pasiunea ta pentru scris și citit?

Niciodată. Mi-a fost mai rușine când am auzit diverși oameni spunând că cititul nu ajută la nimic și alte lucruri asemănătoare. “De ce scrii dacă nu câștigi bani din asta?” este iarăși un lucru absolut dezgustător pentru mine. Nu mi-e rușine cu nimic din ceea ce sunt, nici nu mi-a trecut vreodată prin mintre că aceste hobby-uri ale mele pot fi ceva pe care să vrei să-l ascunzi. E adevărat că niciodată, atunci când fac cunoștință cu oameni noi, nu le menționez instant despre pasiunea mea pentru scris sau citit, dar asta doar pentru că există fel de fel de reacții cu care nu vreau să am de-a face. Bineînțeles că în adâncul meu sunt mândră pentru fiecare carte citită sau scrisă, dar prefer să păstrez această bucurie pentru comunitatea online pe care am găsit-o – știu că există oameni care înțeleg astfel de lucruri și fără să trebuiască să le explic prea în detaliu. Voi sunteți oamenii mei.

Ai și un canal de Youtube unde postezi recenzii, dar nu numai. Ca o bătrânică îmbibată în conservatorism, vin și întreb: nu e prea multă expunere în online? Facebook, Insta, Youtube… unde te mai găsim? Sau te găsim în viața reală?

La Facebook am renunțat de ceva vreme, mai țin doar pagina oficială unde postez anunțurile evenimentelor sau link-uri către postările de pe blog. Sinceră să fiu, nici mie nu-mi fac extraordinară plăcere rețelele sociale, dar o mare parte din publicul căruia mă adresez activează în mediul online, așa că mă supun cerințelor publicului. Asta e doar pe jumătate o glumă – cred că aș putea depune mult mai mult efort în online decât o fac la momentul actual, dar prefer să-mi păstrez energia pentru a scrie sau a comunica față în față cu oamenii. În viața reală sunt mai greu de găsit pentru străini, va trebui să veniți la evenimente pentru a ne cunoaște. Am avut diverse experiențe cu cititorii cunoscuți pe net care aveau diferite pretenții de la mine și nu vreau să le repet. Categoric “magia” se întâmplă când nu sunt online, așa că mi-e indiferent dacă cineva pune prea mult preț pe astfel de lucruri, doar își pierd timpul și nu vor găsi ceea ce caută de la mine.

Care este cea mai proastă carte pe care ai citit-o vreodată?

Cele mai proaste cărți sunt convinsă că sunt cele pe care am știut intenționat să nu le citesc. Sunt foarte pretențioasă atunci când aleg o lectură nouă așa că dau greș de foarte puține ori, aproape niciodată. Chiar nu pot spune că am citit ceva complet lipsit de substanță, de obicei nu duc cartea până la capăt dacă acesta e cazul. Nu mi-au plăcut deloc anumite cărți din serii fantasy pe care le-am citit când eram mai mică, dar nu e una anume pe care să mi-o pot aminti acum.

octopussy
Literatura română de astăzi: mulțumită sau dezamăgită?

Foarte mulțumită, chiar dacă e formată dintr-o comunitate destul de mică de oameni: anumiți autori și cititorii lor. Eu cred că niciodată nu a fost literatura mai vie decât este acum, iar prin asta mă refer strict la conținutul său, nu neapărat la reacția publicului. Vor fi mereu mai multe tipuri de public, însă cred că cei la fel de “pretențioși” ca mine au în sfârșit o varietate largă de unde să-și aleagă cărți bune. Mă refer, în cea mai mare parte, la editura Herg Benet – proiect în care am crezut încă de când l-am descoperit, la începuturile sale, și în care e investit tot sufletul meu în materie de literatură. Cred că ies la iveală din ce în ce mai mulți autori tineri și talentați, care vor monopoliza piața nu doar cantitativ și vor rămâne în istoria literaturii române peste ani. Mă gândesc mereu cât de norocoasă sunt că am găsit atâția oameni minunați prin intermediul cărților… mulți nu au niciodată norocul de a găsi companie exact pe sufletul lor, unde să se simtă mereu acasă. Eu asta văd în autorii români de astăzi, cel puțin cei citiți și cunoscuți până acum, și sper doar să se mărească grupul.

Care-s cele mai faine cărți pe care le-ai citit în 2016 și pe care ni le recomanzi?

În 2016 am devenit obsedată de Vladimir Sorokin, de la care am citit Inimile celor patru și Kremlinul de zahăr. În mod deloc paradoxal, acum studiez rusa la facultate și pot spune că nicio altă limbă străină nu m-a mai pasionat în acest fel vreodată. Mi se pare că toate lucrurile care mi s-au întâmplat în 2016 mi-au condus pașii înspre Rusia și cultura ei bogată. Revenind însă la recomandări, mi-a mai plăcut foarte mult și Rockstar de Cristina Nemerovschi, cât și Neverland de Radu Găvan sau În Noapte de Haruki Murakami. Găsiți recenziile cărților pe site-ul meu, cristinaboncea.com.

Cărțile Cristinei Boncea sunt disponibile pe Elefant aici sau pe Libris aici.

# # # # # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

4 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare