Suflete în noapte – o carte cum nu-mi aduc aminte să fi plâns vreodată

de / August 24th, 2017 / 2,748 vizualizari

Și am plâns, și nu m-am mai putut opri până ce nu am alungat-o din gând. Apoi am plâns iar…

Care este ultima carte care te-a făcut să plângi? Și nu mă refer la o lacrimă pe ici-colo, ci la plâns în hohote, cu sughițuri, din care nu te poți opri. Așa am pățit eu cu Suflete în noapte. Ultimele pagini le-am parcurs cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji, pentru ca apoi, să mă lovească plânsul ăla de care spuneam mai sus. De ce plângi, m-a întrebat. Pentru că, îhî, îhî, cartea asta, îhî, e atât de, îhî… și nu am putut continua ideea. Am încercat de câteva ori să vorbesc despre carte, dar, de fiecare dată, simțeam izvorul de lacrimi cum se învolbură și urmează să se transforme în cascadă.

Au trecut deja cinci zile de la episodul lacrimogen și încă nu pot vorbi despre carte. Poate acum, prin scris, voi scăpa de povara asta. Da. E o povară să nu poți vorbi despre o poveste atât de frumoasă, să nu poți împărtăși cu oamenii dragi senzațiile care te-au încercat.

Săptămâna trecută am primit cartea Suflete în noapte scrisă de Kent Haruf. Poate nu vă spune nimic acest titlu și nici autorul. Eu am fost atrasă de copertă și, recunosc, de numărul redus de pagini. O voi citi repede, mi-am spus. Nu mă abat de la lista mea de lecturi decât o zi sau două. Am citit cartea în cinci zile. A cincea zi, sâmbătă, lumea mea a fost zguduită bine.

Povestea în sine poate părea banală. Louis Waters și Addie Moore sunt doi oameni în vârstă dintr-un orășel de câmpie american, rămași văduvi și singuri, copiii fiind plecați de mult timp de acasă. Într-o seară, Addie bate la ușa lui Louis și îi face o propunere nu tocmai la locul ei, și anume să-și petreacă nopțile împreună pentru a alunga singurătatea. El, deși e luat prin surprindere, acceptă. Acum nu vă imaginați cine știe ce nebunii, sunt oameni ajunși la venerabila vârstă de 70 de ani, dar care au suficient curaj să înfrunte prejudecățile comunității. Astfel, cei doi se regăsesc noapte de noapte în dormitorul lui Addie, spunându-și povești de viață, asumându-și greșelile și legând o prietenie la care cei mai mulți dintre noi doar visăm.

Și ce e așa trist în toată povestea asta, veți întreba. Păi, stați așa că e mai mult de atât. Povestea celor doi se împletește cu povestea fiului lui Addie, Gene, care se află într-un moment critic al vieții lui și anume tocmai s-a despărțit de soție iar pe Jamie, fiul lor, e nevoit să-l lase în grija mamei. Nu știu dacă suferința copilului a fost unul dintre motivele lacrimilor mele, nu știu dacă a fost tocmai reacția lui Gene sau a fiicei lui Louis față de relația părinților lor, dar, uite, chiar acum am un gol în stomac și ochii mă înțeapă. Cartea asta îți intră pe sub piele cu fiecare pagină pentru ca apoi, când te aștepți mai puțin, să te dea peste cap.

Trebuie să vă mai spun că la început nu mi-a plăcut. Și nu mă refer la poveste, ci la felul în care e scrisă cartea. Sunt obișnuită cu liniile de dialog sau cu ghilimelele, cum e cazul cărților în engleză. În cartea de față nu avem de niciunele, iar la început e derutant. Primele pagini le-am citit destul de greu, am revenit asupra paragrafelor, nu mi-era clar când vorbește Addie și când Louis. Dar, odată ce m-am obișnuit cu stilul, am realizat că e unul dintre factorii care m-au adus mai aproape de personaje. Așa cum unele cărți se termină brusc, lăsând cititorul să continue sau să încheie povestea, la fel Suflete în noapte m-a luat în poveste și m-a făcut să fiu atentă, foarte atentă la dialoguri trăind astfel alături de personaje. Și, credeți-mă, am avut senzația de multe ori că sunt alături de Addie și Louis în pat, că le ascult destăinuirile. Am avut impresia că îl aud pe Jamie plângând, că văd șoriceii roz, abia născuți, cum se zvârcolesc în cutie, am roșit un pic atunci când…

suflete in noapte

(Click pe imagine pentru a citi prima pagină a cărții.)

Da, cartea este scrisă impecabil. Trăiești povestea cu fiecare pagină, cu fiecare paragraf. Iar subiectul nu are cum să nu te miște. E despre fericire, despre lucrurile simple care dau sens vieții, este despre curajul de înfrunta lumea și prejudecățile ei, curajul de a alege ceea ce e mai bine pentru tine atunci când alții au impresia că știu mai bine.

Nu știu dacă voi putea vorbi despre cartea astea fără să mi se încețoșeze privirea sau fără să mi se pună un nod în gât, dar, iată, am scris despre ea și sper ca tu, cel sau cea care citești aceste rânduri să pui mâna pe carte. Este absolut minunată! Nu spun că o vei percepe așa cum am perceput-o eu, dar dacă te va atinge măcar pe jumătate cum m-a atins pe mine, te asigur că bucuria va fi de partea ta.

Later edit: În septembrie vom avea și film, Our Souls at Night, cu Jane Fonda și Robert Redford în rolurile principale. Vezi teaser aici.)

Comandă cartea pe Cartepedia, aici, Libris, aici sau pe Elefant, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare