Borco Ilin la clubul de lectura de la Penitenciarul Timisoara - Așteptăria

Păreri la cald ale persoanelor private de libertate din Penitenciarul Timișoara despre cartea Așteptăria de Borco Ilin

de / April 5th, 2018 / 117 vizualizari

Invitatul lunii martie la clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara a fost scriitorul și traducătorul Borco Ilin, care a (re)lansat volumul de proză scurtă Așteptăria în fața a 35 de deținuți.

Persoanele private de libertate și-au manifestat interesul față de întâlnire, participând activ cu întrebări și povestind din experiențele personale, discuțiile trecând dincolo de cuvântul scris și zburând spre pasiuni (motociclism, călătorii, muzică), libertate (și închisoarea minții și a propriei personalități în mijlocul societății) și limite (impuse sau autoimpuse).

Borco Ilin la clubul de lectura de la Penitenciarul Timisoara - Așteptăria

Întâlnirea s-a dovedit captivantă totodată și pentru scriitorul invitat, acesta spunând la final că:

Oamenii sunt dornici de discuții libere și sincere, nu de prelegeri. Sunt dornici de tratament imparțial, ca și când n-ar fi stigmatizați. Sunt dornici să vadă că cei care sunt în libertate sunt oameni ca ei, nu sunt mai speciali sau mai favorizați de soartă, ci doar de propriile alegeri în viață. Sunt curioși de dialog cu persoane, sătui de părerile și poveștile colegilor de detenție, vor ceva proaspăt, altfel, și, în consecință, au dorința să poarte dialoguri, să împartă opinii, să afle alte convingeri, să participe.

La ultima întâlnire din lună am dezbătut întâlnirea cu Borco și, implicit, cartea lui, iar părerile au fost atât de diferite… S-au conturat două tabere de discuții, iar împărțirea s-a făcut pe baza unui singur criteriu definitoriu: crescuți (sau nu) în partea de sud a orașului Timișoara. De ce tocmai acest criteriu? Pentru că proza lui Borco este una autobiografică, cu un puternic accent „de calea Șagului“ (zonă a orașului), după cum observa și scriitorul și jurnalistul Marcel Tolcea în prefața cărții:

“Vocea autorială e cea a unui personaj care își străvede copilăria prin lentila unui jurnalist precoce și poet matur. Este o lume în care personajele au aură mitologică și încărcătura unor coduri morale adânc scrijelite. Un jurnal al devenirii și al dării de seamă. Personajul principal este pusta bănățeană și orașul Timișoara, cu personajele care zugrăvesc în mod cinematografic lumea în care am crescut și lumea paraleleă, imaginară despre cum am vrea să fie totul.”

Timișorenii „autohtoni“ s-au regăsit cu totul în poveștile lui Borco, ca într-o chinestezie a amintirilor:

Așteptăria este o culegere de texte, întâmplări care tratează diversele viziuni ale autorului Borco Ilin. De fapt, Așteptăria este stația de autobuz nr. 33 sau tot la fel de bine poate fi un butique care vinde țigări și cafea sau stația de taximetre. Amintirile adolescentului Ivan cu câinele său Odal sau gândurile groparului Rakum sunt transpuse cursiv și realist în povestirile autorului. Lumea descrisă este autentică, vie, mistuitoare, asemenea mizelor pe care el și le-a fixat singur cu o admirabilă adolescentină naivitate. O lume în care personajele au aură mitologică și încărcătura omenească a unor coduri morale bine definite. Autorul desenează cu ușurință trăirile sale pentru că nu minte și ne expune repetitiv până o să pricepem, până o să simțim mirosul răchie și de măhoarcă din crâșma satului. Lectura este interesantă, fiindcă autorul este spontan, descrie o realitate crudă, trăită. (D.D.I.)

Ceea ce impresionează e sinceritatea autorului și asumarea eșecului, o treaptă importantă în calea nețărmuită a devenirii de sine. Sper ca această carte să fie citită si de cadrele penitenciarului, e o lectură care merită. (O.A.)

În prima parte a cărții, autorul dorește să ne confirme că alcoolul nu este bun, plăcut. Astfel, alcoolul îți poate da o stare de așteptare continuă, ca și când timpul a stat în loc, o zi, două zile, zece zile sau, mai bine zis, așteptarea poate dura atâta timp cât bea. El își continuă proza ca și o întâmplare din viața lui reală, plină de trăiri și amintiri, din care iese la iveală un caracter oscilant în scrisul său de-a dreptul visător. Dorește să bea de la prima oră a zilei, dar dorește și ca Odal, câinele său, să reapară din moarte, dacă ar fi posibil să se însoare, iar cererea să fie mult mai specială, pe un cal alb. (A.M.)

Borco Ilin la clubul de lectura de la Penitenciarul Timisoara - Așteptăria

Pe de altă parte, timișorenii „de import“ nu s-au regăsit în carte, au parcurs-o cu greu, fără să simtă și resimtă trăirile autorului:

În prima parte a cărții este povestea unui băiat frustrat, care este nemulțumit de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui și de tot ceea ce i se întâmplă. Dar problema lui in general este alcoolul.

Autorul își povestește toate trăirile și amintirile petrecute în copilăria sa, cât și poveștile unor oameni chinuiți de timp si de vremuri.

În toate povestirile din carte am observat o imagine recurentă: alcoolul este prezent peste tot, scriitorul își povestește propria copilărie trăită într-un sat frumos pe care nu-l poate uita și care îi trezește amintiri frumoase.

Visează încă din copilărie să se însoare ca un Făt Frumos, venind pe cal alb, așteptat de prințesa lui. Sătul de viața de rahat trăită în țara noastră, a decis să plece fotograf pe un vas de croazieră pe Mediterană. Și, în sfârșit, după un timp își găsește iubirea. Se hotărăște să facă nuntă, dar numai nuntă nu iese, se îmbată și îl călărește pe Lord, calul bătrân pe care visase toată viața să apară la propria nuntă, dar în final rămâne fără prințesă. Se retrage apoi la o stână, unde încearcă să se regăsească după atâția ani de beție și chefuri, și după doi ani își găsește o iubită medic psihiatru.

Clar, omul nu rămâne nici cu ea, că nu o iubește, el iubește fata din visul lui, o fată imaginară.

Abia la final am înțeles că poveștile sunt făcute la un pahar de alcool. Nu aș mai citi asemenea povești, sunt foarte plictisitoare! (F.V.A.)

Borco Ilin la clubul de lectura de la Penitenciarul Timisoara - Așteptăria

Personal, consider Așteptăria o carte bună, tocmai pentru că poate genera păreri atât de diferite. E o carte pe care o iubești sau o urăști, nu există cale de mijloc, iar ăsta e un feedback excelent pentru autor. Ca să nu mai spun cât de carismatic a fost Borco Ilin la întâlnire, natural, spontan, deschis și plin de umor, invitatul ideal pe care poate cineva să îl aibă la o întâlnire de carte.

Vezi toate articolele despre clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara >>

# # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare