În colecţia “Raftul Denisei” a editurii Humanitas Fiction a apărut recent romanul de debut al strălucitei scenariste Annette Hess – Casa germană. Bestseller internațional, tradus în peste douăzeci și cinci de țări, romanul s-a impus printre cele mai apreciate cărți ale anului 2018 publicate în Germania. Abordând cea mai dificilă parte a istoriei germane din secolul XX, captivează prin actualitatea temei, prin dozajul fin între saga de familie și desfășurarea primului eveniment major care a adus la cunoștința lumii ororile naziștilor, prin limbajul precis, elegant și subtil în redarea atmosferei intense ce se menține de la prima la ultima pagină.

Plasat în timpul procesului Auschwitz de la Frankfurt din 1963, romanul lui Annette Hess o are ca eroină pe tânăra translatoare din polonă Eva Bruhns, prinsă între așteptările sociale și familiale și conștientizarea adevărurilor sumbre ale trecutului națiunii ei. Pe măsură ce se implică în acest proces al crimelor de război, în care atrocitățile ies la suprafață, Eva face descoperiri zguduitoare legate de propria familie, a cărei regulă de aur ținea de tăcere și uitare.

„Povestea Evei Bruhns, populată de personaje extrem de vii, dezvăluie fapte cruciale și dureroase din istoria Germaniei.“  – Il Venerdi di Repubblica

„Cu povestea tinerei translatoare Eva Bruhns, scriitoarea Annette Hess face istoria contemporană tangibilă, o umple de viață. Iar numele Annette Hess este garanția unei calități excepționale.“ – Spiegel Online

„Romanul Casa germană deschide o rană adâncă din istoria unui popor. E un torent în care clocotește un adevăr crunt. Este refacerea acelui chip întunecat al istoriei care a arătat fisurile profunde ale ființei omenești.“ – La Repubblica

„Un debut puternic. Revelația cărții este Eva Bruhns, o tânără complicată și înțeleaptă, care ajunge să se cunoască pe sine într-un moment semnificativ al istoriei.“ – Publishers Weekly

„Cu un talent narativ excepțional și o mare luciditate, Annette Hess ne oferă o reconstrucție importantă a procesului de la Frankfurt, făcându-ne să înțelegem problemele și sentimentele de vinovăție ale Germaniei de după război în fața unui trecut înspăimântător.“ – Corriere di Bologna

Procesul Auschwitz de la Frankfurt se află în centrul acestui roman, dar povestea se țese în sânul familiei Bruhns: Ludwig si Edith, cârciumari harnici și de treabă, care-și iubesc copiii și nu vor decât să uite trecutul. Fetele Bruhns, Eva si Annegret, nu pot fi mai diferite. Eva, translatoare din polonă la proces, logodită cu fiul unui bogătaș, se trezește însă repede la realitate și își asumă vina. Annegret, mult mai cinică, nu-și asumă istoria, vina cu atât mai puțin. Romanul te ține în tensiune de la prima pagină, te atrage în atmosfera provincială a familiei, te aduce în sala de tribunal și la Auschwitz, în Polonia comunistă, te cufundă în ambianța și mentalitatea anilor ’60 cu o scriitură detașată, cinematografică.

„Departe de orice sentimentalism, roma­nul lui Annette Hess pătrunde în adâncimile adevărului și ororii înconjurate în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial de o tăcere densă.“ – El Mundo

Cartea a fost publicată de Editura Humanitas și poate fi
comandată la Cartepedia, aici, Libris, aici, sau la Elefant, aici.

Casa germană, de Karen Viggers
(fragment în premieră)

Traducere din engleză de Daniela Ștefănescu
Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu
© Humanitas Fiction 2020

Când ajunse târziu după‑amiază în locuinţa de deasupra Casei germane, Eva era nervoasă, căci văzuse maşina lui Jürgen oprită jos în stradă. Îşi atârnă paltonul în antreu şi trase cu urechea. Din cameră veneau spre ea glasuri însufleţite, râsete, apoi ocăreli. Eva intră pe uşă. Aici, Jürgen şi tatăl ei tocmai instalau un brad, ba văicărindu‑se, ba glumind. Înfigeau cu greu trunchiul în suportul din fontă, care aparţinuse părinţilor lui Ludwig. Şi Stefan dădea o mână de ajutor. Purta mănuşi maro de piele, care‑i erau mult prea mari. Erau ale lui Jürgen, i le împrumutase, căci acele bradului înţepau „înfiorător“. Ludwig era în genunchi şi învârtea şuruburile de fixare. Pomul se înclina treptat spre stânga. Edith era de faţă şi se amuza pe socoteala soţului ei, care era atât de îndemânatic la bucătărie, dar, la orice altă muncă, avea două mâini stângi.

— Mâini numai cu degete mari! chirăia Stefan.

Jürgen spuse:

— Trebuie să rotiţi iar spre afară, domnule Bruhns, nu, în cealaltă direcţie…

Ludwig învârtea şurubul în cealaltă direcţie şi înjura. Edith îl certa:

— Cum să devină băiatul cuviincios, dacă aude astfel de vorbe de la tine!

— Ah, cu mine s‑a pierdut orice speranţă, glumi Jürgen.

— Mami se referă la mine. Dar eu ştiu nişte vorbe chiar mult mai rele de‑atât. Să le zic?

— Nu! replicară Edith şi Ludwig simultan, şi toţi izbucniră în râs.

Nimeni n‑o remarcase pe Eva, care stătea în uşă. Privirea i se opri pe o tavă cu patru pahare cu şampanie şi o sticlă nedeschisă cu vin spumos Rüdesheimer, care se afla pe masă. O luă ameţeala. Ştia ce‑nsemna asta. Spuse:

— Bună ziua.

Toţi îşi îndreptară privirile spre ea. Jürgen chiar roşi puţin. Ţinea pomul strâns şi zâmbea.

— Ai venit, în fine. Avem ceva de sărbătorit, spuse mama ei pe un ton serios. Ludwig, pomul stă bine acum!

Ludwig se ridică gemând, se strâmbă scurt când trebui să‑şi îndrepte spatele. Apoi se duse la masă, luă sticla cu vin spumos şi o deschise iute, spunând:

— Acum s‑a‑ntâmplat. Acum te‑a cerut în căsătorie la noi.

Eva avu impresia că tatăl ei îşi reţinea lacrimile. Jürgen luă mâna Evei şi puse un pacheţel în ea. Ludwig turnă vinul, Stefan mârâi că lui nu‑i dădea nici o picătură şi se strecură jignit sub masă, pentru a se solidariza cu căţelul, care n‑avea nici el voie să sărbătorească. Ludwig ridică paharul de parcă ar fi fost foarte epuizat:

— Păi atunci, eu sunt Ludwig.

— Edith.

— Jürgen.

Se ciocniră paharele. De sub masă, Stefan făcu:

— Ptiu! Oricum are un gust scârbos.

Eva luă o înghiţitură mare, vinul spumos o înţepa dulceag la limbă. Mama ei o privi şi‑i făcu un semn uşor din cap, ca şi cum ar fi vrut să spună: „Uită că am fost sceptică la început. O să fie bine!“

Pendula mică de pe bufet bătu o dată. Ping! Patru şi jumătate. Ludwig lăsă paharul jos.

— Din păcate, acum trebuie să încheiem. Însă recuperăm la ceremonia de logodnă.

Şi Edith îşi puse paharul pe tavă, o mângâie pe Eva pe obraz şi surâse.

— Dar voi puteţi să vă aşezaţi comod şi să continuaţi.

Părinţii se pregăteau să iasă din cameră, pentru a‑şi deschide birtul. Erau veseli, chiar dacă îi aşteptau nişte ore extenuante. Eva înghiţi în sec şi schiţă un soi de zâmbet absurd. Spuse:

— Apropo… am fost iar la Procuratură.

Părinţii înţepeniră în uşă. Jürgen se pregătea să soarbă o înghiţitură, dar se opri din mişcare.

— O să fac asta; adică, le‑am spus că traduc. La proces.

Jürgen dădu pe gât o duşcă de vin spumos, înghiţi şi apoi strânse din buze. Lui Edith şi lui Ludwig le pieri bucuria de pe chip. Toţi tăcură şi aşteptară ca Eva să mai zică ceva. Să mai urmeze o explicaţie. Dar ea rămase mută, întrucât nu putea să explice. Se gândi la faţa făcută de acest David Miller, care o privise tot aşa:

— Cum de totuşi vreţi aşa, deodată?

Dar el oricum o considera o proastă.

Chiar atunci, Stefan strigă de sub masă:

— Cade!!

Şi, într‑adevăr, bradul se înclină ameninţător într‑o parte. Jürgen făcu iute un pas mare. Abia mai apucă să prindă pomul, înţepându‑se însă dureros la degete.

Ceva mai târziu, Eva şi Jürgen stăteau la masă, unul în fața celuilalt. Erau singuri. Până şi Purzel se încovrigase cu coada sub el. În aer se simţea furtuna. Jürgen arăta într‑adevăr posomorât. Tăcea. Pacheţelul de la bijutierul Krohmer zăcea nedeschis între logodnici pe faţa de masă din dantelă Plauen^[1].

— Altfel ne înţeleseserăm, Eva.

— N‑ai spus decât că nu vrei asta.

— Şi mă aştept să‑mi respecţi părerea.

Jürgen vorbea rece, întorcându‑şi faţa de la ea.

Eva simţea cum i se strânge inima tot mai tare.

— Jürgen, până ne căsătorim, procesul e de mult terminat.

— Nu‑i vorba de asta. E vorba de principiu. Adică… dacă aşa începe…

— Atunci? Ce este atunci?

Jürgen se ridică în picioare.

— Nu ţi‑am ascuns niciodată vederile mele despre felul în care trebuie să se desfăşoare o căsnicie. Doresc ca luni să‑i anunţi că refuzi.

Jürgen ieşi. Era răscolit, furios şi dezamăgit. Pentru el fusese un pas important această hotărâre de căsătorie. Trecuse peste rezistenţele lui şi cutezase totul. Iar ea îi dădea o lovitură sub centură! Trebuia să se poată încrede în viitoarea lui soţie. Trebuia să facă ce spunea el.

Eva a rămas la masă. A luat pacheţelul cu inelul de logodnă şi l‑a rotit între degete. Deodată s‑a ridicat şi a alergat după Jürgen, pe stradă. Era jos, la automobilul lui, şi mătura de pe parbriz cu mâna goală zăpada proaspăt căzută. Eva s‑a apropiat de el şi i‑a întins provocator pacheţelul.

— N‑ai uitat ceva?!

Jürgen a luat pacheţelul fără să ezite şi l‑a băgat în buzunarul paltonului. Evei i s‑a întors stomacul pe dos. A cuprins‑o teama copleşitoare că‑l va pierde pe Jürgen. Sau îl pierduse deja? I‑a luat o mâna, i‑a ţinut‑o strâns.

— Cum să‑ţi explic asta? Trebuie s‑o fac. Şi doar nu‑i pentru totdeauna!

— Cred şi eu…

— Ce vrei să zici cu asta?

Eva a încercat să citească în ochii verzi ai lui Jürgen, care păreau întorşi spre interior şi‑i evitau privirea.

— Trebuie să te întrebi, Eva: cât de importantă este această comandă pentru tine? Şi cât de important sunt eu pentru tine?

Jürgen şi‑a desprins mâna din strânsoarea mâinii ei. Apoi s‑a urcat în maşină. A pornit motorul şi a plecat fără vreun gest sau vreo vorbă de salut.

În birt, Edith Bruhns stătea la geam, cu o tavă cu beri şi pahare goale în mână şi se uita afară, în stradă. După postura Evei, aşa cum stătea acolo jos sub felinar, Edith şi‑a dat seama că fiica ei plânge.

^[1]. Plauen este un oraş din Saxonia, un centru de producţie de textile, specializat în dantelă (chimică). Este denumit oraşul dantelei.

Cartea a fost publicată de Editura Humanitas și poate fi
comandată la Cartepedia, aici, Libris, aici, sau la Elefant, aici.

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

#anette hess #casa germana #club de carte #fragment #humanitas fiction #premiera #serial readers