If you’re afraid of dying it shows you have a life worth living.

Guest Post scris de Stefan Gheorghies.

Nu pot zice ca sunt un fan declarat al productiilor care prezinta laturi ale istoriei pe care ar fi bine sa le dam uitarii. Am vizionat in scurta-mi existenta de cinefil „pachetul de baza” de filme istorice, nefiind atras de anumite ecranizari tocmai din pricina aspectelor cu mult prea veridice. Cu toate acestea, nu am putut sa sar peste The Last King of Scotland (2006), in regia lui Kevin Macdonald, o adaptare plina de culoare si actiune a cartii lui Giles Foden. Filmul lui Macdonald priveste dintr-o perspectiva unica regimul dictatorial al lui Idi Amin (Forest Whitacker) din Uganda anilor `70, acesta fiind si aspectul care m-a determinat sa intru in detaliile vizionarii.

Actiunea se rasfrange asupra lui Nicolas Garrigan (James McAvoy), un tanar licentiat in medicina care simte nevoia de aventura. In cautarea adrenalinei, Nicolas ajunge in Uganda in timpul unei lovituri de stat fara a sti ceva despre tara, societate, regim politic sau alte aspecte care sa il impiedice sa paraseasca siguranta propriului domiciliu. Insa, munca pe care o depune ca si medic intr-un mic sat din saraca tara nu ii ofera satisfactiile dorite. Intamplarea face ca noul presedinte, un general carismatic, dar extrem de violent, sa necesite ingrijirile medicale ale lui Nicolas in timpul unei vizite in satul vizat. Urmarea este inevitabila pentru „cariera” tanarului scotian: presedintele Amin ii propune sa ocupe postul de doctor personal al acestuia, iar Garrigan nu ezita sa accepte.

The Last King of Scotland este un film care prezinta doua coordonate narative diametral opuse; avem, pe de o parte, prima parte a filmului, in care naivul doctor Garrigan accepta fara a lua in calcul consecintele faptei sale postul de doctor personal al unui dictator in devenire. Pe de alta parte, nu putem ignora deznodamantul violent al aventurii scotianului dornic de adrenalina. Cu toate acestea, cele doua coordonate se imbina armonios intr-o poveste care iti da fiori si care il transforma pe Garrigan intr-un fel de erou. Folosesc o formulare putin neclara datorita personalitatii problematice a scotianului. Doctor talentat, cu un tata care tot timpul i-a inspirat un sentiment de inferioritate, Nicolas simte o nevoie distructiva de aventura. Nu putem ignora relatia amoroasa pe care o are cu sotia dictatorului african, un aspect care, inevitabil, urma sa atraga o serie de consecinte nefaste. As aduce in discutie si usurinta cu care doctorul se implica in viata politica a Ugandei, sprijinit fiind de un presedinte mai preocupat de viata selecta pe care i-o confera postul decat de bunastarea poporului. Titulatura de erou nu i se potriveste in totalitate lui Nicolas Garrigan, motiv pentru care as aprecia mai mult faptele celor din jurul sau in incercarea de a-l ajuta sa scape din capcana lui Amin.

Ecranizarea in sine este plina de culoare, marcata de interpretarea magistrala a lui Forest Whitacker, dar si de un cadru politic intunecat de maniera sangeroasa de a conduce a presedintelui Amin. Nicolas Garrigan isi primeste aventura mult visata, insa asemeni oricarei utopii, secretele negre care serveau drept fundament aveau sa iasa la suprafata mai devreme sau mai tarziu.

#aventura #club de carte #ecranizare #film de vazut #filme #Forest Whitaker #james mcavoy #serial readers #the last king of scotland