anticariat

Cărțile cu miros de istorie. D-ale anticariatului, o pasiune aparte

de / March 16th, 2018 / 450 vizualizari

Foarte recent, chiar în urmă cu câteva zile, a avut loc, la Romexpo, o nouă ediție Antique Market, târg de carte veche, obiecte de artă și antichități. Acesta nu se aseamănă cu alte târguri de carte, cum ar fi Bookfest, Gaudeamus sau Kilipirim (apropo, oare ce se mai întâmplă cu Kilipirim? altfel zis, se mai întâmplă?). Prezența vizitatorilor este mai redusă, se adresează către ceea ce am putea numi un public țintă, care știe exact unde și de ce vine. E locul în care se întâlnesc toți anticarii și colecționarii din țară și din București, unde aceștia pun țara la cale și unde se laudă cu achizițiile făcute.

anticariat

Aici toată lumea se cunoaște cu toată lumea, totul se negociază la sânge, ultimul preț nu este niciodată ultim, nimic nu este bătut în cuie. E o vorba în comerț care spune, referitor la relația dintre vânzător și cumpărător, cam așa: dacă fiecare crede că l-a păcălit pe celălalt, înseamnă că afacerea a ieșit bine pentru amândoi. Cu speranța că nu voi supăra pe nimeni cu afirmația mea, m-aș hazarda să zic că se potrivește destul de bine.

Lumea cărților vechi, a antichităților, este una fascinantă și în care, odată intrat, ești marcat pentru totdeauna, îi aparții. E mai mult decât un hobby sau o pasiune, e un mod de viață. Așa cum e și în cadrul serviciilor de spionaj, niciodată nu te retragi cu adevărat. Ei bine, s-a întâmplat ca acest eveniment, acest târg să-mi trezească niște amintiri și niște senzații nu neapărat uitate sau adormite, dar mai degrabă învăluite de agitația zilnică ce ocupă mintea și timpul.

anticar

Eram fraged când m-am angajat la primul anticariat, aveam doar 19 ani. Și, printr-o serie de circumstanțe fericite plus aranjamente făcute la nivel de Univers, am nimerit la cel mai select din București. Nu spun asta ca să mă laud, cunoscătorii și cititorii ar trebui să știe faimoasa rețea de librării și anticariate cunoscută sub numele de Grupul Noi. Cea mai mare, Librăria Noi, se afla la Sala Dalles, iar anticariatul era în interiorul acesteia. Privind retrospectiv, n-aveam nici 20 de ani, nu știam de capul meu, dar lucram în cel mai tare anticariat. Eram, da, un cititor împătimit, dar cam atât. Mind blowing, cum s-ar zice, pentru mine! Dar nu vă imaginați că rupeam norma pe acolo, eram un fel de lemn Tănase, o stâncă inamovibilă, stăteam unde mă puneai în timp ce răspundeam monosilabic solicitărilor clienților. Într-adevăr, cu timpul am învățat multe secrete ale meseriei, dar asta e deja altă poveste.

carti cu miros de istorie

Interesant a fost că acolo n-am învățat doar despre cărți vechi, ci și despre oameni și cum să nu-i judec la prima vedere. Eram superficial, lucru absolut normal la vârsta aceea. Îmi vine în minte un episod în care un client, deja etichetat în mintea mea doar ca un privitor ce se credea la muzeu, asta datorită faptului că era imbrăcat sărăcăcios și încălțat cu papuci, a intrat în anticariat. Spre surprinderea mea, îmi cere să-i arăt o carte din vitrina unde le țineam pe cele mai deosebite, cărți ce aveau prețuri destul de mari. Îl priveam cu reticență, poate chiar cu aroganță, dar nici nu aveam vreun motiv plauzibil să-l refuz. Așa că o scot din vitrină și i-o arăt. Nu mai țin minte ce titlu era, dar țin minte că omul a studiat-o vreo două minute, spune “o iau”, scoate banii, mi-i înmânează, pune cartea în buzunar și pleacă mulțumindu-mi. Cartea costa 700 lei (asta în 2005), țin minte perfect; tipul nu a comentat prețul și nici măcar nu a cerut reducere, ar fi fost un lucru absolut normal într-un anticariat. Ei bine, cam de atunci m-am prins eu că nu-i bine să te iei după aparențe.

Acestea fiind zise, aici închei, cu speranța că ne vom mai mai încrucișa pașii în lumea captivantă a cărților vechi.

Va urma…

# # # # # # #

Costin Beda

Îmi plac deopotrivă trecutul și viitorul, deși sunt bine ancorat în prezent. Trăiesc mai multe vieți prin cărțile pe care le citesc. Ai putea să dai de mine prin vreo librărie, cu nasul într-un roman de Stephen King, ori poate colind străzile făcând fotografii. Dacă nu, sigur mă ascund într-un local, ascultându-l pe Bob Marley.

6 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare