Shakespeare, anonimul
Intrebarea care a framantat atata amar de vreme minti stralucite dar si adepti ai teoriei conspiratiei este departe de a-si gasi raspunsul. Mai mult chiar, Anonymous, filmul lui Roland Emmerich, propune o varianta menita sa straneasca alte si alte discutii.
Asa se intampla de fiecare data: ne lasam prinsi de poveste si uitam ca totul este fictiune, cum ni se spune inca din introducerea filmului. Suntem avertizati ca ni se prezinta un scenariu alternativ, un “ar fi putut sa fie”, dar degeaba. La final, reactiile sunt dintre cele mai puternice si, din pacate, nu toate in favoarea filmului (desi sunt si voci care vad in pelicula de fata un posibil concurent la Oscaruri). Cum ca drama istorica nu este chiar asa istorica, datorita multor inadvertente, cum ca actorii sunt rigizi, cum ca Emmerich mai bine se limita la filmele catastrofa etc, etc.
Eu n-as fi chiar asa de drastica. Intr-adevar, prima parte a filmului este mai greu de urmarit, cu toate acele intoarceri in timp si multimea de personaje, dar dupa ce ajungi sa te prinzi cine e cine, povestea ajunge sa te prinda si, mai ales, sa te surprinda.
Filmul este prea putin despre Shakespeare, dar cele mai cunoscute piese ale sale au rolul lor important in cadrul peliculei. De altfel, fragmente din acestea impanzesc filmul, constituindu-se intr-o adevarata coloana sonora. William Shakespeare, actorul analfabet, care nu este in stare sa schiteze nici macar o litera, daramite sa scrie capodoperele care vor influenta literatura universala, este prezentat ca un sarlatan, un profitor, un bufon si un betiv. Nu este tocmai ceea ce ne-am fi asteptat de la autorul lui “Romeo si Julieta”, dar este imaginea cu care ramai in minte dupa vizionare.
In ce-l priveste pe “anonim”, acesta este Contele de Oxford, Sir Edward de Vere, cel “bantuit” de voci inca din copilarie, si care, in ciuda tuturor oprelistilor, nu poate renunta la menirea sa: aceea de a scrie. Ca este menit pentru acest lucru o atesta si mainile sale, vesnic patate de cerneala. Dar cum o persoana cu prestanta lui nu se poate ocupa cu activitati atat de lumesti (majoritatea scriitorilor din acele vremuri sfarseau in inchisoare), trebuie sa recurga la un siretlic daca vrea sa isi vada piesele puse in scena: se va ascunde in spatele unui alt chip si a unui alt nume. Actorul Rhys Ifans a fost o surpriza foarte placuta pentru mine, cu greu l-am recunoscut pe prostanacul din Notting Hill. Ce face un creion dermatograf si o barba stilizata!
Posterul, asa neoriginal cum e, mie imi place mult. Combinatia poster + trailer + Shakespeare lasa impresia unui film de neratat. Si chiar asa si este, daca vrei un film care sa reproduca atmosfera epocii, presarat cu intrigi, incest si versurile lui… Subiectul acesta ramane deschis. Fiecare completeaza dupa convingerile sale. La mine ramane Shakespeare si o sa ramana asa chiar de se vor mai face inca 20 de filme pe acest subiect. Indiferent cine s-ar ascunde in spatele acestui nume.
4 Comentarii
Comenteazaadina / November 12, 2011 la 4:34 pm
Filmul este prea putin despre Shakespeare, bine zis 😀
e prea emfatic, prea umflat, prea camuflat
andres / November 12, 2011 la 5:28 pm
Un motiv in plus sa fie vazut 😀
Ally / November 12, 2011 la 10:51 pm
Hmm, pare mai bun decat Shakespeare in love, care mi-a placut enorm 🙂
MissValery / November 13, 2011 la 11:20 am
Asteptam sa ne spui cum arata “clasamentul” dupa ce vezi si Anonymous. Desi, la drept vorbind, cele doua filme sunt cat se poate de diferite. In comparatie cu atmosfera sumbra din Anonymous, Shakespeare in love pare o comedie romantica. 🙂