Mă bucur să numesc această carte printre cele mai bune citite în anul 2020. Prima întâlnire cu Clare Mackintosh a însemnat o chimie instantanee cu stilul acesteia și o mai mare pasiune pentru genul polițist, care a făcut și din mine o “victimă”. Ador acest gen de carte fiindcă mereu ești surprins de ingeniozitatea autorului și de ceea ce are în plan pentru personajele lui – de multe ori niște lucruri pe care nu le poți ghici.

Așa s-a întâmplat și cu “Te las să pleci”, care a fost puțin mai mult decât o carte – a fost ca o mini-experiență, aproape reală, comprimată între pagini. Unul din lucrurile pe care le-am remarcat, este că a fost scrisă cu multă atenție la subtilități iar ideile sunt foarte bine ordonate. Altfel spus, nimic nu este lăsat “așa cum a căzut”, sau rezultat al unui impuls de moment. Dezvăluie că autoarea are o ordine perfectă în gândire, chiar și în sentimente, ceea ce e de admirat și nu foarte ușor în zilele noastre, cu atâtea distracții fără prea mult sens în jur.

Am simțit încă de la început o simpatie spontană pentru personaje (chiar înainte de a avansa în acțiune). Jenna, a cărei viață este dată peste cap în urma unui accident auto înfiorător la care participă, decide să fugă pur și simplu și să o ia de la capăt, într-un orășel izolat, în care nu cunoaște pe nimeni. Reacția Jennei m-a făcut să mă simt legată din prima de personajul ei, fiindcă și eu aș fi făcut exact același lucru în locul ei.

Accidentul, care este descris încă din debutul cărții, reprezintă moartea unui băiețel pe nume Jacob. Jacob a avut nefericita inspirație de a traversa strada fără să se asigure, în timpul nopții și pe ploaie, astfel a fost lovit de o mașină, culminând cu moartea sa. Ca și circumstanță agravantă, avem faptul că șoferul a întors și a fugit de la locul faptei, fără ca cineva să-l identifice.

Această sarcină va cădea pe umerii detectivului Ray și ai colegei sale, Kate. Inițiativă care este întâmpinată cu scepticism: prea puține probe, un cerc de suspecți prea larg, presiunea altor cazuri care vin din urmă și care au mai multe șanse de a fi soluționate și multe alte situații pe care nu le poți cunoaște decât dacă ai lucrat într-o secție de poliție. Ceea ce autoarea a și făcut – de unde și modul foarte realist în care este descris aparatul de poliție și puțin ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise – lucruri care nu ajung în presă sau nu se reflectă în imaginea publică pe care o au detectivii și polițiștii. Ne vom familiariza și cu viața privată a detectivului Ray, care se întrepătrunde cu activitatea lui profesională și cu încercarea de a găsi, totuși, acul în carul cu fân – mașina și pe autorul crimei de la volan.

Mi-a plăcut că autoarea nu a inserat situații regizate sau ușor forțate, care ar duce la rezolvarea mai rapidă sau mai dramatică a cazului. Ba chiar o durată semnificativă de timp, echipa formată din Ray și Kate stagnează în cercetări. Totuși asta nu duce la plictiseală – am citit cu plăcere și despre episoadele din viața personală a lui Ray, despre micul conflict sentimental pe care el îl trăiește și, în paralel, despre viața Jennei în orășelul de pe coasta oceanului – o viață nouă, liniștită și lipsită de prea multă aventură, în timp ce se luptă cu propriile fantome din trecut. Deși nu este un ritm alert în narațiune, este unul plăcut și generator de emoție.

Din punctul meu de vedere, am reușit să mă regăsesc enorm în ceea ce trăiesc personajele, chiar dacă subiectul este o dramă ieșită din comun și nu o viață liniară, banală. Descrierea oceanului m-a făcut să îmi întâlnesc propria atracție față de mare și plajă și să vizualizez cum valurile sunt capabile să tragă spre ele suferința – chiar și la un nivel metaforic. Apoi, în partea a doua, când indiciile sunt puse cap la cap, am stat cu sufletul la gură, sperând că se va face dreptate în cazul băiatului ucis pe stradă și, de asemenea, dreptate în celălalt caz înfiorător ce apare, aproape din senin, și care mi-a produs o revoltă și mai adâncă decât accidentul auto.   

Citind Te las să pleci, aproape că aș putea să recomand și cărțile pe care nu le-am citit încă, ale lui Clare Mackintosh. O carte care să ne apese exact butoanele care trebuie nu întâlnim la fel de des precum ne-am dori.  

Caută cartea pe
Elefant, aici, pe Cartepedia, aici, sau pe Libris, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.

#clare mackintosh #club de carte #featured #roman politist #serial readers #te las sa pleci