Luni de fiere
scrisa de Pascal Bruckner
CUMPARA CARTEA | Pret | Magazin |
---|---|---|
![]() |
28.47 lei * | ![]() |
![]() |
39 lei * | ![]() |
* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.
Editura: | Trei |
Autor (i): | Pascal Bruckner |
Numar de pagini: | 240 pagini |
ISBN: | 978-606-40-0637-0 |
Anul aparitiei: | 2015 |
Descriere: | Orice formă de iubire atât de armonioasă adăposteşte fie o dramă, fie o farsă latentă. Şi până şi la cel mai cinstit om rămâne întotdeauna destulă stofă ca să faci un ticălos. (...) Dacă există o manieră nobilă de a-l iubi pe celălalt până şi-n slăbiciunile lui, există un fel meschin de a-l vlăgui insistând asupra celor mai neînsemnate neputinţe ale sale. - Pascal Bruckner Oare e bine să trăim în convenţia de a fi împreună cu cineva până la sfârşitul vieţii, cu riscul de a ne distruge reciproc? Roman-cult plin de idei revoluţionare, Luni de fiere a devenit lectură obligatorie pentru toţi cei care îşi doresc libertatea sau libertinajul în cuplu. Pascal Bruckner vorbeşte aici despre criza cuplului modern, sătul de monogamie şi tradiţionalism. Cartea a fost ecranizată de Roman Polanski în 1992. „Ca acele fiinţe care repetă-ntruna singura aventură a existenţei lor, îmi povestesc viaţa cui vrea s-o asculte, doar cuvintele mă mai ajută să-mi exorcizez destinul, să reînnod firele pe care accidentul le-a rupt. O Penelopă pe dos, care reconstituie o tapiserie sfâşiată, vorbesc ca să continui să exist." Luni de fiere trasează în cel mai mic detaliu limitele psihologice ale plăcerii sexuale. - The Guardian „Ultimele cuvinte ale lui Béatrice îmi exasperaseră sentimentul de slăbiciune. Nu mai vedeam în jur decât adversari şi agresori, iar în urechea mea, hidosul, imposibilul de dezlipit apod îşi continua monologul jegos, clipocitor şi putred. — Crezi că o să se… A avut un gest obscen cu limba. — Prietena dumitale e gurmandă, a mea e pătimaşă, n-o să-ţi lase nimic." - Pascal Bruckner |
Carti similare cu Luni de fiere
Recenzii

Am inceput aceasta carte ca pe o provocare, avand in vedere parerile ce le citisem asupra continutului sau. Si totusi, am decis sa nu ma las influentata si sa-mi fac o parere proprie. Elementele celebre din ea sunt si cele mai oripilante, dezgustatoare chiar. Dar, daca nu-ti imaginezi vizual si olfactiv scenele respective, poti surprinde esenta povestii. Mie mi-a placut foarte mult...
Citeste mai mult
Am citit Luni de fiere la recomandarea unui prieten. Am inceput-o intr-o zi in metrou, apoi am continuat sa o citesc pe plaja, pentru ca sa o termin intr-un tarziu tot in metrou. Cand am dat ultima pagina, trecusem deja prin toate starile posibile cu aceasta carte: de la curiozitate, incantare, interes crescand, oripilare, greata, dezamagire, groaza, scepticism, speranta unui happy...
Citeste mai multScrie recenzie
Convinge-ti prietenii ca aceasta carte merita citita. Logheaza-te pentru a scrie o recenzie.
Comentarii

1.Asa stau lucrurile cum scrie andres si cartea duce pana aproape de ultima consecinta triumful biologicului, al somei cu cele doua instincte insotite de trei actiuni fundamentale, doua: digestia si
excretia fiind legate de primul, adica de conservarea individului si al doilea: de conservarea speciei, adica copulatia.
Intre spirit si soma sta totusi copulatia care are in spirit rasunetul numit iubire.
Si cum daca iubire nu e, nimic nu e, atunci prin eliminarea laturei spirituale pastrand doar ce se poate numi doar inteligenta cu ratiunea ce o insoteste, acestea devin sclavele somei si soma nu e
capabila sa satisfaca infinitul de posibilitati ale spiritului chiar si decazut cum apare el in aceste carti. Toate sunt povesti despre spiritul decazut. Caci despre spiritul nondecazut nu prea se mai
poate scrie nimic dupa noul testament ci doar se poate trai si eventual povesti trecerea de la unul la altul cum au povestit un Nicolae Steinhard o maica Siluana si probabil inca altii.
2. Sciitura autorului este corecta, de inspiratie Celiniana pasajele descriptive scatologice demne chiar de un emul al acestuia recte San Antonio, dar este didactic, primul elemnt de didacticism find
metoda simpla de poveste in poveste, caci daca timpul prezent este mai greu de abordat cu mijlocul totusi al oricarui text literar care se citeste intr-o ora el acoperind macar zile ca in aceasta
carte , timpul trecut orict ar fi el de intins se poate concentra realist in povestirea din interiorul povestirii. Al doilea element este necnsistenta personajelor si ma refer mai ales la Franz care
au intr-o singura persoana mai multe personaje lucru daca ar fi fost urmat de scriitor ar fi trebuit sa renunte la tehnica povestirii in povestire si sa scrie un roman in sensul canonic ceea ce
evident era mult mai dificil. Pascal Bruckner este si filozof si ca si Eco foloseste astfel de metode la care scriitorii de tip Preda sau Barbu sau Fanus Neagu nu ar recurge.

:) pe el il aveam si eu in minte. dupa 3 brucknere am citi Si daca e adevarat. o desfatare :)

Uite, o varianta ar fi Marc Levy. Scrie si frumos si delicat. Scrie superb! Si e departe de grozaviile lui Bruckner. ;)

mesajul asta e evident, cum spui, nu subtil.
continui sa cred ca placerea lui Bruckner e sa socheze, dand viata in 'realitatea' cartilor sale unor idei de neacceptat. exista ceva profunzime in spatele lor, insa 'morala' pe care
ne-o transmite e foarte diluata de tot scabrosul si eroticul din jur. probabil crede ca mesajul sau are sanse mai mari sa razbata daca rasare dintr-o atmosfera bolnava, si banuiesc ca se
intampla astfel in unele cazuri. ei pot sa-l citeasca in continuare linistiti. :)
sau poate nu pricep eu mare lucru, pentru ca mintea mea se chinuie in lumea lui. oricum, il salut voios si plec mai departe. prefer ambalaje mai delicate pentru idei :)

Iubirea fata de aproapele, evident! Ar fi o discutie luuuungaaaaaaa si cred ca e cam de dimineata pentru ea. Cred ca mesajul e destul de subtil dar asezt intr-un context destul de radical.

MV, stii pasiunea cu care ii spunea MO lui FOCA "Apasaaaaa!"? Asa iti recomand si eu tie sa citesti Iubirea fata de aproapele. Pana acum cred ca e cea mai buna cartea a lui Bruckner. Poate
ca
"imaginile" sunt socante, insa mesajul e puternic. Citesteeeeee-o!

Al doilea roman de Pascal Bruckner citit mi-a placut mai putin, dar a fost mai intens. Mult mai intens. Desi anumite episoade mi-au stranit repulsia, nu am putut sa il las neterminat.
"Luni de fiere" pastreaza acelasi tipar de povestire-in-povestire, intalnit si in "Hotii de frumusete". Dar asemanarile se cam opresc aici (sau poate inca sunt sub
influenta cartii si nu vad lucrurile prea clar). Romanul prezinta o poveste de dragoste dusa la extrem si, mai apoi, criza prin care trece un cuplu. Un subiect aparent banal, dar care in mainile
lui Pascal Brukner devine neasteptat de dur. La un moment dat incepusem sa ma intreb: imaginatie bolnava sau experienta personala? Iar finalul este in ton cu restul carti: socant si neasteptat.
Nu stiu daca sa mai citesc si "Iubirea fata de aproapele". Titlul ma atrage (de altfel, toate titlurile lui Bruckner mi se par foarte bine alese), dar din ce am auzit vorbindu-se
si despre aceasta carte, am impresia ca "Hotii de frumusete" va ramane singurul roman al autorului francez pe care sa pot sa il recomand mai departe fara teama ca o sa provoc indigestie.

Am citit jumatate si tot ce pot sa spun e ca ma bucur ca am inceput cu Hotii de frumusete. Daca ar fi fost aceasta prima carte de Pascal Bruckner pe care o citeam, ratam o carte buna. Pot spune ca e o
"carte de dieta": iti taie pofta de mancare.

Am citit 80 de pagini si pana acum e ok. Imi place cum e scrisa. Sa vedem de-acum incolo, caci presupun ca n-am ajuns inca unde trebuie. :))))

Sa inteleg ca trebuie sa-mi fac stoc de metoclopramid pentru cand ma apuc de citit cartea asta? :)))

acum ma faci sa citesc si Iubirea fata de aproapele. :)
in Luni de fiere, ceea ce-mi chinuie stomacul la fel de mult ca epoca scatofaga a amorului lor e felul in care ulterior se desfiinteaza psihic unul pe altul. e de-a dreptul salbatic.
Andreea, te-ai apucat? :)

Ioana, stiu exact la ce te referi. Bruckner intrece limita imaginarului ca sa zic asa. Si da, Luni de fiere are cateva pasaje prea dure pentru mintile noastre (si, desigur, pentru stomacul
meu!). Iubirea fata de aproapele e la fel de transanta, dar toata treaba are un scop... Astept sa imi spui ce parere ai dupa ce o citesti! :P

Andreea, cu siguranta e o provocare! Si stiu ca ii vei raspunde pe masura ;)

acum citesc Hotii de frumusete, si deocamdata imi place. dar si Luni de fiere mi-a placut la inceput.
spui ca scrie cu stari de spirit, si asa e, numai ca situatiile la care recurge pentru a le crea sunt too much. am mai citit romane despre relatii de cuplu disfunctionale, romane care au transmis
aceleasi stari, apeland insa la experiente in limita acceptabilului. stiu ca acceptabilul e relativ, la fel cum sunt normalul si anormalul, si totusi, de pe la jumatate incolo, Luni de fiere e prea
mult pentru mine. :)

Voi ma instigati sa-l incerc cat mai curand...atatea controverse starnesc interesul. Trebuie sa-mi formez si eu o opinie.

Ioana, Pascal Bruckner are un stil pe alocuri socant, duce totul la extrem si isi pune nu numai personajele dar si cititorii intr-o situatie jenanta... Hotii de frumusete nu e la fel de socanta ca
asta, dar nici asta nu e cum a fost Iubirea fata de aproapele. Imi place autorul asta pentru ca scrie cu stari de spirit si nu cu... cuvinte :D

ok. deci cuplul modern e in criza. am priceput. si e oare criza asta atat de inspaimantatoare incat sa trebuiasca sa trasezi relatia de cuplu in linii de-a dreptul bolnave?! pricep ca se vrea
socarea cititorului. dar cu ce scop? pentru a readuce cuplul la potolirea statornica de odinioara (nu), pentru a avertiza asupra exagerarilor la care se poate ajunge din cauza plictisului
(poate) sau pentru a vinde cartea (cu siguranta)?
voi citi si Hotii de frumusete, si ma voi hotari daca mai iau vreodata in mana un Pascal Bruckner.

Acum trebuie sa caut pe Google, ca nu stiu ce inseamna scatofag. :)