Citesc poezie, o campanie pentru suflet

de / December 9th, 2015 / 527 vizualizari

De curând s-a lansat o nouă campanie online ce susține poezia, “Citesc poezie”. Această inițiativă dorește să readucă în viețile oamenilor poezia, acea emoție cu care ne-am întâlnit mulți cândva, însă pe care am uitat-o într-un colț de suflet. Pe pagina de facebook a campaniei (aici) putem citi atât confesiunile unor scriitori, critici și persoane publice cât și poezii de mult uitate sau des întâlnite.

2

Primul eveniment cu ocazia acestei campanii, “Citesc poezie”, are loc vinerea aceasta, 11 decembrie 2015, la Cărturești Verona, București. Mi-ar fi plăcut mult să fiu prin preajmă, însă poate va fi o ediție și prin Iași. Recomand cu căldură să participați la eveniment dacă sunteți disponibili, trebuie să sprijinim și să susținem astfel de campanii frumoase. Eu susțin campania prin folosirea hashtagului campaniei, #citescpoezie, pe care de asemenea vă îndemn să-l folosiți ori de câte ori vi se ivește ocazia.

În ultimul timp observ că se pune mai mult accent pe poezie, fel și fel de campanii extraordinare se lansează (ca cele de Ziua internațională a poeziei) și încearcă să evidențieze faptul că frumosul încă există, în noi și în jurul nostru. De ce? Pentru că suntem din ce în ce mai posaci, mai mohorâți și mai copleșiti de toate problemele cotidiene și uităm să mai zâmbim, să avem emoții și să avem grijă de trăirile sufletului.

De ce să citim poezie? Pentru că poezia e răspunsul la orice trăire, e emoție și sentiment, e farmec și împlinire.

Citesc poezie oricând am nevoie de-o confirmare la bucurie sau întristare. Presupun că majoritatea ș12143106_827171930737288_5502441335206855663_ntiți acea senzație când citiți ceva și în același timp dați afirmativ din cap, gen “da, despre asta-i vorba”, ca și cum poetul ar fi fost lângă tine și ar fi descris în cuvinte exact cum te simți. Poezia mi-e sprijin și confesiune, mereu mă simt mai bine după ce citesc câteva versuri sau transpun în versuri ceea ce simt (da, mai cochetez din când în când cu poezia). Poeta copilăriei mele e Otilia Cazimir, pe care și acum o recitesc cu drag, iar printre preferații actuali se numără Pablo Neruda, Ana Blandiana, Nichita Stănescu și Ionel Simota (bine, sunt mai mulți, dar aceștia sunt în capul listei). Poeții voștri preferați care sunt? Cu siguranță nici voi nu aveți doar unul singur!

Închei cu o poezie dragă sufletului meu:

POEM UNUI COPAC
Ionel Simota

La mine-n suflet încă-i primăvară,
În sânge port copacul înflorit
Ce pentru-ntâia oară m-a uimit…
Mi-a arătat cum e să nu te doară.

Lui mă dedic în fiecare seară,
Îi mângâi formele de alb nuntit,
Prin el mă simt şi eu înmugurit,
La mine-n suflet, încă-i primăvară…

Vin uneori furtuni şi mi-l doboară,
Eu îl ridic şi-l înfloresc mereu,
Îl iau în braţe noaptea când e greu,
Când plânsul, uneori, mi-l înconjoară.

Îi mulţumesc, cum pot, lui Dumnezeu,
Că n-a murit, din mine, propriu-mi eu…

# # # # #

Cornelia Popa

Mă bucur de lucrurile mărunte ale vieții, îmi pun o carte și-un termos cu ceai în coșul bicicletei, pedalez până-ntr-un colțișor al naturii și sunt cea mai fericită! Iar dacă am și-o bucățică de hârtie… imediat îi dau o formă și-un nou sens! O găsiți și pe: https://www.facebook.com/douamanute/

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare