Scriitorul Michel Houellebecq a fost recompensat cu premiul Goncourt pe 2010

de / November 8th, 2010 / 208 vizualizari

Scriitorul Michel Houellebecq a primit, luni, premiul Goncourt, cea mai prestigioasa dintre distinctiile literare franceze – pentru care a fost numit cu regularitate favorit in ultimii zece ani -, pentru romanul sau “La carte et le territoire”.

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuti si tradusi autori francezi, a fost marele favorit al editiei din 2010 a premiului Goncourt.

Copilul teribil al literaturii franceze a mai fost nominalizat de doua ori la premiul Goncourt, in 1998, cu “Les particules élémentaires”, si sapte ani mai tarziu, cu “La possibilité d’une ile”.

Aparent maturizat si mai intelept, Houellebecq a figurat anul acesta pe lista scurta a Academiei Goncourt cu volumul “La carte et le territoire” (editura Flammarion). Ceilalti trei finalisti au fost Virginie Despentes, cu “Apocalypse bébé” (Grasset), Mathias Enard, cu “Parle-leur de batailles, de rois et d’éléphants” (Actes Sud), si Maylis de Kerangal, cu “Naissance d’un pont” (Verticales), care a primit, miercuri, premiul Médicis, o alta prestigioasa distinctie literara.

Nascut pe 26 februarie 1958, in insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, si in 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult in 1994, cu volumul “Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”. Anterior, in 1992, el a publicat primul volum de poeme, “Pe urmele fericirii”, distins cu premiul Tristan Tzara.

Al doilea volum de poeme, “Sensul luptei”, obtine Prix de Flore in 1996.

Monstru rece si provocator pentru unii, geniu absolut pentru altii, acesta publica in 1998 volumul “Particulele elementare/ Les Particules élémentaires”, care a fost tradus in 25 de limbi straine si recompensat cu Prix Novembre.

In 2000, ii apar un disc, “Prezenta umana”, cu poeme in lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, si “Lanzarote”, un volum intre reportaj si fictiune, cu fotografii.

Un exponent al antieroului si al disperarii, el publica in 2001 cel de-al treilea roman, “Platforma/ Plateforme” (Flammarion 2001), consacrat turismului sexual.

In anul 2002, devine primul francez caruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award.

Urmeaza “La Possibilité d’une ile”, in 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.

Intre cele doua ultime romane se isca o polemica legata de comentariile sale dintr-un interviu acordat unei publicatii: “Totusi, islamul este cea mai idioata religie”. La capatul unui proces in care a fost achitat, el decide sa paraseasca Franta.

In limba romana, la editura Polirom, au fost traduse: “Platforma” (2003), “Extinderea domeniului luptei” (2005), “Particulele elementare” (2006), “Posibilitatea unei insule” (2006) si “Inamici publici” (2009), volum scris in colaborare cu Bernard-Henri Levy.

Anul trecut, scriitoarea franco-senegaleza Marie NDiaye a fost recompensata cu premiul Goncourt, pentru romanul “Trois femmes puissantes”.

Premiul Goncourt, cel mai prestigios trofeu literar din Franta, a fost infiintat in 1903 si recompenseaza “cea mai buna proza de fictiune a anului”, castigatorul fiind ales de un juriu de specialisti reuniti la restaurantul Drouant din Paris.

Sursa

# # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare