6 cărți pentru copii

6 cărți pentru copii cu lecții metaforice din viața de zi cu zi

de / December 4th, 2017 / 518 vizualizari

Uneori, cărțile pe care le citesc cu cel mic îmi amintesc de situații prin care am trecut împreună… sau ne oferă soluții și explicații la întâmplări care ne-au ridicat semne de întrebare sau ne-au produs îngrijorări. Mai mult, ce copii nu adoră poveștile? Iar asta e un lucru extraordinar, deoarece au un rol pozitiv și important în educația copiilor, în special când vorbim despre poveștile cu tâlc (cu morală), care oferă celor mici învățămintele necesare pentru o educație corectă și un caracter puternic. Confucius spunea: “Dacă planul tău este pentru un an… plantează orez. Dacă planul tău este pentru o decadă… plantează copaci. Dacă planul tău este pentru o viață… educă oamenii.” Cu ajutorul poveștilor, copiii rețin mai ușor informațiile noi, află răspunsuri la multe întrebări și își trag mai ușor învățămintele. Așa că… de ce să nu citim povești?

Mai jos puteți citi despre câteva cărți minunate care nouă ne plac tare și contextul în care le-am citit sau răspunsurile pe care le-am aflat lecturându-le. Sper să vă placă la fel de mult și vouă!

Nu pot dormi, de Owen Hart și Caroline Pedler

Nu pot dormi, de Owen Hart si Caroline PedlerSomnul (sau lipsa dorinței de a dormi) e un subiect de mari tensiuni la noi în casă. Odată cu venirea vremii urâte, puștiul meu nu își mai consumă energia afară, alergând, sărind, ci se joacă tot mai mult în casă, ceea ce nu îi consumă suficient energia. Așa că… nu poate dormi. Când am citit prima oară această povestioară, ne-am distrat împreună identificând toate scuzele pe care le folosise și el când nu reușea să adoarmă… și câteva în plus! E o carte minunată, mai mult despre prietenie decât despre insomnii: Cârtița și Șoricelul călătoresc noaptea la bordul bărcii Somonul Săltăreț pe râu, încercând să se odihnească. Șoricel este deja somnoros, pe când Cârtița nu-și găsește locul: întâi îi este frică de întuneric, apoi e prea lumină, îi este prea frig, iar mai târziu prea cald. Oare vor reuși până la urmă să se cufunde în lumea viselor? O poveste tocmai bună de citit seara, la culcare. Și o lecție a răbdării pentru mine, căci eu m-aș fi enervat, spre deosebire de Șoricel, care a încercat să îl facă pe prietenul său să se relaxeze și să adoarmă liniștit.

Nu vreau un iepuraș, de Ingrid Prins și Jelena Brezovec

Nu vreau un iepuras, de Ingrid Prins si Jelena BrezovecCartea asta am pus-o bine. În vară, am constatat că unul dintre cei 3 câini dragi ce ne păzeau grădina și livada zăcea nemișcat lângă gard. Murise în cele nici 12 ore în care noi lipsisem. Nu am știut cum să reacționăm în fața celui mic, care avea puțin sub 3 ani, așa că l-am înlocuit cu unul aproape identic, fără ca el să observe; așa, am evitat discuții pentru care nu eram pregătiți. Apoi, cel de-al doilea cățel a murit în timpul unei furtuni năprasnice. De această dată, puștiul nostru i-a remarcat lipsa; așa că am inventat o poveste frumoasă, cum că ar fi plecat să își vadă familia. La 3 ani, astfel de povești sunt de succes. Mai avem 3 câini acasă, din care unul este “Issa, prietenă”, iar odată ce cel mic va crește, nu vom putea să mai acoperim moartea lor cu povești cu happy-end, de aceea consider că această carte este o minunată oportunitate de a aduce în discuție cu cei mici dispariția animăluțului preferat, de companie: Timmy nu vrea un iepuraș, însă într-o zi, apare unul la ușă. Băiețelul încearcă în fel și chip să scape de el, dar nu reușește. De ce nu vrea Timmy un iepuraș? O poveste emoționantă despre sentimentele care-i leagă pe copii de animăluțele lor. Cățelușa Issa are 7 ani, are probleme cardiace din naștere, așa că încet, încet ne pregătim… și Greuceanu știe că nu o vom uita niciodată și că ea are un loc aparte în inima noastră, iar când nu va mai fi printre noi, nici un alt animăluț nu o va înlocui.

