Când m-au dus în eroare cărțile citite

Când m-au dus în eroare cărțile citite

de / October 15th, 2019 / 102 vizualizari

Nu auziți asta prea des. Probabil nu o auziți niciodată: ca o carte, sau în general cărțile citite, să te facă în anumite privințe mai naiv în loc de mai înțelept.

Recunosc faptul că în anii de liceu și facultate, stilul realist nu a fost punctul meu forte, fiind atrasă de cărțile mai… romantice să zicem. Sau cele care se concentrează mai ales pe firea umană și evoluția acesteia decât pe fapte și noțiuni concrete ale realității. Iar aici nu mă refer la cărțile de duzină, pe care le recunoști de departe și în care oricum nu te încrezi prea mult de la început. Ci la cărți foarte bune, considerate de căpătâi, care totuși, te pot duce în eroare din punct de vedere al mesajelor transmise. Desigur, cel mai mult contează percepția fiecărui cititor în parte, iar aici este mult de discutat și diferă de la caz la caz.

În cazul meu personal, nu a existat neapărat o carte anume care să-mi fi indus un mesaj greșit despre viață. A existat mai mult o tendință de a gândi într-o anumită direcție, pe măsură ce mi se întipăreau în minte mesajele tuturor cărților citite. Am evoluat în acea direcție odată cu cititul cărților, pentru ca apoi realitatea să vină și să contrazică destul de brutal ceea ce eu deja consideram ca fiind un tipar după care aș putea să mă ghidez.

Concret, aici mă refer la prejudecățile noastre unii față de alții. Ceea ce ne transmit multe cărți – unele subtil, altele mai direct precum cunoscuta “Mândrie și prejudecată” a lui Jane Austen (care a fost preferata mea ani la rândul), este faptul că nu trebuie să judecăm oamenii după câteva idei pe care le-am auzit despre ei sau chiar despre câteva lucruri văzute. Firea umană este considerată complexă, profundă și contradictorie. Cărțile ne arată că putem descoperi diamante în noroi, că în fiecare om există un univers care merită descoperit și că aparențele sunt înșelătoare.

Este acesta un mesaj greșit din punct de vedere al realității? Majoritatea dintre noi poate chiar îl considerăm real. Cărțile nu ne duc în eroare, nici vorbă!

Actori Mandrie si prejudecata

Iată ce mi s-a întâmplat mie, totuși, de prea multe ori: am cunoscut uneori oameni pe care intuiția mea i-a catalogat într-un anumit fel. A venit logica, cu multele ei cărți citite și mi-a spus că am prejudecăți. Să le dau o șansă! După câteva luni de șanse, în care toate lucrurile au decurs conform primei intuiții, mi-am dat seama că tendința mea de a fi deschisă și de a nu pleca de la idei preconcepute, m-a făcut să pierd timpul cu prietenii sau relații de proastă calitate.

În cărți se pot forma legături între cele mai diferite tipuri de persoane. Prin asta te și surprind anumite cărți: prin alăturarea reușită a unor elemente sau personaje aproape complet diferite! În realitate, m-am lovit de bara strict ascendentă a graficului: cu cât ai mai multe în comun, cu atât relația sau legătura merge mai bine. Am testat de câteva ori dacă aș putea coborî sau urca o treaptă pe acel grafic imaginar și mult prea liniar – la urma urmei suntem toți ființe vii, ne putem înțelege, nu? Răspunsul destinului a fost scurt, NU.

Situațiile în care ni se spune să nu catalogăm o persoană conform clasei sociale, rasei sau naționalității din care face parte: fiecare dintre noi are în el cel puțin o pătrime din prejudecata care-i este alocată. Probabil și eu, probabil și tu, dar nu ne dăm seama de asta la noi. Suntem niște produse finite ale mediului din care facem parte. Dacă am primit rău, rău oferim înapoi. Dacă am crescut cu mulți bani, sufletul ni se scaldă, poate nu într-un bazin de plăceri materiale dar într-un iaz mai mic, cu siguranță. Și dacă am crescut în junglă precum Tarzan sau Mowgli, nu vom avansa de la condiția de animale, așa cum au făcut cei menționați.

Am vrut mereu să acord șanse, să cred – așa cum mi-au spus cărțile citite – că firea umană e complexă și surprinzătoare, că oriunde poți găsi ceva care să-ți ofere o revelație și să te facă să lași stereotipurile deoparte. Poate e un efect al creșterii excesive a populației sau poate nu. Dar experiența de viață până în acest punct m-a făcut să înțeleg că ideile preconcepute și catalogarea oamenilor după primele impresii nu sunt nicidecum o limitare a minții. Ci un bun mecanism de apărare.

Foto: Pexels.com

# # # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare