Recenzie Luni de fiere scrisa de "andreeatoma"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Am inceput aceasta carte ca pe o provocare, avand in vedere parerile ce le citisem asupra continutului sau. Si totusi, am decis sa nu ma las influentata si sa-mi fac o parere proprie. Elementele celebre din ea sunt si cele mai oripilante, dezgustatoare chiar. Dar, daca nu-ti imaginezi vizual si olfactiv scenele respective, poti surprinde esenta povestii. Mie mi-a placut foarte mult stilul in care este scrisa, dincolo de idei, de scenele prezentate. E drept ca, pana sa aud despre aceasta carte, habar n-aveam de existenta scatofagilor. Insa am tratat acest aspect cu o doza de indiferenta, incercand sa sintetizez ideile transmise de autor.
Un plan diabolic, pervers, tesut de o minte bolnava a unui infirm pentru care viata nu mai prezinta niciun entuziasm, ostil fericirii altora si fericirii in general, este cel care tese intriga acestui roman. In timpul unei calatorii de cateva zile pe mare, un cuplu linistit, normal, cade prada invidiei acestuia si, prin diferite tertipuri, reuseste sa il atraga pe barbat in itele confesiunilor sale despre viata sa, despre iubire, despre cuplu. Povestea infirmului il rascoleste si il dezgusta pe Didier, eroul masculin, dar ii si atata interesul pentru seducatoarea sotie a primului. Franz, infirmul, relateaza cu lux de amanunte ascensiunea si decaderea relatiei sale cu Rebecca. Prezentandu-i intr-o maniera excitanta inceputurile promitatoare si incitante ale relatiei lor, in cele mai pure detalii carnale, reuseste sa tulbure relatia cuminte a lui Didier, care incepe sa-si schimbe imaginea despre partenera sa, visand la trupul delicios al sotiei infirmului.
Pe masura ce povestea lui Franz ajunge la momentul decaderii cuplului, in care el isi prezinta aversiunea fata de monogamie, dornic de noutate dupa ce epuizase toate ipostazele amorului cu partenera sa, in mintea lui Didier aceleasi idei incep sa prinda contur, devenind plictisit de relatia sa. Infirmul zugraveste o imagine decadenta a iubirii, aratandu-i partile monotone ce au determinat distrugerea relatiei sale, mai intai la nivelul sau interior si apoi in plan fizic, el supunandu-si partenera, ce se incapatana sa-i ramana alaturi, la suplicii extrem de crude.
Povestea ingrozitoare a infirmului il marcheaza iremediabil pe Didier, ii zdruncina echilibrul interior si, in cele din urma, pe cel exterior.
Cu siguranta sunt multe de invatat din aceasta poveste, ce poate constitui o lectie pentru cei mai slabi in fata tentatiilor. Iar modul in care autorul manuieste cuvintele si frazele, creand un discurs fluid, incarcat de semnificatii si ganduri, atrage fara indoiala cititorul, mai mult decat il dezgusta scenele incriminate.