Cand distanta se masoara in emotii

de / November 24th, 2012 / 278 vizualizari

Extremely loud & incredibly closeIf things were easy to find, they wouldn’t be worth finding.

Extremely Loud & Incredibly Close (2011), filmul lui Stephen Daldry, a fost incredibil de aproape, dar totusi ceva i-a lipsit, ca sa pot acum sa declar fara ezitare si din toata inima ca mi-a placut.

Nu ii condamn pe americani ca exploateaza la maxim subiectul atentatelor de la 11 septembrie (nu facem si noi la fel cu Revolutia din ’89?). Mai ales ca filmul de fata nici nu mi se pare ca are legatura prea mare cu acest subiect. Thomas Shell ar fi putut sa moara oricum, dar s-a ales o varianta care sa atinga cat mai multe inimi. Cati americani nu au pierdut pe cineva drag in acea nefasta zi de septembrie? Oskar Shell, protagonistul filmului, este doar unul dintre acestia. Doar ca, la cei 9 ani ai sai, ii este greu sa conceapa ca viata ar putea sa continue fara tatal sau, cel care ii era partener de joaca si cel mai bun prieten. Cuvintele lui Oskar rezuma cel mai bine esenta filmului: “If the sun were to explode, you wouldn’t even know about it for 8 minutes because thats how long it takes for light to travel to us. For eight minutes the world would still be bright and it would still feel warm. It was a year since my dad died and I could feel my eight minutes with him… were running out.”

In incercarea lui de a prelungi aceste opt minute pentru totdeauna, Oskar cauta sa dezlege ultimul mister pe care tatal sau i l-a pregatit: trebuie sa afle ce anume deschide cheia pe care a gasit-o intr-unul din buzunarele de la o haina de-a tatalui sau. Singurul indidiciu pe care il are este numele Black, scris pe plicul in care era tinuta cheia. Asa ca se hotareste sa ia legatura cu toti cei cu numele Black, din New York.

Aventura lui Oskar capata o alta dimensiune cand se apropie de un batran fara voce, care locuieste cu chirie in casa bunicii sale. Revelatiile de care are parte in timpul cautarilor sale ii vor contura o noua perspectiva asupra vietii, descoperind in mama sa, simpla spectatoare pana atunci, un sprijin nebanuit.

Pelicula reuseste sa impresioneze (pana la lacrimi, zic unii), deoarece pleaca de la premiza ca orice drama este mai intensa cand este traita de un copil, mai ales de unul care sufera de sindromul Asperger. Si criticii se pare ca au fost impresionati, intrucat pelicula a fost nominalizata la premiile Oscar, inclusiv la categoria “cel mai bun film”. Doar ca nu a castigat. Dupa cum va spuneam: incredibil de aproape si totusi….

Bazandu-ma pe recomandarile cunoscutilor, altfel sta treaba cu cartea de la baza acestui film, semnata de Jonathan Safran Foer. Nici nu am citit-o inca, dar sunt convinsa ca este extrem de tare si mult mai aproape (de inima mea).

# # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Postul precedent

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare