Tu Caroline Kepnes

Ce mi-ai făcut, Tu?

de / June 4th, 2018 / 176 vizualizari

Mă tot gândesc la ce a însemnat această carte pentru mine și pur și simplu nu-mi găsesc cuvintele atât de ușor. Mi se întâmplă rar să “amuțesc” în fața unei recenzii de scris, fiindcă în general am o listă de criterii clare: bifat, bifat, bifat, deci carte bună.

Dar cu “Tu” nu pot face asta (sau ar trebui să zic “cu tine”?). “Tu” e cartea care m-a “bifat” ea pe mine. “Tu” a inversat rolurile firești – cititor – partea activă, carte – partea pasivă. Mă simt invadată de ea. Și nu într-un sens rău dar, ca să fiu la ora sincerității, nici într-un sens prea curat.

Una din întrebările cu care am rămas în urma lecturii este: sunt oare și eu o (mică) psihopată? Nu că am rezonat, dar aproape am fuzionat cu personajul principal, care este un psihopat veritabil. Cât timp am citit, eu și el am devenit aproape una și aceeași persoană. Iar când nu eram una și aceeași entitate, el se afla – la nivel metaforic – prin niște locuri despre care nu pot vorbi.

Acest personaj pe nume Joe Goldberg, librar de profesie, m-a făcut să redescopăr natura umană. Prin ochii și prin gândurile lui, am cunoscut o sumedenie de comportamente intime ale celuilalt personaj, feminin, pe care le cunoșteam doar la propria persoană. Fiindcă nimeni nu vorbește despre aceste lucruri, dar Joe vorbește. Și o face necenzurat, dur, în același timp logic și calculat, la fel ca fiecare mișcare a sa, de altfel. Și de fiecare dată vorbește în cunoștință de cauză.

Tu, Caroline Kepnes

În altă ordine de idei, avem o scriere excelentă și o poveste incredibil de captivantă, a unui individ bolnav care urmărește o fată prin intermediul unui telefon furat de la ea. Îi urmărește conversațiile pe mail cu prietenii, locurile în care merge, lucrurile pe care le vrea. Suferă de lipsă de empatie – caracteristica definitorie a psihopaților – și de un atașament nefiresc, care vor avea cele mai groaznice consecințe, dar nu neapărat însoțite de regrete. Cartea are o acțiune din care simți nevoia să guști, precum din desertul preferat, atunci când poftești intens la ceva cu zahăr. În momentul acela, ca și în momentele acestei lecturi, o parte a minții se “blochează” – mie mi s-a blocat. Și am simțit cu atât mai intens activată cealaltă parte, care coordonează poftele, care este simplă, irațională, un pic mai jos în piramida evoluției. Trebuie să felicit autoarea fiindcă mi-a activat asemenea instincte, tocmai în timpul unei activități pur intelectuale precum cititul.

În final, ca recomandare, am pentru cartea “Tu”, scrisă de Caroline Kepnes, tot două sunete, la fel de simple: DA! Puține “Da”-uri sunt mai Da de atât. Nu doar ca o nouă carte de pus pe listă, dar ca o provocare de redescoperire a sinelui, până în cele mai intime straturi. Fiindcă aparent, și realitatea cărților e la fel de dură ca a noastră: nu ajungi să te redescoperi prin cărți de autori care promit să-ți ofere asta, ca Mircea Eliade. Ci prin cărți despre care nici nu bănuiai că o vor face. Cum ar fi cele scrise din perspectiva unui psihopat care-ți invadează intimitatea și realizezi cât de mult îți place de fapt.

Comandă cartea pe Libris, aici, pe Cartepedia, aici sau pe Elefant, aici>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare