Tinutul din Nord
Guest Post scris de Stefan Gheorghies.
All she wanted was to make a living. Instead she made history.
Sunt o persoana deschisa la orice gen cinematografic, fie ca vorbim despre sf-urile care sfideaza realitatea in cele mai indraznete moduri cu putinta sau despre dramele de peste 120 de minute care construiesc personaje complexe cu care cinefilul ar trebui sa treaca printr-o multitudine de sentimente. Insa, datorita „campului muncii” pe care l-am adoptat in urma cu cativa ani in momentul in care am fost admis la facultate am dezvoltat o afinitate speciale pentru productiile juridice.
North Country, o ecranizare a cartii semnate de Clara Bingham, este un film juridic complex care apeleaza la o constructie plina de culoare a personajului principal. De altfel consider ca, indiferent de aspectul tehnic al productiei, coordonata umana trebuie sa fie tratata cu aceeasi seriozitate. Nimeni nu apeleaza la forta coercitiva a statului doar de dragul de a se afla intr-o sala de judecata in fata unui om care are dreptul de a decide asupra vietii tale.
Povestea o are in atentie pe Josey Aimes (Charlize Theron), o mama singura pusa in fata unui compromis de natura sa ii schimbe viata. Eliberata de sub teroarea unui sot care o agresa fizic, femeia se vede pusa in situatia de a-si putea intretine si creste cei doi copii. Salvarea financiara vine din partea unei bune prietene care ii propune sa lucreze la o firma de minerit. Insa, dincolo de greutatea fizica a slujbei, asa cum avea sa afle in curand, mentalitatea barbatilor cu care lucra era una dintre cele mai invechite si condamnabile. Umilite, jignite si hartuite sexuale, femeile care lucrau la compania de minerit stateau pasive in fata acestui abuz continuu. Frica de a nu fi concediate le impiedica sa se adreseze conducerii insa, Josey decide ca acest lucru nu mai poate continua si, dupa ce se loveste de atitudinea socanta a conducerii, apeleaza instanta de judecata. Pusa in fata unui proces greoi si cu un istoric personal care avea sa fie cencetat in amanunt de catre avocatii companiei, femeia decide ca dreptatea trebuie infaptuita cu orice pret. Abuzul nu mai poate continua.
North Country aduce in discutie acelasi subiect aprins al egalitatii in drepturi a femeii cu barbatul. Nici in prezent nu as putea spune ca aceasta egalitate este una reala in contextul in care mentalitatile discriminante din anumite tari inca dainuite, iar legiuitorul pare ingropat in traditii vechi si nejustificate. Lasand la o parte coordonata juridica a filmului si deznodamantul optimist, ilustrarea abuzurilor la care Josey este supusa este una socanta. De la cele mai simple jigniri si pana la o tentativa de viol, femeia indura comportamentul unor barbati care nu accepta sub nicio forma egalitatea in drepturi a femeii cu barbatul. Sub pretextul ca mineritul este un domeniu rezervat barbatilor, acestia dezvolta un comportament condamnabil care cade sub incidenta legii penale. Intr-adevar, povestea lui Josey Aimes este una cu final fericit si nu pot sa nu imi pun doua intrebari: cate astfel de cazuri au existat si cate inca mai exista? Unde este legea care ar trebui sa se aplice fara niciun fel de exceptie?
Scrie un comentariu