Nu spălați acest urs, de Sam Hay și Nick East

Nu spalati acest urs, de Sam Hay si Nick EastJucăriile de pluș sunt un cadou la îndemână pentru toată lumea: când nu știi ce să cumperi unui copil, cu un urs de pluș sigur nu dai greș! Dar ce faci când toți musafirii gândesc la fel? Armată de jucării de pluș, logic! O așa armată s-a încolonat și pe dulap în camera lui Greuceanu: pisici, câini, urși, reni, girafe, elefanți și multe alte animale pufoase… ba unele jucării mai scoateau și sunete sau luminau… mereu am zis că cei care aduc copiilor jucării care cântă continuu cu siguranță vor să îi pedepsească pe părinți! Ei, o astfel de expoziție de jucării de pluș este o minunată sursă de praf și acarieni, motiv pentru care periodic centrifugam în mașina de spălat întreaga armată colorată. Într-o noapte însă ne-am trezit brusc speriați: răgete puternice răsunau din camera celui mic. Am sărit din pat ca arși, bezmetici căutând sursa fantomei – doi soldați pufoși își manifestau nemulțumirea vocal: au început brusc să… ragă… căci erau doi dinozauri! Cu greu i-am calmat, a fost nevoie să se usuce complet ca să tacă. Definitiv! Cartea aceasta mi-a amintit de episodul haios: când tati ignoră eticheta Ursului pe care scrie nu spălaţi acest urs, provoacă un dezastru în toată casa, căci din maşina de spălat iese un cu totul alt Urs. Schimbarea este extraordinară, dar nu fizic, ci ursulețul de pluș prinde viață și face o groază de năzbâtii și ghidușii. Așa cum tata este atent când vrea să îl spele pe Iepure, așa și eu am mare grijă acum ce jucării de pluș bag la spalăt: nu vrem să repetăm întâmplarea nocturnă!

Vreau o îmbrățișare, de Sophie Schoenwald și Nadine Reitz

Vreau o imbratisare, de Sophie Schoenwald si Nadine ReitzCând am fost prima oară la grădina zoologică, piticul meu a fost uimit să descopere că există mai multe specii de pinguini. Era atât de entuziasmat, le imita mersul, încerca să identifice rolul fiecăruia în cadrul familiei, le imita țipătul. Așa că atunci când a văzut această carte, și-a amintit de întâlnirea cu simpaticele păsări și a fost încântat să intre în jocul sugerat în poveste: un pui de pinguin se pierde de părinţii lui. Va reuşi el oare să-şi regăsească familia? O poveste adorabilă, concepută sub formă de joc, în care copiii vor putea mângâia, îngriji şi alinta pe micuţul şi drăgălaşul pinguin. Și, mai ales, îl vor putea îmbrățișa la final. Care copil nu adoră îmbrățișările?

Marea aventură a lui Bobiță, de Jennie Poh

Marea aventura a lui Bobita, de Jennie PohGreuceanu e la vârsta la care își dorește să fie independent: “Elic poate!” Ca părinte, în astfel de momente vezi numai impedimentele și rezultatele negative, îți e teamă de pericolul la care s-ar putea expune cel mic și încerci să îl protejezi, dar apoi îți dai seama că nu îl poți ține mereu într-o bulă de cristal, ci trebuie să îi lași libertatea să descopere că poate și singur, cu propriile forțe și prin propriile metode. Această carte mi-a arătat încă o dată că așa trebuie făcut, după ce am citit de nenumărate ori acest lucru în cărțile de parenting: Bobiţă, ariciul, trebuie să plece în prima lui mare aventură – să găsească de mâncare. Dar oare este pregătit? Acesta descoperă că, dacă ai puțină imaginație, găsești curajul de care ai nevoie pentru a te putea descurca în lumea largă. Mai ales când mama are toată încrederea în tine!

Cizmulițele magice ale Elizei, de Amy Sparkes și Nick East

Cizmulitele magice ale Elizei, de Amy Sparkes si Nick EastCare copii nu adoră să sară în bălți, după ploaie? Al meu cu siguranță are o pasiune apare pentru această activitate! Iar eu îi susțin plăcerea: și eu, la rândul meu, săream în toate bălțile pe care le întâlneam pe drum, cu toate că știam că urma o chelfăneală acasă. Noi avem însă o înțelegere: sărim (împreună!) în bălți doar la întoarcerea acasă, când mai avem puțin până ajungem, ca să evităm răcelile. Altfel, distracția să continue! Așa că pentru noi povestea aceasta are o semnificație aparte: Eliza primește în dar, de la mătușa ei, niște cizmulițe magice – ele fac să apară din băltoaca din fața casei o creatură ciudată, dar extrem de amuzantă, alături de care fetița are parte de aventuri și face o mulțime de trăsnăi. Și împreună reușesc să iasă din monotonie și să aibă o zi minunată. E o carte foarte drăguță, cu ilustrații vesele și versuri nostime, perfectă pentru prichindeii pasionați de săritul în bălți. Și poate fi, de ce nu, un pont pentru părinții reticenți: apa din băltoacă poate fi magică (sau oare pantofiorii sunt cei magici?!?).

 

Poate că frumusețea acestor povești stă tocmai în faptul că sunt o metaforă simpatică a vieții de zi cu zi. Ele nu doar ne ajută să învățăm copiii lecții importante, ci le transformă în aventuri interesante, din care își extrag singuri învățămintele și le țin minte mai ușor și pentru mai mult timp. Ce altceva ne putem dori mai mult?

 

Comandă cărțile pe Elefant, aici, pe Libris, aici, și pe Cartepedia, aici>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare