librarie

3 lucruri cu care am rămas după 3 ani de librărie

de / December 13th, 2017 / 581 vizualizari

Aceste 3 lucruri sunt, mai degrabă, 3 deprinderi eficiente, ca să nu zic că am plecat din 3 librării fără să fi învățat ceva util în viață. Bine, mi-ar fi plăcut să fie ceva material: o casă, o mașină, un pom de Crăciun, gata decorat cu fundițe argintii și globuri negre-n formă de skulls. Dar dacă salariul de librar te ține mai pe post și rugăciuni (Dă, Iisuse, să-mi ajungă salariul luna asta pentru facturi, lasă că văd eu ce fac cu restul!), măcar să fi deprins ceva util în viață, că nici nu știi când ajungi să ai nevoie de un om cu skilluri și n-ai de unde lua așa ceva, mai ales că noi, tineretul din ziua de azi, nțțț-nțțț, nu știm nici să ne ștergem la… gură fără o aplicație.

Împachetatul cadourilor

Habar nu aveam eu, acum o veșnicie, înainte să fi putut trece în CV ce librar destoinic am fost, că orice muritor nepriceput poate învăța cum să împacheteze ceva, (aproape) orice și să-l facă pe acel ceva să arate ca scos din mâna elfului-șef. Și s-a dovedit a-mi fi util și acum, când a trecut… un an și jumătate de când nu mai sunt librar. Mai ales dacă ai și hârtia potrivită pentru ambalat (a se face diferența între cele lucioase și mate, cele groase și cele subțiri ca hârtia aia proastă prin care trece pixul, cele dublate cu carton sau nu, cele semi-transparente etc.), poți impresiona neamurile la care mergi în vizită cu cadourile atât de frumos împachetate încât n-o să le deschidă până data viitoare când mai mergi, adică în vreo 5-6 luni. Poți împacheta și căni (alea care vin fără cutie, deci cu extra blesteme la împachetat, dar nu e imposibil), poți împacheta și felicitări care sunt deja într-un plic colorat (pățit, bifat, am povestit aici).

sertarul cu ura

Manevrarea cutiilor mai mari decât tine

Pentru că un bun librar e cel care cară tot și nu crâcnește, am învățat să-njur în capul meu, rar șoptit și tot rar și cu voce tare printre clienți, că nu e problema lor că am eu probleme, dar ce înveți după ce le termini de cărat îți e mai de folos.

Fie că le duci la gunoi pe aceste cutii ucigașe, după ce le-ai golit, deci ești nevoit să le tai și să le pliezi ca să ocupe cât mai puțin spațiu, de unde deducem că devii priceput și la a ordona și a maximiza spațiul, ba chiar a eficientiza lucrurile (că nu poți să ieși de 400 de ori din librărie ca să cari gunoiul, altfel sfârșești împușcat de colegul care rămâne singur până te duci tu-n China cu balotul de cartoane), fie că le păstrezi pentru că ai retururi de făcut, deci înveți cum să bagi în ele lucruri care nu acolo ar trebui băgate, operarea cu tot felul de cartoane dispuse în formă de cub ori paralelipiped te face bun la trimis pachete lui frate-tău. Vii acasă, după ce nu mai ești librar, și știi că ai să trimiți până-ntr-o altă țară tot felul de chestii care să-l facă să se bucure că nu-i acasă de Crăciun, să nu fie sufocat aici, așa că acum știi cum să tai cartonul, cum să faci o cutie fix pe mărimea care trebuie din una mare și lălâie, știi cum să faci una mai mare din două mici, știi care are nevoie de fund dublat și care scoci e nasol, deci trebuie dublat și el.

În poza de mai sus vedeți cum să folosești cutii goale și priceperea la împachetat ca să-ți decorezi zona sub-bradiană de Crăciun.

Empatizarea cu aproapele

Empatizarea cu aproapele, ale cărui bunuri sau poziții nu trebuie nici râvnite, dar nici luate-n bătaie de joc. Dacă n-aș fi fost librar, dacă n-aș fi fost vânzătoarea, dacă n-aș fi fost de partea „aia” a tejghelei, poate că la magazin aș fi fost și eu o vacă acum: aș fi mârâit superior că mvai, ce mă grăbesc eu, deși mai sunt alți oameni în fața mea și nu e vina nimănui că n-am luat cadouri din timp și că le iau la întâmplare pe 24, seara; aș fi urlat, fluturându-mi gelurile nemuncite că „Dar tu pentru ce lucrezi aicia, tu?”; aș fi cerut cu călcâiul pocnind în podea să vorbesc cu cineva, altcineva, superiorul, ce dacă tu ești ăla, nici n-ai cum să fii, că ești mică de înălțime și grasă, șefele altfel arată; aș fi trântit ușa la plecare, n-aș fi salutat la venire și efectiv n-aș mai fi căutat o baie pentru nevoi, că aș fi făcut tot ce-mi venea pe vânzătorul din fața mea, a cărui vină este, de cele mai multe ori, că e vânzător și atât.

Bine, dar am fost librar 3 ani, am rămas cu aceste hack-uri care fac viața mai bună. Și nu doar pe a mea, sper eu. Mai ales aia cu empatizarea. Contează, să știi, să nu fii bou. Nici de Crăciun, dar nici de Paște și nici în restul anului. Fie că ești librar, vânzător, dealer de caramele sau cucoană.

Comandă cartea Jurnal de librar pe Cartepedia, aiciElefant (ebook), aici, şi pe Libris, aici>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare